E iarnă din nou, și totul doarme sub geana nopții, doar
lemnul uscat pe care l-am aruncat mai înainte-n sobă, încă zugravește pe pereți
fantasme de basm, stârnindu-mi în suflet amintiri cu nopți înstelate, cu țurțuri
de gheață pe la geamurile înălbite de frig și cu povestea mamei : poveste cu un
staul, cu îngeri si cu un prunc născut pentru Lume. Mirosea a cetină și vocea
mamei este așa de caldă....cântecul
șoptit:,,astăzi s-a născut Hristos,Mesia cel luminos”....m-a adormit și-n
aburii somnului se făcea că s-a dechis o poartă,scârțâind ușor și un moș
bătrân,bătrân m-a luat de mână și m-a dus undeva într-un loc puțin luminat,unde
un prunc zâmbea,iar niște regi în straie bogate,strălucitoare stăteau în
genunchi cu capetele plecate,iar în mâini aveau daruri de preț.Era cald și
totul liniștit,iar de undeva de sus se auzeau voci armonioase,un cor al
îngerilor.Era fascinant,iar eu aveam ochii plini de încântare,am întins mâna
spre prunc și-am simțit o adiere de vânt,am fost potopit de petale albe și
purtat într-o grădină unde oameni în straie albe cântau,mulțumind unei stele de
pe cer.Apoi m-am ascuns,când am auzit zăngănit de arme și pași grei de soldați
și țipetele oamenilor și mai ales plânsete de copii.Și din nou m-am simțit
purtat de o furtună, până undeva pe un drum unde un om purta o cruce enormă pe
umăr și plângea cu lacrimi de sânge...și-a ajuns sus...sus,luat de aripi albe
și....m-am trezit.În cameră mirosea a brad verde,iar din vârful lui parcă-mi
clipea,zâmbind un înger...semăna cu pruncul din somn.I-am mulțumit pentru visul
de noapte.Este Crăciunul .... toți oamenii sunt mai apropiaţi,mai fericiți,au
în suflete icoane și bucurii...iar moșul bătrân,bătrân mi-a adus în dar o zi
minunată...
