marți, 20 decembrie 2016
compunere--Viitorul meu!?!?!!!!!!!!!!
De câteva zile,nu știu de ce, mă tot întreb ce vreau să
fac cu viaţa mea, pe ce să mă axez, ce voi alege, ce meserie mi-ar plăcea să
am,cui să cer sfatul. Sunt sigur că există mulţi adolescenți în aceeaşi
situaţie. Am văzut filme în care existau persoane care au ştiut încă din
copilărie ce vor să devină, iar alţii care s-au hotărât în ultimul moment,când
au terminat liceul. Totuşi, cum să iei această decizie? Mai ales că sunt multe
influențe din familie și din afara ei:părinții mă susțin în dorința mea de a
practica tenisul,bunicii mă văd într-o carieră de:arhitect,medic-poate îi voi
vindeca la bătrânețe,o mătușă îmi șoptește că nici profesor n-ar fi rău.Eu însă
mă întreb:ce se întâmplă dacă nu mi-am găsit încă vocaţia, dacă nu mi-am
stabilit clar drumul pe care vreau să-l urmez? sau poate acel vis pe care îl am
încă din copilărie se dovedeşte a nu fi cea mai bună soluţie, pe care aș putea-o
alege. Cât de mult contează să îmi aleg profesia ideală? Ar fi mai bine să-mi
urmez visul de fi un bun tenismen, pentru că îmi place, pentru că m-am văzut în
acestă postură de ani buni şi mi-ar fi greu să renunţ din dorinţa de a fi
altfel, din ambiţie asociată şi cu un gram de teribilism, deşi ştiu că este o
cale lungă şi grea, până să reuşesc-- mi se pare acum imposibilă? Sau
să caut o altă cale, mai simplă, legată tot de ceva ce place altora, dar
care m-ar condamna să îmi abandonez visul şi să-mi pierd orice drept asupra
lui, rămânând doar cu amintirea? Oricum aș face, pierd ceva şi câştig altceva…
deci cum să iau o decizie la această vârstă? Trebuie să merg pe calea care-mi
place, să mi se potrivească, ca în final să am satisfacţii cu privire la
profesie şi la drumul ales în viaţă. Dar cum fac asta? De unde ştiu că e bine?E
ca un joc de-a baba oarba, e o alegere făcută din instinct. Nu am de unde să
ştiu ce îmi rezervă viitorul. Pot doar să fiu inspirat sau nu, să am sau nu
noroc. Aşa că…ce aleg?Răspunsul meu este așa de hotărât acum,că toate
gândurile,întrebările nu mi se par chiar un joc:eu vreau să devin un mare
tenismen al țării mele;voi munci din toate puterile mele,voi fi
conștiincios,voi fi serios!(un singur gând mă neliniștește:participând la multe
competiții,nu voi fi mereu la școală ca toți colegii mei,dar mă voi
strădui-promit!!!!)