expozițiunea: Într-una din zilele de primăvară,sosită cu greu în acele locuri,o fetiță,Anicuța,a rămas uimită,când a deschis portița grădinii lor,deoarece în fața ei se desfășura un covor plin de floricele galbene.Fata nu a mai putut înainta,încremenise admirând micuțele plante.Treptat,fața i s-a înseninat de frumusețea culorilor,mângâiată de soare.
intriga: Ca deșteptată din somn,Anicuța îl strigă insistent pe fratele ei,Nicu,pentru a-i arăta și lui marea minune.Surprins de insistența fetei,Nicu răspunde,lăsându-se condus în grădină.
desfășurarea acțiunii: Fetița deschide poarta grădinii și-i arată florile galbene .Nicu ,un timp trăiește și el emoția dată de farmecul florilor,oftând ușor,spune ,șoptit si fără să i se pară neobișnuit,că au înflorit păpădiile.Fata nu înțelege nimic și insistă cu întrebările referitoare la numele florilor.Astfel,află că înfloriseră și anul trecut,dar fusese bolnavă și nu le văzuse.
Copilei nu i-a plăcut numele florilor,considerând că nu se potrivește cu frumusețea lor,apoi a început să urmărească zborul albinelor ,trecând din floare în floare,nemulțumită că acestea iau parcă din frumusețea și culoarea florilor.
punctul culminant:Într-un târziu,obosită și nemulțumită de numele florilor,vorbește cu bunica despre flori și hotărește să le spună,,luminițe”,dar se întristează că s-au închis noaptea,nu mai sunt galbene.
deznodământul:Bunica îi explică despre înflorirea lor dimineața,odată cu apariția soarelui și adoarme fericită,iar chipul său pare o floare asemănătoare cu floarea căreia îi spusese luminița.
Este o povestire simplă,cu personaje puține care se exprimă simplu prin dialoguri firești, naivitatea fetiței este încântătoare,nu se poate desprinde de lumea basmelor în care a crescut,simte că realitatea o neliniștește.
