Fișa de lectură(clasa a7a-caiet-pag.39)

                     Poezia,,Sfârșit de toamnă”de Vasile Alecsandri

a..informații despre autor:

   Poetul s-a născut la Bacău, la 14 iunie 1818 (o altă dată acreditată este 21 iulie 1821), fiind una dintre personalitățile marcante din viața literară și culturală a României. Vasile Alecsandri a debutat ca scriitor, în 1840, cu nuvela "Buchetiera de la Florența", în paginile "Daciei literare" și cu pieseta "Farmazonul din Hârlău", jucată pe scena secției românești a teatrului ieșean (tipărită în 1841). A desfășurat o intensă activitate politică, redactând, în 1848, memoriul "Protestație în numele Moldovei, al omenirei și al lui Dumnezeu" și a colaborat la elaborarea programului politic "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". În martie 1848, a scris "Deșteptarea României". "Un episod din 1848" este un fragment de proză în care scriitorul a evocat evenimentele de la 1848. A editat două culegeri de poezii populare ("Poezii populare ale românilor. Balade. Cântice bătrânești" 1852-1853, ediție completă 1866), și-a editat primul volum de versuri ("Doine și Lăcrămioare", 1853), a compus  piese de teatru și poezii cu un puternic suflu mobilizator (între altele "Hora Unirii").publică în revista Bucovina poeziile populare Toma Alimoş, Blestemul, Şerb sărac, Mioara, Mihu Copilul. Începe să lucreze la ciclul Chiriţelor cu Chiriţa în Iaşi. Aceasta va fi urmată de Chiriţa în provincie (1852), Chiriţa în voiagiu(1864) şi Chiriţa în balon (1874). 

b..informații despre textul citit:

  Pastelul ,,Sfârșit de toamnă”, creat în 1868, descrie, cu tristețe și melancolie, ultimele zile de toamnă și apropierea iernii. Majoritatea poeziilor din volumul,,Pasteluri” au fost publicate în revista Convorbiri literare, în anii 1878-1875.  ,,Sfârșit de toamnă” aparține genului liric, deoarece sentimentele autorului sunt exprimate în mod direct prin intermediul eului liric, al imaginilor vizuale, auditive și prin figuri de stil.

Ca specie literară este un pastel, adică o operă lirică în versuri care conturează un tablou din natură cu sugestia discretă a sentimentelor. Criticul literar George Călinescu l-a comparat pe V. Alecsandri cu pictorul Nicolae Grigorescu, apreciind că ,,Pastelurile” aduc în literatura română o poezie nouă, în care predomină tehnica picturală.

c..discutarea textului:

  Din punct de vedere compozițional ,,Sfârșit de toamnă” este alcătuit din patru strofe- catren.

De-a lungul întregului text se poate observa că între elementele aparținând naturii cosmice și elementele naturii terestre apare o legătura permanentă, deoarece elementele cosmice determină transformări în cadrul elementelor terestre.

Textul ,fiind un pastel, modul de expunere predominant este descrierea.

  În prima strofa, poetul exprimă imaginea vizuală a păsărilor călătoare care își iau zborul, fugind în pribegie ,,de zile rele”. Folosind enumerația ,,cocostârci, rândunele, cucoare”, poetul fixează în cadrul natural imaginea păsărilor călătoare ,,înșirate în lung zbor”.

Verbele la perfect compus, forma inversă a verbelor ,,părăsit-au” , ,,pribegit-au” , evidențiază în prim plan imaginea păsărilor călătoare. Folosite în inversiuni, aceste verbe sporesc expresivitatea imaginilor.

Metafora ,,zile rele” care conține un epitet sugerează specificul iernii. Epitetele ,,rele” și ,,lungi” sugerează caracteristicile cadrului natural, iar epitetul ,,jalnic” , folosit în inversiune, exprimă în mod direct, sentimentele eului liric, dar și a tuturor celor care urmăresc zborul păsărilor.

  În strofa a doua, poetul descrie transformările care au loc în plan terestru.Lirismul textului se accentuează, deoarece imaginilor vizuale li se alătură și imagini auditive accentuând nota de tristețe. Perechile de antonime ,,vesela-trista” și ,,verde-vestejită” , repetiția adverbului ,,acum” marchează antiteza dintre cele două anotimpuri: primăvara și toamna.

Sunt scoase în evidență sentimentele de nostalgie ale poetului la amintirea câmpiilor înverzite și deznădejdea sa în fața naturii lipsite de viață.

Atmosfera de tristețe este subliniată și prin folosirea adverbelor cu conținut trist: plutesc, zbor, cad, se dezlipesc. Prin aceste verbe se realizează iarăși personificarea naturii. Compararea frunzelor cu ,,frumoasele iluzii” dintr-un suflet omenesc accentuează lirismul textului trimițând cu gândul la trecerea ireversibilă a timpului.

De pretutindeni, ,,din tuspatru părți a lumii”, pe cer se ridică nouri negri plini de geruri, comparați de poet ,,ca balaurii din poveste”. În fața acestei amenințări soarele iubit s-ascunde. Repetiția substantivului ,,nouri”, epitetele: ,,negrii, grozavii” și substantivele ,,geruri” sugerează starea de teamă și de neliniște care se instalează în sufletul oamenilor.

Poetul personifică natura prin intermediul verbelor ,,se ridică, se ascunde”. Epitetele:,, negri, grozavii, iernatici, croncănitoare ”scot în evidență caracteristici ale tabloului, însușirile elementelor naturii, dar și starea sufletească a eului liric,a poetului.

Epitetul ,,croncănitor” sugerează o imagine auditivă. Trecerea corbilor iernatici însoțită de croncănituri este prevestitoare de rău.

  Ultima strofa prezintă un scurt tablou al iernii.

Repetiția verbului ,,vine” are o mare forță expresivă realizând și personificarea iernii. Prin personificare iarna este înfățișată ca o vrăjitoare care își trimite mesagerul.

Enumerația din ultimile două versuri: ,,boi rag” , ,,caii rânchează” , ,,câinii latră la un loc” realizează o imagine auditivă prin care se conturează vacarmul în rândul viețuitoarelor domestice.

Ultimul vers al acestei strofe are un ritm mai domol, mai calm opus celorlalte versuri.

Personificarea iernii și a vântului, repetiția amintită, enumerația verbelor la prezent contribuie la realizarea unei atmosfere care poate să îngrozească pe oricine.

  Figurile de stil prezente în poezie sunt:
- Comparația:,, frunzele cad, zbor în aer și de crengi se dezlipesc ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc; din tuspatru părți a lumei se ridica-nalt la ceruri, ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri”; 
- Enumerația: cocostârci și rândunele; frunzele cad, zbor, se dezlipesc;
- Repetiția: iarna vine, vine;
- Inversiunea: a lor cuiburi, lung zbor, al nostru jalnic dor, vesela verde câmpie, grozavii nori;
- Epitet: vesela verde câmpie, lunca ruginită, corbi iernatici, grozavii nori.

Elementele de prozodie sunt și ele specifice operei lirice. Rima este împerecheată, ritmul este trohaic. Măsura amplă de 15-16 silabe accentuează dimensiunile unui tablou dezolant de toamnă.

  În poezie, predomină substantivele și adjectivele, fiind o descriere. Verbele sunt la timpul trecut, când este vorba de plecarea păsărilor călătoare, la prezent în strofele a doua și a treia, care descriu transformările petrecute în natură.

,,Sfârșit de toamnă ”este o poezie plină de armonie, în care măreția și frumusețea naturii capătă contur prin forța cuvântului.

 

 

.