(derivare,compunere,conversiune)
,,Lasă-mi,toamnă,pomii verzi//uite ochii mei ți-i dau”....
Mi-am repetat versurile scrise de poetă la vederea primelor semne ale anotimpului cenușiu- auriu. De dimineață,observ cum toamna își adună culorile pe o paletă multicoloră și desenează frumosul văzut prin ochii mei,ai tăi...Eul din mine se-ndreaptă curajos spre ea,zâna,și pentru a doua oară sau a nu știu câta oară îi culege roadele sale,îi scutură crengile,,îi răscolește norii atârnați de o mână nevăzută,dar binecuvântată.Fâșâitul frunzișului îmi spune,parcă,povestea strămoșilor ce-și înălțau cu mândrie brațele înaintea zeilor dătători de binele dorit.
