Seara în care împodobeşti bradul e ca o poveste. În casă e cald şi miroase frumos a verde. Mama trebăluieşte de zor şi privește casa cu zâmbetul bun ca de obicei, tata e puţin emoţionat, puţin stângaci şi nerăbdător,el împreună cu copiii,a fost în locul de unde se aleg brazii ce vor împodobi sărbătorile,iar acum vrea să -și vadă familia primind vestea cea mare a nașterii lui Iisus. În cutii, globuleţele colorate sclipesc cu ochi colorați, iar când le atingi între ele, din greşeală sau intenţionat, scot un clinchet cristalin, ca al clopoţeilor. Le punem în brad și ne învârtim ca într-o horă; ca să iasă bine culorile, cineva puţin nemulţumit, mai ia unul de colo şi îl pune mai sus sau mai jos,. Nu toate globurile sunt rotunde, unele au formă de steluţă, altele de brăduţ, altele de animăluţe. Apoi se pun bomboane şi clopoţei,și artificii. Beteala- drumul spiridușilor şi beculeţe vin la sfârşit, după ce s-a pus îngerașul alb în vârf.E ca-n basmul acela cu o crăiasă din ținutul alb,cu daruri,cu zăpadă,cu reni,sănii. Instalaţia luminoasă va merge ca un semnal pentru Moșul cel așteptat,iar umbrele colorate care apar pe pereţi şi pe perdea sunt tablouri din basmele iernii.
Din când în când pe fiecare îl fulgeră întrebarea :dar dacă nu vine?... trebuie să vină!... și așa adormi şi visezi că a venit Moşul şi că stai de vorbă cu el,iar renii cuminți la fereastră își scutură clopoțeii ca-ntr-un colind vechi.E Crăciunul și odată cu el cerul trimite o veste minunată,iar florile dalbe încălzesc sufletele....
