Adâncă-i noaptea, orele profunde..e ceas de taină și-ntreb
în șoaptă fiece stea din cerul aburind de ceață: -Tu ești? și steaua fuge și
se-ascunde. Mă-ntorc spre lună cu dor și-o-ntreb,iar ea-și- ntoarce fața spre
Univers.O umbră văd și o ascult, în cuvânt și-n ochii lui Iisus e numai pace.
Întreb: -Tu ești? iar umbra-mi răspunde: -SUNT! și îmi zâmbește ca un crin
deschis.Întregul cer este deschis deasupra frunții mele,îi strâng pulberea
de-argint și-o-mprăștii în bradul cu
daruri și lumini.
Lerui, Doamne, Ler - au pornit să colinde
îngerii prin cer!!!!!!!!
