Descrierea obiectivă oferă informații cu
pivire la obiecte ,clădiri.persoane,obiective turistice într-o manieră neutră
conformă cu realitatea.
-se comunică informații,date precise
-descrierea se face prin folosirea unor termeni
tehnici,de specialitate
-prezentarea este neutră,detașată
-se utilizează enumerarea
-verbele apar la persoana aIII-a
Descrierea subiectivă oferă percepții asupra
unor obiecte,persoane reprezentând viziunea personală a celui care
descrie.Printr-o descriere subiectivă se transmit cititorului sentimentele și
gândurile celui care descrie
-informațiile sunt prezentate prin prisma unei percepții
personale
-descrierea se face prin folosirea unui limbaj mai puțin
specializat,mai apropiat de cel familiar
-cel ce face prezentarea este implicat afectiv
-verbele apar la pers. aIII-a,la pers I și chiar la pers
aII-a
1=În
versurile poeziei,,Pădurea”de
A. Macedonski apare descrierea subiectivă a unei păduri care l-a impresionat pe
omul dornic de a se cufunda în umbra frunzișului,de a se pierde pe potecile
boltite de ramuri, descrierea subiectivă
a pădurii a creat emoţie asupra poetului-călător.Sigur că pădurea descrisă în modul subiectiv nu este
identică cu realitatea,dar poetul a dorit ca impresiile să ni le descrie
direct,pentru a iubi veșnicia naturii,pentru a impresiona, pentru a ne transmite emoţiile lui—este acesta un
prim argument.
Prin conținutul
poeziei,poetul ne-a transmis trăirile proprii; atras de farmecul pădurii, îi
enumeră frumusețile întâlnite,comparându-le cu formele pământului,vorbește cu
izvorul,se pierde în desișul verde,își găsește liniștea—este acesta al doilea
argument.
În
descrierea subiectivă a pădurii,predomină imaginea vizuală realizată cu ajutorul
figurilor de stil: epitete:,,dragă...-ngustele...verzi(sugestie
cromatică)...semeață...frumoasă...liniștită”... repetiţiia
adjectivului,,frumos”; personificărea:,, muntele nalță spre ceruri frunte lui
semeață” ; comparaţia ,,câmpul
se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă",astfel
reliefează farmecul liniştitor al pădurii ocrotitoare a sufletelor
neliniștite,nostalgice. Lirismul textului este accentuat prin limbajul
expresiv—este al treilea argument.
În concluzie, situând eul liric într-o ipostază contemplativă, descrierea subiectivă implică diferite
grade de transfigurare artistică a realităţii şi
presupune o anumită „prospeţime” a privirii, menită
să evite clişeele în care obiectul descrierii a fost
fixat de percepţia comună.
2=Strofa a doua
Macedonski
vădeşte în versurile lui o sensibilitate fascinată prin muzicalitatea
cuvântului, fiind unul dintre cei mai vizuali poeți români.
Poezia
„Pădurea” de Alexandru Macedonski aparţine genului liric, deoarece exprimă în
mod direct gânduri şi sentimente legate de farmecul
naturii redusă aici, după cum arată şi
titlul, la unul din elementele ei, pădurea. Discursul
liric are forma unui monolog,unei confesiuni asupra relației dintre cunoașterea
umană și pădurea-miracol.Puținele procedee artistice evidențiază câteva detalii
semnificative pentru pădure.
Epitetele
întărite cu metafore ,cu sugestii cromatice
reliefează farmecul liniştitor al pădurii
ocrotitoare a sufletelor neliniştite, nostalgice.
În strofa a
doua, folosind cu precădere imagini vizuale ,poetul privește panoramic,amplu-
de undeva din înalt și admiră tot ce e ,,frumos”.Repetiția
adjectivului,,frumos”antepus substantivelor accentuează muzicalitatea
versului;,,muntele” este frumos-mândru,iar personificarea,,ce-nalţă spre ceruri
fruntea liu semeață”îl umanizează,este asemenea unui erou,epitetul ,,semeață”
înseamnă demnitate,siguranță;este,,frumos”,,câmpul”-minunat,,ce-se-ntinde ca și
o mare de verdeață”
comparație ce
exprimă imensitatea,necuprinsul
;este,,frumoasă” „marea”-splendidă,, liniştită sau cu
talazuri răzvrătită”,observăm antiteza celor două
epitete. Apoi amplifică farmecul aparte
al pădurii, templu neasemuit al liniştii şi armoniei: „Însă nimica cu pădurea
nu poate fi asemuit”, univers al ideilor şi al rătăcirilor inocente,
spaţiu al visării şi al purificării, sursa unei regenerări,îi dă omului
dorința de grijă și de înnoire.
3=Poetul ,eul liric, își exprimă în mod direct(cu
ajutorul figurilor de stil) sentimentele de admirație ,de
iubire şi extaz pentru acest univers verde,veșnic al pădurii,spațiu al
visării,al armoniei,al frumuseții absolute.
4=mai multe=adjectiv simplu,variabil,patru forme,gen
neutru,nr.plural,caz acuzativ,grad comparativ de superioritate;funcție
sintactică=atribut adjectival
dragă=adjectiv
simplu,variabil,trei forme,gen feminin,nr.singular,caz acuzativ,grad
pozitiv;funcție sintactică=atribut adjectival
(î)ntreagă=adjectiv simplu,variabil,trei forme,gen
feminin,nr.singular,caz acuzativ,grad pozitiv;funcție sintactică=atribut
adjectival
(î)ngustele=adjectiv simplu,variabil,patru forme,gen
feminin,nr.plural,caz acuzativ,grad pozitiv,antepus substantivului a primit
articol hot.,,le”;funcție sintactică=atribut adjectival
5=liniștită;răzvrătit;
6=cel verde=adjectiv simplu,variabil,două forme,gen
neutru,nr.singular,caz acuzativ,grad pozitiv;articol adjectival,,cel”;funcție
sintactică=atribut adjectival
7=de rând=obișnuit,simplu;
8=nume predicativ
9= Timpul mai frumos al dimineții mă cheamă la
plimbare.
Gestul tău la
fel de frumos cu al prietenului meu este de admirat.
Gândul mai
puțin frumos decât vorbele mă neliniștește.
10=DESCRIERE
OBIECTIVĂ a unei păduri
Despre pădure
se spune ca este aurul sau tezaurul verde al pământului. Menirea protectoare a
pădurilor este foarte diversă. Doua treimi din oxigenul planetei, consumat de
industrie, autovehicule, animale și microorganisme este furnizat atmosferei de
arbori și arbusti. În același timp, pădurea alcătuiește o fină strecurătoare
naturală, reținând în coroanele copacilor particule de praf, cenușă. De
aceea, în multe locuri, se poartă o grijă deosebită păstrării și chiar
extinderii pădurilor. Ca și marea și câmpia, pădurea îl hrănește pe om, prin
fructele ei, ciupercile comestibile, stupăritul pastoral și vânat.
Pădurea este o componentă a mediului terestru cu cea mai complexă structură și
are o mare importanță economică, socială sș ecologică. În pădure întâlnim cele
mai variate forme de viață.
Astfel,
plantele sunt reprezentate prin arbori, arbuști și diferite specii ierboase.
În
pădure se mai întâlnesc ciuperci, licheni,. alge, bacterii, etc.
Aici
trăiește o mare diversitate de animale: mamifere, păsări, reptile, amfibieni și
o mulțime de nevertebrate (insecte, moluște, viermi ,etc.).
În
pădure, viețuitoarele sunt dispuse în straturi succesive care, în general,
corespund cu dispunerea pe verticală a vegetației. Aceste straturi sunt: solul,
litiera (frunzele căzute), perna de mușchi, 1-3 straturi de ierburi de diferite
înălțimi, arbuștii, arborii, coronamentul pădurii și patura de aer de deasupra
coroanelor.
De ce trebuie
păstrate și extinse suprafețele împădurite?
Pădurea,
datorită copacilor săi, are o climă moderată care
influențează zonele înconjurătoare (circuitul apei, vânturile,
circulația aerului, etc).
Ea
menține umiditatea și scade temperaturile extreme din timpul verii și ale
iernii; de asemenea, micșorează puterea vânturilor. În pădure, zăpada se
topește lent, împiedicând astfel revărsarea râurilor în care se adună apele din
zăpezile topite. La fel se întamplî și cu ploile: copacii rețin picăturile de
apă pe frunze și ramuri, care apoi se scurg, fiind absorbite prin sistemele
radiculare (50% din apa de ploaie); astfel nu se ridică nivelul apelor
râurilor.
În concluzie,
pădurea ameliorează clima, împiedică inundațiile și alunecările de teren,
precum și eroziunea solului.
Datorită
fotosintezei, ea îmbogățește atmosfera cu oxigen, contribuind la menținerea
vieții.
Pentru omul
modern, pădurea este un loc recreativ, de odihnă și uneori terapeutic.
Din cele
mai vechi timpuri, oamenii au folosit lemnul copacilor din pădure drept
combustibil și material pentru diferite obiecte.
Fructele si
florile multor plante de pădure se folosesc la ceaiuri sau pentru obținerea
unor medicamente. Alte fructe sunt comestibile și se consumă proaspete sau
preparate (siropuri, dulcețuri).
Pădurea
reprezintă un important fond cinegetic, unele animale fiind vânate pentru
carne, blănuri, coarne etc.
Datorită tăierilor
efectuate de om și a unor calamități naturale, cum sunt furtunile puternice,
dar mai ales, incendiile repetate din anumite zone ale Globului, astăzi există
suprafețe întinse de pe care pădurea a fost nimicită.
