duminică, 30 octombrie 2016

clasa a7a--Evaluare=pag.220

     1+3=     Dimitrie Anghel este unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai simbolismului în literatura română. El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate al grădinilor . A fost definit  „Luchian al literaturii noastre“,dar și „poetul florilor“.În volumul,,În grădină”(1905) transpune peisajul naturistic prin sensibilitate, fantezie și eleganță. Opera sa poetică afirmă permanența naturii, veșnicul proces de reînviere a acesteia.                                                                                                          În poezia,,În grădină” se aduc imagini din universul floral, cântând miresmele şi culorile lui mirifice, stabilind corespondenţe între regnul vegetal şi uman. Se poate spune și că, pentru Dimitrie Anghel, grădina reprezintă ceea ce însemna pentru Eminescu pădurea. Grădina însăși poartă în sine un simbol edenic pertinent, chiar dacă pare că se păstrează într-un orizont terestru. Poetul florilor,prin melodia versurilor sale, parcă dansează un tangou al sentimentelor, o luptă cu sine, de-a învinge tristețea față de trecerea ireversibilă a timpului, printr-o sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual şi muzicalitate. Spațiul grădinii ilustrat de Dimitrie Anghel în această poezie devine un refugiu al sinelui, un mediu protector pentru poetul care se simte, probabil, nesigur în afară:,, Ce iertator și bun ți-e gândul în preajma florilor plăpânde”. Jovialitatea, bucuria copilăriei, sunt sentimente ce animă grădina, care pare asemenea unei amintiri din perioada copilăriei.

E de observat că florile pe care le cântă sunt flori de grădină: florile de nalbă,florile de mărgărint, iasomia și trandafirii. Chiar din primele versuri ale poeziei înţelegem esenţa liricii şi a structurii sale lăuntrice. Cromatica e dominată de alb, cuceritoare culoare a purității care determină adâncirea în calmul meditativ. Armonia florilor și a culorilor e percepută mai întâi olfactiv, pentru ca apoi poetul,eul liric,să-și construiască o alteritate,o altă existență, ce-și regăsește echilibrul și bunătatea, contopindu-se în această armonie perfectă. Spațiul e unul idilic, la marginea paradisiacului, sugerat metaforic prin imaginea stolului „de fluturi de argint".Eroul liric intră în grădină ca într-un templu, fiind cuprins de miresmele,,dulci ”, iar florile-i „dezmiardă ochii”,este ca-ntr-un basm ,simțurile îi sunt copleșite, mângâiate,influențându-i gândirea,luându-l părtaș pe cititor să privească varietatea de tonuri și nuanțe.Epitetele sunt delicat ,sensibil alese ,se adresează vizualului ca în acuarelele pline de luminozitate.
„Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gânduri blânde.../ Ce iertător şi bun ţi-i gândul, în preajma florilor plăpânde“,

Contopindu-se cu lumea florilor, poetul vede în ele simboluri umane, le înzestrează cu atribute omeneşti,așa ,,plăpâne” ,,râd în grămadă ;flori de nalbă și alte flori de mărgărint”trăiesc bucuria de a fi.Enumerația celor două flori accentuează puritatea,albul pur al grădinii,al  imaginii.                              Prin metafora :”De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint”, poetul oferă o imagine vizuală inedită, mirifică, aproape feerică, făcându-ne să ne imaginăm florile albe în formă de fluturi. Ea se referă, de fapt, la comparația nalbei și a mărgăritului cu fluturi de argint,simbol al eleganței și al delicateței,al vieții fără constrângeri.
       A doua strofă aduce nu numai imaginea înserării, ci și o resemantizare complexă a stării idilice cu care debutează poezia. O alta perioadă a existenței este sugerată în această strofă a poeziei prin intermediul spectacolului senzual.
  Melancolia nu se naște doar din apropierea înserării, ci și dintr-o stare de pace sufletească,de liniște perfect compatibilă imaginii iasomiei delicate sau a trandafirilor -simbol al iubirii.. Armonia simțurilor, cu accent pe vizual si olfactiv, e completată de melancolia eului surprins în spațiul ocrotitor al grădinii.


Florilor zugrăvite le sunt comune tristeţea, regretul fericirilor pierdute, zbuciumul şi suferinţa,,spre seară”momentul stingerii luminii-atmosfera angelică,magică. Repetiția epitetului personificator,,sfioasă”completează atmosfera delicată. Iasomia umanizată,,sfioasă,neprihănită”accentuează liniștea absolută,starea primordială paradisiacă ,evocă amintirile amurgurilor de vară.
Poetul este însă un fantezist, priveşte lumea florilor prin prisma reveriei, recompune peisajul concret prin propriile lui senzaţii, cu o mare putere imaginativă.Trandafirii ,,cu foi de ceară” simbolizează cupa vieţii, sufletul, inima, iubirea stinsă, prin prea repedea ofilire după trecerea ,,zilelor de vară”,plâng și ,,trăiesc mâhnirile clipelor ,,seninului”.
Intensitatea sentimentelor de bucurie, dar și de tristețe și de melancolie este accentuată de folosirea unor figuri de stil= epitete: ,,dulci, blânde, iertător, bun, plăpânde, sfioase, neprihănită”; metafore:,,stol de fluturi de argint” ;comparații:,,de parcă ar fi căzut...”personificări:,,râd..plâng..trăiesc”.Mărcile gramaticale ale prezenței eului liric sunt pronumele personale la persoana I sau a II-a:,,mă, ți”. Prin versificație, poezia are muzicalitate și o tonalitate duios melancolică. Poezia,,În grădină”cuprinde versuri cu măsura de 17-18 silabe, ritmul iambic,rima împerecheată.
2=ODA=????
(eu cred că ,,În gradină” este o ars poetica (este un text, o poezie în care autorul își exprimă concepția despre artă), sintetizează universul poetic creat de autor; este un univers romantic cu elemente simboliste, poezia este o idilă simbolistă; este o meditație, în acelasi timp, pe tema fortuna labilis(latină=soartă schimbătoare), face din floare imaginea virtuţilor sufletului, fiind perfecţiunea  spirituală;floarea este simbolul dragostei şi armoniei; ea este copilăria şi, într-un fel, se identifică cu starea edenică.  într-o maniera simbolist -romantică. Este sugerat prin flori conceptul de poezie pură, sunt cultivate simboluri florale care asociază stări de spirit, persoane, avem o sinestezie subtilă între mirosuri și imagini, avem o gândire analogică în locul celei logice.)
ODA--  (din limba greacă=aeidin-cântec) este o specie a genului liric, prin care autorul exprima direct sentimentele de admirație și venerație pentru țară, popor, o personalitate glorioasă, o idee mareață sau un eveniment de interes național. Tonul este elogiativ, autorul reliefând meritele deosebite ale celui lăudat, omagiat.   Elementele caracteristice odei:
-are caracter solemn și de adresare,
-începe cu o invocație retorică,
-Ton solemn, intensă vibrație liric,
-Ritm amplu și avântat,
-Sentimente de preamărire și adorație,
-Concentrarea sentimentelor într-o formă adecvată,
-Exprimarea directă prin intermediul monologului,
-Ultima strofă conține un îndemn.

4=dulci=atribut adjectival=adjectiv variabil,două forme,gen feminin,nr.plural,caz nomin.,grad pozitiv
     (de)flori=atribut substantival prepoz.=subst.comun.simplu,gen femin.,nr.plural,caz acuz,neartic.
     blânde=atribut adjectival=adjectiv variabil,patru forme,gen neutru,nr.plural,caz acuz.,grad pozitiv
5=stânsă(stinsă)=atribut adjectival –adj.participial
6=seninului...zilelor=atribute substantivale genitivale
7=alor mei=atribut pronominal genitival
     de acolo=atribut adverbial
8=mă=complement direct=pronume personal,pers.I,nr.sing.,caz acuz;formă neaccentuată
9=(spre)sară=complem.circ. de timp
     (pe) fața=complem.circ.de loc
     (-n)veci=complem.circ. de timp
      (-n)trandafiri=complem.circ.de loc
 10=tabloul—Peisaj de Ion Țuculescu

În uleiul pe pânză „Peisaj ”semnat I. Ţuculescu în partea dreaptă, jos, imaginea se încarcă de vitalitate odată cu mobilizarea creativă a artistului, care recreează o dublă percepere a realității, prin simţul văzului şi prin receptarea interiorizată. Prin folosirea iscusită a verdelui ,dar mai ales  a culorilor calde:roșu și galben, pictorul român imprimă suflu întregii compoziţii şi pune accent pe întindere, care oferă un argument pentru validarea unui discurs relaxat, dar, în acelaşi timp, expresiv. În prim-planul tabloului se observă câteva pete inegale de roșu,ce  simbolizează căldură, foc, pasiune, entuziasm-este o zi luminoasă de vară,când tonalitățile calde răsar din firele pensulei.O mână parcă a strâns buchete roșii și le-a împrăștiat printre verdele ierburilor.Mai departe,imaginea este încărcată de optimism,dar și de emoție în marea întindere de galbenul florilor- culoarea cea mai caldă, cea mai expansivă și, poate, cea mai însuflețită ,este intensă, amplă  și orbitoare ca un șuvoi de metal topit, fiind greu de stins,  se revarsă mereu, ca razele soarelui ce străbat azurul ceresc, este simbolul tinereții și al nemuririi. În plin registru cromatic cald,verdele ușor presărat exprimă imaginea adâncimilor si a destinului,culoare  dătătoare de speranță. 
Pensulația este una largă creează  un adevărat joc cromatic ce-și are finalitatea pe retina privitorului și,mai ales, în sufletul acestuia,este ilustrarea unei lumi. Galbenul, roșul ţâşnesc din pământ  ca un foc de artificii, creând o stare de bucurie celor ce le privesc. Cromatica este echilibrată şi pastelată, oglindind parcă sufletul frumos al românului.


marți, 25 octombrie 2016

clasa a7a--Evaluare=pag.196(mai jos)

1+2=Sofia (numele semnifică în mod simbolic "înțelepciunea")Incipitul romanului anticipează una dintre temele cărţii- suferinţa zgomotoasă a mamei care-și hrăneşte viaţa prin trăirea visului. Descrierea acestuia relevă universul interior al femeii invadat de solitudine, tristeţe, zbucium,neliniște. În fragment personajul este caracterizat indirect: sunt urmărite senzațiile,trăirile,gândurile,în somnul-vis există o confuzie de identitate,o încercare de cunoaștere de sine prin întâlnirea celuilalt EU. Casa poate simboliza centrul lumii, imaginea universului  interior al omului, dar poate fi şi un simbol feminin, casa înseamnă fiinţa interioară cu sensul de refugiu, de mamă, de protecţie.Din descrierea casei se desprinde o  sumbră,neclară ,de teamă,neliniște.Astfel, golul casei prefigurează pe cel interior. Duşumelele reci peste care erau crescuţi muşchi verzi şi ferestre deschise încarcă atmosfera debusolantă şi accentueză răceala, insecuritatea, care este atât exterioară, cât şi interioară, prin atingerea lor. Umblarea  femeii este una halucinatorie, la fel ca în orice vis  şi poate fi comparată cu rătăcirea prin labirint. Este o încercare de cunoaștere de sine prin întâlnirea celuilalt eu.. Este de remarcat luciditatea pe care o dovedeşte Sofia pe tot parcursul visului. Ea este tot timpul conştientă că visează, dar este atât de obsedată de acest ciudat vis, încât doreşte să rămână sau să se reîntoarcă pe tărâmul acestuia. Una dintre trăsăturile visului este că acesta elaborează pornind din toate părţile gândurile care îi preocupă în acel moment gândurile.Imaginarul are în vedere mai multe elemente, unele chiar simboluri: casa, uşa, cheile, toate prefigurând un microunivers trist guvernat de suferinţă. Deşi o cuprinde sentimentul de neliniște, femeia vrea să doarmă pentru a se  putea cunoște- este,parcă,crucea care i-a fost dată de la început şi pe care trebuie s-o poarte până la capăt. Visul acesta este unul conştient, un vis care se întrerupe, dar care trebuie dus până la capăt indiferent de voinţa sa. Sofia nu ştie pe cine sau ce caută cutreierând camerele pustii. Casa este aidoma unei călătorii iniţiatice sau unui labirint. Uşile din casă sunt închise ceea ce presupune găsirea cheii potrivite. Aşa cum uşile sunt închise în casa din vis, aşa sufletul ei s-a blocat. Ea refuză cu înverşunare să-şi cunoască sufletul, pentru a- şi găsi un nou sens în viaţă. În vis apare o odaie, fiind ultima, pe care nu o poate deschide. După mai multe încercări, ea găseşte cheia potrivită, una de lemn mai mare decât celelalte. Sofia trăiește visul, se luptă cu destinul,iar  visul devine pentru Sofia un mod de a trăi Raportul dintre vis - devenit lumea ei autentică – şi lume este unul de interdependenţă: este lucidă în vis şi este influenţată de el în lumea reală, însă acesta este cel care-i guverneză viaţa.Lemnul este simbolul materiei  prime, a naturii, dar aici este valabilă concepţia religioasă, cea care vede în lemn un sinonim al crucii şi al arborelui.
     ATENȚIE!!!!! În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă. Caracterizarea directă este realizată de autor şi de către personajele operei.                           Caracterizarea indirectă a personajului reiese din gânduri, fapte, comportament şi relaţia cu celelalte personaje.
3= este subliniat mai sus
4=PN=erau umede și reci; (nu)fu în stare; ar fi fost greu;
(ATENȚIE!!!: în unele propoziții cu predicatul exprimat prin verbul ,,A FI”subiectul poate fi ușor recunoscut după ceea ce denumește substantivul prin care este exprimat:
-anotimpuri: E toamnă....=e=predicat verbal arată existența anotimpului;toamnă=subiect;
-părți ale zilei: E dimineață...
-fenomene atmosferice:E ger...
-senzații sau stări sufletești:,,îi era frică...îi fu ciudă”....(verbul ,,A FI”este precedat de un pronume personal în cazul Dativ)
5=iată=interjecție predicativă=PV; se uită=PV=verb predicativ;
6=,,Casa aceea și-o amintea fără să-și dea seama.”
                                         PV                   PV
                              verb predicativ    locuțiune verbală
7=trebuia=PV=verb impersonal
ar fi fost unsă=PV=verb auxiliar(diateza pasivă)+verb la mod participiu
8=dușumelele=subiect simplu=substantiv comun,simplu,gen feminin,nr.plural,caz nominativ,articol hot.,,le”;
     frică=subiect simplu=substantiv comun, simplu,gen feminin,nr.singular,caz nominativ,nearticulat;
9=ele=subiect subînțeles
10=DIALOG—Un vis pe care l-am avut.....

Am adormit târziu,nu știu de ce.N-am simțit cum o pană nevăzută îmi trece peste ochi...e somnul,mi-am zis.Și dintr-odată în fața mea,a celui din vis,el-micul Prinț,iar eu voiam să-i descopăr ,  puțin câte puțin, taina micii și însinguratei sale vieți. Mirat că mă vede și-a ridicat sprâncenele,șoptindu-mi zâmbind,parcă cuprindea, cu mâna ridicată spre orizont, toată lumea:
-  De ce n-ai avut timp, să te desfeți  de farmecul apusurilor de soare? 
- Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haidem să vedem un apus de soare ,i-am răspuns întinzând o mână spre el.
- Dar trebuie să așteptam ...și s-a întors cu fața spre cerul roșietic.
- Ce să așteptam?!l-am întrebat nedumerit.
- Să așteptăm ca soarele s-apună.
La început am fost nedumerit, apoi am râs de mine însumi.Dar el  mi-a spus,plecând capul:
- Mereu mă cred la mine-acasă!
-Și ori de câte ori doreai, priveai apusul soarelui ?...am întrebat legănându-mă pe-o creangă de palmier,
- Într-o zi, am văzut cum asfințește soarele de patruzeci și trei de ori!
Și a adăugat, puțin după aceea cu o privire serioasă:
- Știi ... când ești trist, să privești apusul soarelui ...
- Atunci erai deci trist în ziua celor patruzeci și trei de asfințituri?
Dar micul Prinț nu mi-a răspuns,iar eu m-am trezit  în cântecul ceasului deșteptător,alături de o carte uitată pe măsuță,,Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery.


    

duminică, 23 octombrie 2016

clasa a8a=subordonata PREDICATIVĂ

Pag.83
Ex.1=pn=Ajunsese o actriță=v cop+np=subst nomin.
Ex.2=prin extinderea np s-a obținut o nouă prop. subordonată= cu o  conj ,,să``un nou predicat=existența ei depinde de un verb cop. din prop. regent,care are ca np. o prop. subordonata=PREDICATIVĂ
                          Pi  -np                        pv
EX.1=Mihai a devenit1/ceea ce si-a dorit2/
              PP                            PR            PI=predicat incomplet(np=este o prop.subordonată)
Pag.85
Ex.1=să înveți1/ și să iei note mari2/ este problema3/.
             PR       și            PR                               PP=prop. Predicative coordonate sunt așezate înaintea regentei
Ex.2=predicativa nu se desparte prin virgulă de regent sa indiferent de poziția ei.
Ex.1(sus)
George a devenit1/ceea ce……2/Prin eforturi,Anca ajunsese1/să fie prima…2/El a ieșit1/ce i-a permis….2/Profesorul a rămas1/cum il știm2/ Efortul…înseamnă1/să muncești 2/și să nu pierzi..3/    Dinu părea1/să fie foarte obosit2/și nu a participat….3/Nu-i1/pentru cine…..2/ci pentru cine….3/
Ex.3=Liniștea …înseamna1/să fii mulțumit2/Mihai s-a făcut1/ce și-a dorit2/Ioana a ajuns1/ce și-a dorit2/
Ex.2=dativ;acuz;nomin; acuz=DANA
EX.4=Atelierul pictorului ajunsese1/ca și când ar fi fost devastate de cineva2/și nemulțumirea lui era3/
                              PP                                                PR (1)                                                              PP
Că încercarea de a pregăti expoziția părea4/să fie sortită……..5/.
                       PR(3)                                                        PR(4)


clasa a8a=propoziția SUBIECTIVĂ

Pag.93= Ex.1+2=SB pot sta înaintea regentei,dar si după….nu se despart prin virgule de regentă.
Ex1=Ceea ce dorește 1/este 2/să intre la liceu3/.
               SB2                      PP               PR2
       =Dacă i-ai scris bunicii1/înseamnă2/ că n-ai uitat-o3/.
                   SB2                             PP                      PR2
EX.2=PP alcatuită dintr-un verb cop. Impersonal
PAG.94
Trebuie1/ca municipalitatea să facă………….huliganilor2/.
      PP                           SB1
Probabil1/că ar fi necesar2/să li se spună limpede3/ca nu este permis4/să distrugi parcurile5/
      PP                 SB1                               SB2                                    SB3                            SB4
Cui nu-i ………..florilor1/n-are pic de sensibilitate2/
               SB2                                     PP
E de neînțeles1/cum unii……..2/
           PP                     SB1
EX.2=Adevărul este1/că invață2/.PP---PR
          Adevărat este1/că invață2/.PP---SB
          Problema este1/că intarzia mereu2/.PP—PR
          A fost greu1/să urce la etaj2/.PP---SB
          Să fie foarte clar1/că nu merg2/PP---SB
EX3=(de taiat:ca); corect:trebuie;era;
Ex.4=Ne ajunge1/PP-cât am jucat2/-SB///El a ajuns1/să fie director2/-PP—PR//Situțtia a ramas1/cum o știai2/PP—PR//Va rămâne1/să rezolvați2/PP—SB///Fata era1/cum mi-am imaginat-o2/PP—PR///
Era1/să ia o nota mică.2/PP---SB///El pare1/să fie preocupat2/PP—PR///Pare1/că va ploua2/PP---SB
EX.5=Mi se părea1/că potcoavele….2/și-mi venea3/să scot cămașa4/,s-o rup5/și să le-nfășor…..6///
                 PP                      SB1                             PP                  SB3                     SB3              SB3
        =Părerea mea e1/că e mai bine2/să lași caii in pace3/,interveniMoromete4/.
                           PP                PR1                       SB2                                PPI
      =Poate1/că știu,Ano2/dar nu pot3/,zise el cu amărăciune.4/Ar trebui1/să mă sileasca cineva2/
           PP             SB1                 PP                               PPI                          PP                               SB1
să mă împingă3/.Mi-e greu1/să-I vorbesc maichii2/.

           SB1                     PP                    SB1
PAG.95
EXERCITII:
Ex.1=este mai rece=p.n.//ce este?=pn//a fost încântată=pn//uite=pv//a fost luat peste picior=pv//cine este=pn//o sa plăteasca=pv//
Ex.2=subiecte simple=o biblioteca;copil;;care;
        =subiecte multiple=o mișcare,un murmur,o adiere;concurenții și organizatorii;
Ex.3=1=predicativa ;2=multiplu;3=inclus;4=subiectiva;
Ex.4=Sub sărutarea……părea1/ca respiră2/și trăiește3/.
                   PP                                      PR1              PR1
       =Minunat ar fi1/să nu mai fie în țara asta boieri2/și să fie….unul3/.
                   PP                            SB1                                          SB1
      =Străbatem țări1/nu mai vorbim de cele nouă tari2/.E frumos1/să vezi ….ochean2/.
                        PP                             PP                                                PP                         SB1
In Sahara……..1/sș mananca serbet2/.Dar nu e chip1/sa bea la urma si apa2/.
         PP                       PP                                  PP                         SB1
Ceea ce am stiut mai tarziu1/e2/ca D.era invidiat….3/ca avea ……4/
                    SB2                         PP                PR2                     PR2
EX.5=PREDICATE=
       =a scos=pv=verb predicative,personal,conj 3a,diat act,mod indic,timp perf.comp.pers3a,nr sing,afirm;
      =i(este)subțire și usoară=pn=v.cop,personal,conj4a,diat act,indicativ,prezent,pers3a,sing,afirm+np=adjectiv acordat cu subiectul=femin,sing,nomin;
Ar fi țesută=pv=verb aux,personal,conj.a4a,diat pasivă,condit-optat,perf,pers3a,sing,+particip.acordat cu subiectul=femin,sing.;nomin;
      =spun=pv=verb predicativ,personal,diat act,conj3a,indic,prez,pers1,sing,afirm;
    =i(este)=pv=,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,4a,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,3a,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
     =face semn(arata)=pv=locut. Verbal=verb prdic,personal,diat act,conj3a,pers3,sing,afirm+subst,,semn``;
  =să tac=pv=verb predicativ,personal,diat act,conj3a,conjunct,prez,pers1,nr sing,afirm;
   =te clatini=pv=verb predic,person,conj1,diat reflex,indic,prez,pers.a2a,sing,;
    =mă simt=pv,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,1,,,,,,,,,,,,,
    =va muri=pv=verb predict,personal,conj4a,diat activă,indic,viitor,pes3a sing,afirm;
SUBIECTE=
=Bunica=subiect simplu=subst comun,simplu,femin,sing,nomin,art hot,,a``
=sete=,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,neartic;




   

clasa a7a--Evaluare=pag.170

1=În conturarea acestui personaj, poetul îmbină caracterizarea directă cu cea indirectă. Dan este caracterizat în mod direct de către autor,într-un sugestiv portret: “Bătrânul Dan trăiește ca șoimul singuratic”. Dan este întruchiparea simbolică a patriotismului și eroismului anonim, popular. Încă din primele versuri ale poemului,autorul îl surprinde în ipostaza străjerului-care  veghează  la hotarele țării,retras în mijlocul naturii,în munții apărați de el cu-atâta bărbăție.Comparația,,ca șoimul singuratic”are dublu rol: arată singurătatea bătrânului viteaz,dar și vitejia lui,a celui care se-avântă acolo unde numai gândul se-nalță(șoimul este simbolul victoriei,mesagerul cerului,al privirii divine,este singurul care poate privi soarele).Dan este ,,pustnicul”-omul care și-a ales viața aspră.   Învinge timpul fizic și intră într-un timp legendar ,devenind simbolul rezistenței acerbe a unui întreg popor.Singurătatea este accentuată și de comparația lui cu o,,stâncă solitară”aflată pe un,,gol de munte”,epitetul arată ideea că personajul este o individualitate deosebită,neclintită,cu viața ce nu poate fi clintită,cu o voință de neoprit,singur înfruntând orice urgie.Privirea îi alunecă spre trecutul astăzi  plin de,,morminte”,se răsfrânge în oglinda timpului și nu se recunoaște,tinerețea părându-i o,,tainică fantasmă”,îi aduce în suflet o undă de tristețe—epitetele,,tainică,drăgălașă,verde”exprimă nostalgia sufletului omului bătrân.Antiteza tristă :"geroasa bătrânețe"- epitetul  antepus exprimă răceala anilor plini de neputință-,,verdea tinerețe”este regretul,cândva era speranța,freamătul anilor  de luptă,de vitejie.Mărturisește într-un monolog interior,privindu-și soarta,condiția limitată de muritor,meditând la trecerea ireversibilă a timpului,la tema eternă a morții-lege nescrisă,nemiloasă  a distrugerii,este un oftat repetat al sufletului prin interjecția,,o!”Cu neliniște,se întreabă,,când s-o toci oare a vremii lungă coasă”,metafora sugerând inevitabilul sfârșit ,pe care Dan îl așteaptă cu resemnare,,pleacă fruntea și cade în visare”.Natura legată tainic și strâns de apărătorul pământului strămoșesc suferă:,,munții albi ca dânsu se-nclină-n depărtare”-comparația măreților munți cu omul arată statura impozantă a viteazului,dar și bătrânețea lui,este albit de ani.Dan se contopește cu natura transformată într-un templu în care se produce miracolul fuziunii sufletului cu pământul.Acest portret fizic,mai mult schițat,este realizat prin dominația nuanței albe-simbol al purității,al sincerității,al împăcării ,sobrietate,dar și robustețe.În ciuda bătrâneții,el a împrumutat din forța locurilor unde trăiește,conturat în dimensiuni hiperbolice.
2=comparațiile sunt subliniate....
3=culoare verde,,verdea tinerețe”-epitetul antepus exprimă  echilibrul,siguranța,speranța sufletului luminos iubitor de țară și neam.Nuanța albă a munților a primit-o viteazul ca pe un dar al anilor dăruiți luptei pentru libertatea neamului său.
4=singur,trist=adverbe de mod;afară=adverb de loc;
5=singur;mai greu;
6=când;
7=imposibil1/să vină2/.
        Pv              subiectul predicatului exprimat prin adverb predicativ=SB
  =Fără doar și poate1/ că va reuși2/.
           Pv                            subiectul predicatului exprimat prin locuț.adverbială
8=ca;în;
9=și;iar=conjuncții coordonatoare copulative simple=copulativă;adversativă;
10=o!
11=poem eroic= Creație în versuri de mari dimensiuni în care se povestesc fapte mărețe , iar personajele sunt animate de sentimente nobile , creația literară ,,Dan , căpitan de plai" se încadrează speciei literare-poemul eroic. Acțiunea poemului este plasată într-un trecut îndepărtat , acțiunea concentrându-se asupra acestui personaj ce impresionează prin măreția i noblețea caracterului . Ca în orice poem eroic , versurile sunt ample , au o tonalitate gravă în concordanță cu evenimentele relatate.  Dan, personajul central ,este un erou legendar al cărui nume a rămas încrustat într-un vechi cântec popular așezat de poet în fruntea poemului.Eroul este prezentat la dimensiuni mitice.El este un vechi oștean al lui Stefan, pus să păzeasă hotarul dinspre munți al Moldovei. Asemănat cu un munte venerat al Moldovei ,Ceahlaul, eroul împrumută ceva din măreția și masivitatea acestui munte. Specific poemului eroic  este și faptul că personajul este plasat la granița dintre mit și realitate. Utilizând procedee hiperbolice legate de fabulos, poetul își prezintă eroul ca pe un uriaș din basme în permanentă legatură cu natura înconjuratoare, care este și ea mitologizată, trăind emoțiile eroului  în toate momentele subiectului. 

clasa a7a--Evaluare pag.144

Descrierea obiectivă  oferă informații cu pivire la obiecte ,clădiri.persoane,obiective turistice într-o manieră neutră conformă cu realitatea.
-se comunică informații,date precise
-descrierea se face prin folosirea unor termeni tehnici,de specialitate
-prezentarea este neutră,detașată
-se utilizează enumerarea
-verbele apar la persoana aIII-a
Descrierea subiectivă  oferă percepții asupra unor obiecte,persoane reprezentând viziunea personală a celui care descrie.Printr-o descriere subiectivă se transmit cititorului sentimentele și gândurile celui care descrie
-informațiile sunt prezentate prin prisma unei percepții personale
-descrierea se face prin folosirea unui limbaj mai puțin specializat,mai apropiat de cel familiar
-cel ce face prezentarea este implicat afectiv
-verbele apar la pers. aIII-a,la pers I și chiar la pers aII-a

      1=În versurile poeziei,,Pădurea”de A. Macedonski apare descrierea subiectivă a unei păduri care l-a impresionat pe omul dornic de a se cufunda în umbra frunzișului,de a se pierde pe potecile boltite de  ramuri, descrierea subiectivă a pădurii a creat emoţie asupra poetului-călător.Sigur că  pădurea descrisă în modul subiectiv nu este identică cu realitatea,dar poetul a dorit ca impresiile să ni le descrie direct,pentru a iubi veșnicia naturii,pentru a impresiona, pentru  a ne transmite emoţiile lui—este acesta un prim argument.
  Prin conținutul poeziei,poetul ne-a transmis trăirile proprii; atras de farmecul pădurii, îi enumeră frumusețile întâlnite,comparându-le cu formele pământului,vorbește cu izvorul,se pierde în desișul verde,își găsește liniștea—este acesta al doilea argument.                                                                         În descrierea subiectivă a pădurii,predomină imaginea vizuală realizată cu ajutorul figurilor de stil: epitete:,,dragă...-ngustele...verzi(sugestie cromatică)...semeață...frumoasă...liniștită”... repetiţiia adjectivului,,frumos”; personificărea:,, muntele nalță spre ceruri frunte lui semeață” ;      comparaţia ,,câmpul se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă",astfel  reliefează farmecul liniştitor al pădurii ocrotitoare a sufletelor neliniștite,nostalgice. Lirismul textului este accentuat prin limbajul expresiv—este al treilea argument.

În concluzie, situând eul liric într-o ipostază contemplativă,  descrierea subiectivă implică diferite
grade de transfigurare artistică a realităţii şi presupune o anumită „prospeţime” a privirii, menită
să evite clişeele în care obiectul descrierii a fost fixat de percepţia comună.

2=Strofa a doua
     Macedonski vădeşte în versurile lui o sensibilitate fascinată prin muzicalitatea cuvântului,   fiind unul dintre cei mai vizuali poeți români. 
     Poezia „Pădurea” de Alexandru Macedonski aparţine genului liric, deoarece exprimă în
mod direct gânduri şi sentimente legate de farmecul naturii redusă aici, după cum arată şi
titlul, la unul din elementele ei, pădurea. Discursul liric are forma unui monolog,unei confesiuni asupra relației dintre cunoașterea umană și pădurea-miracol.Puținele procedee artistice evidențiază câteva detalii semnificative pentru pădure.
    Epitetele întărite cu metafore ,cu sugestii cromatice  reliefează farmecul liniştitor al pădurii
ocrotitoare a sufletelor neliniştite, nostalgice.
      În strofa a doua, folosind cu precădere imagini vizuale ,poetul privește panoramic,amplu- de undeva din înalt și admiră tot ce e ,,frumos”.Repetiția adjectivului,,frumos”antepus substantivelor accentuează muzicalitatea versului;,,muntele” este frumos-mândru,iar personificarea,,ce-nalţă spre ceruri fruntea liu semeață”îl umanizează,este asemenea unui erou,epitetul ,,semeață” înseamnă demnitate,siguranță;este,,frumos”,,câmpul”-minunat,,ce-se-ntinde ca și o mare de verdeață”
 comparație ce exprimă imensitatea,necuprinsul  ;este,,frumoasă” „marea”-splendidă,, liniştită sau cu
talazuri răzvrătită”,observăm antiteza celor două epitete. Apoi  amplifică farmecul aparte al pădurii, templu neasemuit al liniştii şi armoniei: „Însă nimica cu pădurea nu poate fi asemuit”, univers al ideilor şi al rătăcirilor inocente, spaţiu al visării şi al purificării,  sursa unei regenerări,îi dă omului dorința de grijă și de înnoire.
3=Poetul ,eul liric, își exprimă în mod direct(cu ajutorul figurilor de stil) sentimentele de admirație ,de iubire şi extaz pentru acest univers verde,veșnic al pădurii,spațiu al visării,al armoniei,al frumuseții absolute.
4=mai multe=adjectiv simplu,variabil,patru forme,gen neutru,nr.plural,caz acuzativ,grad comparativ de superioritate;funcție sintactică=atribut adjectival
     dragă=adjectiv simplu,variabil,trei forme,gen feminin,nr.singular,caz acuzativ,grad pozitiv;funcție sintactică=atribut adjectival
    (î)ntreagă=adjectiv simplu,variabil,trei forme,gen feminin,nr.singular,caz acuzativ,grad pozitiv;funcție sintactică=atribut adjectival
     (î)ngustele=adjectiv simplu,variabil,patru forme,gen feminin,nr.plural,caz acuzativ,grad pozitiv,antepus substantivului a primit articol hot.,,le”;funcție sintactică=atribut adjectival
5=liniștită;răzvrătit;
6=cel verde=adjectiv simplu,variabil,două forme,gen neutru,nr.singular,caz acuzativ,grad pozitiv;articol adjectival,,cel”;funcție sintactică=atribut adjectival
7=de rând=obișnuit,simplu;
8=nume predicativ
9= Timpul mai frumos al dimineții mă cheamă la plimbare.
      Gestul tău la fel de frumos cu al prietenului meu este de admirat.
      Gândul mai puțin frumos decât vorbele mă neliniștește.
10=DESCRIERE  OBIECTIVĂ a  unei  păduri
       Despre pădure se spune ca este aurul sau tezaurul verde al pământului. Menirea protectoare a pădurilor este foarte diversă. Doua treimi din oxigenul planetei, consumat de industrie, autovehicule, animale și microorganisme este furnizat atmosferei de arbori și arbusti. În același timp, pădurea alcătuiește o fină strecurătoare naturală,  reținând în coroanele copacilor particule de praf, cenușă. De aceea, în multe locuri, se poartă o grijă deosebită păstrării și chiar extinderii pădurilor. Ca și marea și câmpia, pădurea îl hrănește pe om, prin fructele ei, ciupercile comestibile, stupăritul pastoral și vânat. Pădurea este o componentă a mediului terestru cu cea mai complexă structură și are o mare importanță economică, socială sș ecologică. În pădure întâlnim cele mai variate forme de viață.
             Astfel, plantele sunt reprezentate prin arbori, arbuști și diferite specii ierboase.
             În pădure se mai întâlnesc ciuperci, licheni,. alge, bacterii, etc.
             Aici trăiește o mare diversitate de animale: mamifere, păsări, reptile, amfibieni și o mulțime de nevertebrate (insecte, moluște, viermi ,etc.).
            În pădure, viețuitoarele sunt dispuse în straturi succesive care, în general, corespund cu dispunerea pe verticală a vegetației. Aceste straturi sunt: solul, litiera (frunzele căzute), perna de mușchi, 1-3 straturi de ierburi de diferite înălțimi, arbuștii, arborii, coronamentul pădurii și patura de aer de deasupra coroanelor.
        

      De ce trebuie păstrate și extinse suprafețele împădurite?
          Pădurea, datorită copacilor săi, are o climă moderată care influențează  zonele înconjurătoare (circuitul apei, vânturile, circulația aerului, etc).
          Ea menține umiditatea și scade temperaturile extreme din timpul verii și ale iernii; de asemenea, micșorează puterea vânturilor. În pădure, zăpada se topește lent, împiedicând astfel revărsarea râurilor în care se adună apele din zăpezile topite. La fel se întamplî și cu ploile: copacii rețin picăturile de apă pe frunze și ramuri, care apoi se scurg, fiind absorbite prin sistemele radiculare (50% din apa de ploaie); astfel nu se ridică nivelul apelor râurilor.
       În concluzie, pădurea ameliorează clima, împiedică inundațiile și alunecările de teren, precum și eroziunea solului.
       Datorită fotosintezei, ea îmbogățește atmosfera cu oxigen, contribuind la menținerea vieții.
       Pentru omul modern, pădurea este un loc recreativ, de odihnă și uneori terapeutic.
        Din cele mai vechi timpuri, oamenii au folosit lemnul copacilor din pădure drept combustibil și material pentru diferite obiecte.
       Fructele si florile multor plante de pădure se folosesc la ceaiuri sau pentru obținerea unor medicamente. Alte fructe sunt comestibile și se consumă proaspete sau preparate (siropuri, dulcețuri).
       Pădurea reprezintă un important fond cinegetic, unele animale fiind vânate pentru carne, blănuri, coarne etc.
      Datorită tăierilor efectuate de om și a unor calamități naturale, cum sunt furtunile puternice, dar mai ales, incendiile repetate din anumite zone ale Globului, astăzi există suprafețe întinse de pe care pădurea a fost nimicită.




miercuri, 19 octombrie 2016

compunere--cuvinte compuse

                                        E  toamnăăăă....
 
      Priveam culorile galben-arămiu ale toamnei și ascultam cu luare-aminte foșnetul murmuitor al frunzelor și deodată gândul mi s-a întors spre primăvara cu florile câmpului care-mi mângâiau privirea:rochița-rândunicii,ciuboțica-cucului și multe,multe.Ruga mea o îndrept și munților de la miazăzi și miazănoapte,undeva sus înflorește floarea de colț  și ei,munții,pot s-o ocrotească de vifornițele iernii.Parcă văd pretutindeni  semnele tristeții,nori negrii-cenușii ,păsări înfrigurate privind împrejur cât mai îndeaproape de vreun copac mai rămuros.Nu sunt singur în plimbarea mea,sunt cu prietenul meu,câinele, și amândoi  ne luăm bun-rămas  de la orice urmă a verii.Deodată ,deasupra noastră o vrabie își cânta singurătatea iar eu nu știu încotro vântul îi ducea sunetele cântecului.Așadar e toamnă ,îmi încurajez prietenul ....bineînțeles că da! mă aprobă dând din coadă vesel asemenea unui ceasornic tic-tac....

clasa a7a--Evaluare=pag.122


1=pasaje descriptive=,,....privea pe fereastră..........pentru legat caii......a întâlnit ochii mamei.....a vanilie.”
2=Autorul descrie prin ochii unui copil un peisaj de iarnă ca-n povești.Este o descriere plină de mișcare:fulgii de zăpadă se joacă,se rotesc,cad pe obiectele enumerate:sania,salcâmul.Băiatul observă un amănunt:,,două inele de fier”înfipte în trunchiul copacului.Este un tablou ce se deschide ochilor prin fereastra casei,observă totuși culoarea albastră,ireală a zăpezii,epitetul care îl face neîncrezător,înțelege că a fost doar o părere.Atmosfera magică a camerei cu mirosurile mirodeniilor,ninsoarea îi îndreaptă atenția spre privirea ,,blândă” a mamei și-i aude cântecul.Este totul ca-ntr-o poveste de iarnă,iar cele două mici descrieri au menirea de a accentua atmosfera de sărbătoare,de intimitate,de iubire.
3=metafora,,lacrimi înghețate”=bucuria și suferința cerului,plânsul divin al îngerilor se transformă în fulgii care vor purifica pământul și-l vor înfățișa curat și luminat.
4=ce=pronume interogativ;funcția sintactică=nume predicativ
5=nimic=pronume negativ,caz acuzativ;funcț.sintactică=compl.direct
    acest=adjectiv pronominal demonstrativ,gen neutru,nr.sing,caz acuzativ,funcț.sint.=atribut adjectival
     care=pronume relativ.caz nominativ,funcț.sint.=subiect(în frază =conjuncție subordonatoare)
     se =pronume reflexiv,pers.a 3a.nr.plural,caz acuzativ,formă neaccent.,funcț.sint.=compl.direct
     lui=pronume personal,pers,a3a ,gen masc.,nr.sing,caz genitiv,formă accent.,funcț.sint..atribut pronominal genitival
     căruia=pronume relativ,caz genitiv,funcț.sint.=atribut pronominal genitival
     două=numeral cardinal,valoare adjectivală,gen neutru,nr.plural,caz acuzativ,funcț.sint.=atribut adjectival
6=pronume=Părerea fiecăruia contează.//Cărțile pentru fiecare vor fi împachetate.
                         Părerea alor tăi contează.//Cadourile pentru ai tăi sunt valoroase.
                        ( funcția sintactică=atribut pronominal)
  =adjectiv =Părerea fiecărui om contează.//Cărțile pentru fiecare elev vor fi aduse.
                       Părerea părinților tăi contează.//Cadourile pentru prietenii tăi sunt valoroase.
                       (funcția sintactică=atribut adjectival)
7=Al doilea n-a mai ajuns în finală.//Amândoi vor concura pentru un titlu.//A doua oară n-a mai primit cadoul.//Mergeau câte doi în rând.//A muncit pentru proiect îndoit.
8=(Monologul este forma de comunicare în cadrul căreia o persoană/un personaj îşi exprimă gânduri, stări, sentimente:
– fie „vorbind cu sine însuşi”;
– fie producând o replică de dimensiuni ample, care nu permite intervenţia unui alt participant în actul comunicării.
Monologul poate fi:
– interior – dacă mesajul nu se exprimă cu voce tare;
– exterior – dacă mesajul se rosteşte în lipsă (exersarea unui discurs în faţa oglinzii, de pildă) sau, cel mai adesea, în prezenţa unui auditoriu.)
( Dialogul este un mod de expunere care constă în succesiunea replicilor din convorbirea a doua sau mai multe  persoane (în viața reală) sau a unor personaje (în opere literare).
Ca mod de expunere, dialogul are următoarele roluri:
– ajuta acțiunea să înainteze
– conferă acțiunii dinamism
– pune în lumină relațiile dintre personaje și limbajul acestora
– evidențiază anumite trăsături morale ale personajelor).
8=Monologul interior este al lui Bănică,o reluare a primelor cuvinte din cântecul mamei,fără a dori a desluși înțelesul întrebării,,ce e zăpada?”,rămâne fascinat de jocul fulgilor,ba chiar, ca-n povești,peisajul se transformă,devine ireal-albastru- îndemnându-l  la calm și reverie,la  liniște interioară.
    Dialogul mamei începe cu un imperativ duios,grijuliu :,,culcă-te”,este anticipat de gestul de mângâiere,de cântec,de iscusința cu care pregătește trecerea spre un alt an,de parfumul mirodeniilor împrăștiat în cameră.Cuvintele ei sunt menite să-i reamintească băiatului momentul ce va urma :ajunul Anului nou și plecare lui,,cu uratul”împreună cu alți băieți cunoscuți.Toată atmosfera  este solemnă,de bucurie,iubire,de așteptare a noului.

 

                        

luni, 17 octombrie 2016

clasa a7a--Evaluare--pag.88


!!!atenție:  (Naratorul este persoana care povestește o anumită întâmplare, fiind inventat odată cu textul de către autor. El este o "voce" căreia autorul îi încredințează misiunea de a povesti faptele, de a descrie locurile și personajele. Se regăsește în operele epice (a nu se confunda cu eul liric, care se găsește în operele lirice).
În funcție de perspectiva narativă, naratorul poate fi de trei  tipuri:
-narator obiectiv, când relatarea evenimentelor se face la persoana a III-a, iar "vocea" pare să cunoască tot ce li se întâmplă personajelor;
-narator personaj, narator subiectiv, când relatarea se face la persoana I, naratorul devenind personaj în text, exprimându-și părerea cu privire la fapte, locuri sau personaje. Acest fapt poate interveni în veridicitatea faptelor relatate, narațiunea devenind subiectivă;
-narator “martor”, în care relatarea faptelor se face din punctul de vedere a unui "personaj" din afara actiunii.)
  1=Prin povestire,trecutul ,de când era elev, prinde viață și se confundă cu prezentul.Naratorul este narator-personaj,participă,este credibil și subiectiv,povestește o întâmplare prin intermediul pronumelor și verbelor la pers.Isingular.Prin trecerea  la persoana a3a,devine autorul povestirii,narator obiectiv,povestește despre întâmplările din ,,povestirea neobișnuită” a colegului său,dând detalii.
2=Autorul este persoana care imaginează şi scrie o operă literară,elevul Ion M.Ion a scris o povestire.
    Naratorul este persoana care povesteşte o anumită întâmplare neobișnuită despre un cocoș.
   Personajul este o persoana,colegul de clasă, care a participat la acţiunea prezentată în compunerea scrisă:el  a alergat după cocoș și a fost,într-un fel,  personaj principal (protagonist).
3=atenție!!!!  Opera literara prezintă mai multe caracteristici:
-  trezește in sufletul cititorului emoții și sentimente;
-  are un conținut (idei, sentimente, acțiuni, tablouri) care este exprimat într-o forma artistică: între conținut și formă existaă o stransă legatură, opera literară fiind un tot unitar;
- are o structură (tema, idee, motiv, conflict, subiect, per­sonaj, moduri-de expunere, elemente de prozodie, etc).                                                                                                                                                                      -  dacă în alte arte (muzica, pictura, sculptura) se folosesc  sunetul, culoarea sau piatra, literatura este o artă a cuvântului.
==substantive: imaginația;viața;scriitor;
4=de domnul Georgescu=complement de agent
     peste coșar=compl.circ de loc
     un cal=subiect
     fantasticului=atrib.substantival genitival
     scriitor=nume predicativ
5=colega; învățătoare;
6=Omule, ascultă sunetul vieții!
7=prietenului=compl.indirect
     conform regulilor=compl.circ. de mod
     asemenea unui convoi=nume predicativ
8=Poveștile lui sunt aducerile-aminte ale unei copilării fericite.
9=O  poveste  neobișnuită
        Ssst!șase!vine! este anunțul pe care-l face ,,elevul de serviciu”înainte de intrarea profesorului de mate.Este cel mai sever,nu suntem la locurile noastre când intră, imediat test.Și-atunci ne-am organizat: dacă va fi întrebat cel de servici de ce este la ușă,va spune ceva:închidea ușa,ridica un creion căzut...orice va spune va fi crezut,era de serviciu.
Se deschide catalogul,se face prezența,unii se roagă,alții își spun ,,ce-o fi,o fi”,alții sunt liniștiți,sunt pregătiți,au tema corectă,știu tot.Așa este la fiecare oră,apoi predarea,notițe,tema pentru acasă,întrebări :cine nu a înțeles și gata... a trecut.Credeam că niciodată nu va fi altfel,până într-o zi,când Domnul  de mate a găsit o minge de tenis lângă catedră.Bineînțeles că fiecare a negat :habar  n-aveam. Dar n-a fost așa,l-am văzut dus pe gânduri,apoi zâmbind și dintr-odată provocarea:,,cine crede că poate juca trei din trei?”Liniște...și-apoi eu și doi colegi sărim din bancă,spunând că  practicăm tenis de performanță.Ce a urmat,a fost o surpriză: am mers pe terenul de sport și am jucat împotriva Domnului;l-am văzut asemenea unui tenismen adevărat:rapid,atent,era un adevărat dans în fața fileului,ne-a lăsat să câștigăm.Dar am văzut alt prof de mate.Cine este,ne întrebam.
Ne-a lămurit diriga: cum nu știm? a fost unul din marii tenismeni ai României și ne-a povestit ce știa.    La ora următoare, toți l-am întâmpinat cu aplauze,putea să ne dea și test,îl vedeam altfel.                 Iată cum poate schimba ora de mate o banală minge de tenis!!!

joi, 13 octombrie 2016

clasa a7a--tabloul,,SCRÂNCIOBUL”de Ștefan LUCHIAN

(caută imaginea tabloului,privește-o,încearcă s-o desenezi,nu e greu...și o vei înțelege mai ușor):

,,În scrânciobul din culme se dau flăcăi și fete,
Copile cu flori de aur, voinici cu negre plete”.
Convertind natura în sinteze liniare şi acorduri cromatice strălucitoare, Luchian exprimă spiritul său liric, precum şi calităţile sale de mare colorist.Pensulația este largă,cu tonalități calde,specifice unei zile de vară.

În prim- planul tabloului- o casă, iar în partea dreaptă-  un scrânciob-(construcție cu mai multe leagăne fixate  pe același schelet care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție). Semnat dreapta jos, cu negru- „Luchian”; atât s-ar putea spune la o privire superficială a tabloului.Dar culorile? Nuanțe maronii,galbene-culori pământii,impun senzația de căldură,de intimitate.Maronul este culoarea pământului,dă tabloului o atmosferă neutră,confortabilă,de sinceritate.Poteca ce pleacă din dreapta tabloului se îngustează,trece pe lângă  casa,hanul părăsit și se pierde spre nicăieri.E neumblată,nicio urmă n-a mai călcat demult  pe acolo.Privirea caută o urmă de viață în planul al doilea,dar apare  casa cu ușa și ferestrele ferecate- au culoarea uitării,a liniștei,sunt acoperite de praful gros al pământului depus de vânturile anotimpurilor,la fel este băncuța rezemată de zidul casei: singură,tristă,așteptând un om,o ființă să poposească.Albul singurului perete pare neatins de trecerea timpului.Alături o mână de meșter a construit pentru bucuria semenilor săi un scrânciob din lemnul ce-l avea la îndemână,simplu,primitiv,alăturând câțiva pari neșlefuiți,dar bine proptiți în pământ.Leagănele sunt neclintite acum,dar cât de multă veselie,câtă mișcare,ce râsete,ce fericire a fost cândva în zilele de sărbătoare, chiar până seara târziu,altfel n-ar fi fost pus felinarul alături.E liniște,calm.Mai departe o casă mică,fără viață,ce a păstrat culoarea pământului completează atmosfera de calm,de liniște,de așteptare a unui gest,a unui suflu venit de undeva.                                                                                                                                                   Și deodată izbucnește ca un cântec al vieții verdele copacilor,verde deschis și mai accentuat- dă strălucire peisajului, parcă renaște cu  speranță și vigoare. Culoarea albăstrie-deschisă a cerului conturează impresia luminoasă și  transparentă a atmosferei,lumina este omniprezentă în viață,albastrul  împrumutat din umbra depărtării a unui deal ușor întunecat,misterios ca un ochi încruntat al uitării.Prin acest accent curajos de nuanțe,Luchian a acceptat și a înțeles prestigiul unor culori pure în economia unei compoziții în culoarea locală.Impresionează liniile verticale trasate cu siguranța unor gesturi spontane. Astfel,artistul a reușit să creeze un mare rafinament cromatic și transparențe demne de  viziunea lui..... sunt virtuozități tehnice, ușor de realizat în tehnica picturii în ulei. 

miercuri, 12 octombrie 2016

clasa a7a-Evaluare-pag.70

1=Autorul,întremat după boală,își amintește de vărul său.
 =Rememorând copilăria,ajunge la moșia lui Dionis.
 =Este anunțat că boierul nu este acasă.
 =Doica Sia îl găzduiește în casa pustie.
 =Bătrâna amână veștile despre vărul său.
2=Înlănțuirea secvențelor este realizată prin juxtapunere(simplă alăturare).
3=Bătrâna,cunoscătoare a faptelor,amână noutățile dorite de vizitator.Acesta își putea da seama că sunt vești triste din felul în care ea plângea,se văita,își ținea mâna pe inimă,gesturi ale unui suflet trist.
4=mă întremam;stăruiam;stăpânea=imperfect(sunt timpuri trecute exprimă
  =mi-am adus(aminte)=perfect compus         (durata și sfârșitul acțiunii
5=mi-am adus=predicat verbal--verb predicativ;conj.aIII-a;diat.reflexivă;mod indicativ;timp perf compus;pers.I;nr.sing.+subst,,aminte”=mi-am amintit
6=(nu) călcasem=verb predicativ;conj.I;diat.activă;mod indicativ;timp mai mult ca perf.;pers.I;nr.sing;
7=a fi=erau(pustii)=verb copulativ
          =aș fi(vrut)=verb auxiliar
8=verb impersonal=a trebui
9=povestind=gerunziu//se căina=indicativ//aș fi vrut=condiț.-optativ//să aflu=conjunctiv//are să-mi spuie(îmi va spune)=indicativ//trebuie=indicativ//
10=eram crescuți=diateza pasivă//se căina=reflexivă
11=La sfatul medicilor de a schimba aerul,autorul-personaj, abia întremat după o boală grea,pleacă la moșia unui văr pe plaiurile Buzăului,unde-și petrecuse copilăria.Admiră din tren apa și munții Buzăului și ajunge în amurg la moșie.Află că vărul Dionis nu este acasă,apoi doica Sia îl întâmpină cu dragoste,îl găzduiește în casa pustie,cu durere îi promite că-i va povesti a doua zi despre viața vărului său,Dionis.Povestită la persoana întâi,lectura exprimă un sentiment de melancolie.

    ( sfat: CITEȘTE nuvela,,Sakuntala”de Vasile Voiculescu---e frumoasăăăăă...)

luni, 10 octombrie 2016

Fișa de lectură(clasa a7a-caiet-pag.39)


                     Poezia,,Sfârșit de toamnă”de Vasile Alecsandri
a..informații despre autor:
   Poetul s-a născut la Bacău, la 14 iunie 1818 (o altă dată acreditată este 21 iulie 1821), fiind una dintre personalitățile marcante din viața literară și culturală a României. Vasile Alecsandri a debutat ca scriitor, în 1840, cu nuvela "Buchetiera de la Florența", în paginile "Daciei literare" și cu pieseta "Farmazonul din Hârlău", jucată pe scena secției românești a teatrului ieșean (tipărită în 1841). A desfășurat o intensă activitate politică, redactând, în 1848, memoriul "Protestație în numele Moldovei, al omenirei și al lui Dumnezeu" și a colaborat la elaborarea programului politic "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". În martie 1848, a scris "Deșteptarea României". "Un episod din 1848" este un fragment de proză în care scriitorul a evocat evenimentele de la 1848. A editat două culegeri de poezii populare ("Poezii populare ale românilor. Balade. Cântice bătrânești" 1852-1853, ediție completă 1866), și-a editat primul volum de versuri ("Doine și Lăcrămioare", 1853), a compus  piese de teatru și poezii cu un puternic suflu mobilizator (între altele "Hora Unirii").publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş, Blestemul, Şerb sărac, Mioara, Mihu Copilul. Începe să lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852), Chiriţa în voiagiu(1864) şi Chiriţa în balon (1874). 
b..informații despre textul citit:
  Pastelul ,,Sfârșit de toamnă”, creat în 1868, descrie, cu tristețe și melancolie, ultimele zile de toamnă și apropierea iernii. Majoritatea poeziilor din volumul,,Pasteluri” au fost publicate în revista Convorbiri literare, în anii 1878-1875.  ,,Sfârșit de toamnă” aparține genului liric, deoarece sentimentele autorului sunt exprimate în mod direct prin intermediul eului liric, al imaginilor vizuale, auditive și prin figuri de stil.
Ca specie literară este un pastel, adică o operă lirică în versuri care conturează un tablou din natură cu sugestia discretă a sentimentelor. Criticul literar George Călinescu l-a comparat pe V. Alecsandri cu pictorul Nicolae Grigorescu, apreciind că ,,Pastelurile” aduc în literatura română o poezie nouă, în care predomină tehnica picturală.
c..discutarea textului:
  Din punct de vedere compozițional ,,Sfârșit de toamnă” este alcătuit din patru strofe- catren.
De-a lungul întregului text se poate observa că între elementele aparținând naturii cosmice și elementele naturii terestre apare o legătura permanentă, deoarece elementele cosmice determină transformări în cadrul elementelor terestre.
Textul ,fiind un pastel, modul de expunere predominant este descrierea.
  În prima strofa, poetul exprimă imaginea vizuală a păsărilor călătoare care își iau zborul, fugind în pribegie ,,de zile rele”. Folosind enumerația ,,cocostârci, rândunele, cucoare”, poetul fixează în cadrul natural imaginea păsărilor călătoare ,,înșirate în lung zbor”.
Verbele la perfect compus, forma inversă a verbelor ,,părăsit-au” , ,,pribegit-au” , evidențiază în prim plan imaginea păsărilor călătoare. Folosite în inversiuni, aceste verbe sporesc expresivitatea imaginilor.
Metafora ,,zile rele” care conține un epitet sugerează specificul iernii. Epitetele ,,rele” și ,,lungi” sugerează caracteristicile cadrului natural, iar epitetul ,,jalnic” , folosit în inversiune, exprimă în mod direct, sentimentele eului liric, dar și a tuturor celor care urmăresc zborul păsărilor.
  În strofa a doua, poetul descrie transformările care au loc în plan terestru.Lirismul textului se accentuează, deoarece imaginilor vizuale li se alătură și imagini auditive accentuând nota de tristețe. Perechile de antonime ,,vesela-trista” și ,,verde-vestejită” , repetiția adverbului ,,acum” marchează antiteza dintre cele două anotimpuri: primăvara și toamna.
Sunt scoase în evidență sentimentele de nostalgie ale poetului la amintirea câmpiilor înverzite și deznădejdea sa în fața naturii lipsite de viață.
Atmosfera de tristețe este subliniată și prin folosirea adverbelor cu conținut trist: plutesc, zbor, cad, se dezlipesc. Prin aceste verbe se realizează iarăși personificarea naturii. Compararea frunzelor cu ,,frumoasele iluzii” dintr-un suflet omenesc accentuează lirismul textului trimițând cu gândul la trecerea ireversibilă a timpului.
De pretutindeni, ,,din tuspatru părți a lumii”, pe cer se ridică nouri negri plini de geruri, comparați de poet ,,ca balaurii din poveste”. În fața acestei amenințări soarele iubit s-ascunde. Repetiția substantivului ,,nouri”, epitetele: ,,negrii, grozavii” și substantivele ,,geruri” sugerează starea de teamă și de neliniște care se instalează în sufletul oamenilor.
Poetul personifică natura prin intermediul verbelor ,,se ridică, se ascunde”. Epitetele:,, negri, grozavii, iernatici, croncănitoare ”scot în evidență caracteristici ale tabloului, însușirile elementelor naturii, dar și starea sufletească a eului liric,a poetului.
Epitetul ,,croncănitor” sugerează o imagine auditivă. Trecerea corbilor iernatici însoțită de croncănituri este prevestitoare de rău.
  Ultima strofa prezintă un scurt tablou al iernii.
Repetiția verbului ,,vine” are o mare forță expresivă realizând și personificarea iernii. Prin personificare iarna este înfățișată ca o vrăjitoare care își trimite mesagerul.
Enumerația din ultimile două versuri: ,,boi rag” , ,,caii rânchează” , ,,câinii latră la un loc” realizează o imagine auditivă prin care se conturează vacarmul în rândul viețuitoarelor domestice.
Ultimul vers al acestei strofe are un ritm mai domol, mai calm opus celorlalte versuri.
Personificarea iernii și a vântului, repetiția amintită, enumerația verbelor la prezent contribuie la realizarea unei atmosfere care poate să îngrozească pe oricine.
  Figurile de stil prezente în poezie sunt:
- Comparația:,, frunzele cad, zbor în aer și de crengi se dezlipesc ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc; din tuspatru părți a lumei se ridica-nalt la ceruri, ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri”; 
- Enumerația: cocostârci și rândunele; frunzele cad, zbor, se dezlipesc;
- Repetiția: iarna vine, vine;
- Inversiunea: a lor cuiburi, lung zbor, al nostru jalnic dor, vesela verde câmpie, grozavii nori;
- Epitet: vesela verde câmpie, lunca ruginită, corbi iernatici, grozavii nori.
Elementele de prozodie sunt și ele specifice operei lirice. Rima este împerecheată, ritmul este trohaic. Măsura amplă de 15-16 silabe accentuează dimensiunile unui tablou dezolant de toamnă.
  În poezie, predomină substantivele și adjectivele, fiind o descriere. Verbele sunt la timpul trecut, când este vorba de plecarea păsărilor călătoare, la prezent în strofele a doua și a treia, care descriu transformările petrecute în natură.

,,Sfârșit de toamnă ”este o poezie plină de armonie, în care măreția și frumusețea naturii capătă contur prin forța cuvântului.
 



 
.




joi, 6 octombrie 2016

Clasa a7-a-pag.38=evaluare


1=scriu;tălmăcesc;traduc;
2=metaforă; Metafora florii ,prin care autorul confirmă împlinirea actului poetic, nu este aleasă întâmplător.FLOAREA reprezintă frumosul,plăcutul,încântarea simțurilor.Cuvintele poeziei au coloritul,parfumul,prospețimea unei flori.
3= Poetul –stihuitorul-este văzut ca un traducător al realității,al ideilor sale,al lumii, el pune în cuvinte simțirea poetică născută în adâncul ființei sale.E ca și cum poetul s-ar situa între două dimensiuni: o dimensiune interioară a poeziei în care există doar simțire și o dimensiune exterioară-lumea adevărată văzută și înțeleasă.Poezia se naște pentru lume în cuvinte,pentru a fi citită,înțeleasă și transformată de către cei ce o citesc într-un alt cântec interior.Poetul se traduce,se exprimă pe sine prin poezie pentru lumea exterioară.Fără acest gest al,,tălmăcirii``,actul poetic ar rămâne într-o dimensiune abstractă,necunoscută celorlalți.Traducerea expresiilor poetice interioare reprezintă calea,nașterea poeziei,dar și temeiul poeziei;,,nu fac decât să tălmăcesc//așa găsesc cu cale//numai astfel stilul are un temei.`` !!! (de citit toată poezia)                                
4=stih=vers; a tălmăci(arh.)=a traduce;
5=derivate=stihuri; românească;
     compuse=numai;astfel;întotdeauna;
6=atunci=acum; întotdeauna=niciodată;
7=suav=adverb de timp;
                adjectiv=Glasul suav al prințesei povestește un  basm.
8=a îngheța=Din cauza frigului,zăpada a înghețat lacul(a preface în gheață).
                        Mi-a înghețat inima de frică(a încremeni).
                        Mi-au înghețat toate degetele(a degera).
                        Alimentele au înghețat în frigider( a congela).
9=scară=Voi urca pe scara avionului.
     scală=Pe scala(placă gradată pentru a se urmări posturile) radioului urmăresc postul preferat.
     escală=Avionul va face o escală(oprire) pentru alimentare.
10=corect=Romanul poate fi citit.(citibil este un cuvânt inventat,fără înțeles)
11=scenă;reîncarnare
12=scriu; numai; floare; suav;
13=fișa de lectură
                                   FIŞĂ  DE  LECTURĂ
Opera epică

Am început lectura (data) __________                      Am terminat lectura (data) ___________
Titlul operei literare: _Fântâna dintre plopi
Autorul:_Mihail Sadoveanu
Opera face parte din volumul: Hanu-Ancuței
Editura:_Biblioteca Școlarului
Anul apariţiei volumului: _1928
Date importante din viaţa şi activitatea scriitorului: Mihail Sadoveanu(1880-1961)
Mihail Sadoveanu s-a născut la 5 noiembrie 1880 la Pașcani, a fost fiul lui Alexandru Sadoveanu și al Profirei Ursache.
Urmează gimnaziul "Alecu Donici" la Fălticeni. În timp ce studia la gimnaziu (1896) intenționează să alcătuiască o monografie despre Ștefan cel Mare, dar renunță . Cursurile de liceu le urmează la Liceul Național din Iași.
În anul 1904 se stabilește în București, se căsătorește. 
În anul 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din  Iași.
În 1921 devine membru al Academiei Române, iar în anul 1926 devine reprezentant al Socetății Române de scriitori.
Mihail Sadoveanu moare pe 19 octombrie 1961 la București și este înmormântat  lângă Mihai Eminescu.
Date despre opera :
Povestirile cuprinse în “Hanu-Ancuței” au fost scrise în perioada 1920-1929.
“Hanu-Ancuței” a apărut în anul 1928 și este un volum de nouă povestiri, este considerată  cea mai stralucită creație  epică.



Alte opere ale autorului: Frații Jderi;Neamul Șoimăreștilor; Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă ; Creanga de aur ; Viaţa lui Ştefan cel Mare.........
Genul literar: epic
Specia literară: povestire= Povestirea este o specie a genului epic în proză de scurtă întindere, cu o acțiune simplă, lineară, cu personaje puține în care se prezintă o întâmplare din viața unui personaj.
Opera nu e structurată( în:cărţi / părţi / volume / capitole) 
Opera este scrisă în: proză 
Locul desfăşurării acţiunii: hanul  Ancuței
Timpul desfăşurării acţiunii: în urmă cu 25 de ani la o fântână situată între plopi
Naratorul (tipul de narator, indici ai prezenţei acestuia):narator-personaj
Personaje:
            --principal/pozitiv=Neculai Isac;  secundar, pozitiv=Marga/      negativ,=Hasanache     (real/ fantastic)          (fizice, morale)
Neculai Isac-personajul principal este fixat prin vocea personajului-narator; Neculai Isac  este „un om ajuns la cărunţeală, dar care se ţinea drept şi sprinten pe cal”, „cu mustăcioară tunsă şi barba rotunjită, cu nas vulturesc şi sprâncene întunecoase”, cu ochiul drept „stâns şi închis”.  Este o figură de legendă, venind parcă din alte timpuri, de pe depărtate tărâmuri.
În vremea tinereţii apare ca un om întreprinzător, dovadă fiind afacerile sale. Cu toate acestea, are defectele specifice vârstei: neştiinţa, lipsa experienţei de viaţă şi nesocotinţa. Se îndrăgosteşte aproape instantaneu de o  ţigăncuşă, pe care o tratează ca pe o fiinţă egelă şi o respectă, vorbindu-i ales.
Este răzbunător şi iscusit în luptă, reuşind să facă faţă grupului de ţigani care încercase să îl prade.
Marga este o adolescentă de 18 ani, obligată de conducătorul şatrei să mimeze dragostea, pe care nu o trăise niciodată, faţă de cei care îi erau impuşi ca parteneri de o clipă.
Frumoasă şi atrăgătoare, fusese destinată de Hasanache să-i atragă cu farmacele ei pe călătorii bogaţi care poposeau la han, pentru a fi mai uşor atacaţi şi deposedaţi de bani ori de bunuri.
Deşi este o fată simplă, Marga suferă din pricina condiţiei sale de  obiect erotic, folosit în scopuri criminale sau de jaf, dar o acceptă de teamă şi îi dispreţuieşte pe cei care o vând şi pe cumpărătorii de ocazie.
Totuşi, Marga se îndrăgosteşte de Neculai Isac care o respectă şi nu o jigneşte, cumpărându-i intimitatea. Pentru întâia oară, fata se revoltă împotriva condiţiei sale şi nu mai acceptă să fie complice la acte ruşinoase.
Ea simte nevoia să se devoteze omului iubit, să îl ocrotească, avertizându-l să îşi apere viaţa, în ciuda consecinţelor de care era perfect conştientă.
     
  
Momentele subiectului(rezumat):
Expoziţiunea:   Într-o toamnă, când Neculai duce vinuri in ținutul Sucevei, face popas la Hanul Ancuței.              
Intriga: Plimbându-se călare pe malul râului Moldova, surprinde un grup de țigani care se scăldau și este întâmpinat de unul dintre ei, Hasanache, și o tânără de optsprezece ani, Marga, care îl cucerește pe bărbat prin frumusețea ei, deși Hasanache spune despre ea că e doar o fată proastă.          
Desfăşurarea acţiunii: Impresionat de fată, Isac le dă celor doi câte un ban de argint, iar a doua zi fata iî va întâmpina pe bărbat la han, arătându-i papucii pe care și i-a cumpărat cu banuțul. Apoi tinerii vor petrece o noapte la fântâna dintre plopi, unde își promit o nouă întâlnire în seara următoare. În cadrul celei de-a doua întâlniri, după un timp de șovaială din partea fetei, deși stie că va fi ucisă pentru asta, Marga îi va mărturisi lui Neculai că tțganii au trimis-o să il ademenească pe bărbat la fântâna dintre plopi pentru a-l putea jefui și omorî.
Punctul culminant: În urma acestor vorbe, bărbatul își încalecă calul și fuge, însă o prăjină aruncată de urmăritorii lui îi scoate un ochi.
Deznodământul: În final, împreună cu niște însoțitori de la han, Neculai se întoarce la fântâna dintre plopi, iar urmele proaspete de sânge din jurul fântânii îl fac să realizeze că Marga a fost ucisă, iar trupul ei aruncat în fântână.
Moduri de expunere: (indică modul prezent în opera literară , indică pagina / paginile şi transcrie câte un citat):  
Naraţiune _____               
Dialog _______               
Descriere _____                   
Monolog _____
  Limbajul artistic: se caracterizează prin oralitate. Farmecul zicerii este dat de prezenţa cuvintelor populare, a arhaismelor şi regionalismelor, folosite cu naturaleţe.
Figurile de stil apar cu moderaţie, conferind stilului sobrietate.