,, Atunci şi Greuceanu se dete de trei ori peste cap, se
făcu un buzdugan cu totul şi cu totul de oțel şi unde începu, nene, a lovi în
stană de se cutremura pământul. De câte ori da, de atâtea ori cădea câte o
zburătură de piatră. Şi lovi ce lovi, până ce îi sfărâmă vârful. Apoi deodată
începu stana de piatră a tremura şi a cere iertăciune. Iară buzduganul, de ce
da, d-aia îşi întețea loviturile şi dete, şi dete, până ce o făcu pulbere. Când
nu mai fu în picioare nimic din stana de piatră, cătă prin pulberea ce mai
rămăsese şi-şi găsi Greuceanu paloşul ce-i furase Satana. Îl luă şi, fără nici
o clipă de odihnă, veni şi se înfățişă iarăşi la împăratul.
- Sunt gata,
mărite împărate, zise el, s-arăt oricui ce poate osul lui Greuceanu. Să vină
acel sfetnic neruşinat, care a voit să te amăgească, spre a ne înțelege la
cuvinte.
Împăratul îl
chemă. Acesta, dacă veni şi văzu pe Greuceanu cu sprânceana încruntată, începu
să tremure şi-şi ceru iertăciune, spunând cum căzuse în mâinile lui paloşul lui
Greuceanu. După rugăciunea lui Greuceanu, dobândi iertare şi de la împăratul,
dar acesta îi porunci să piară din împărăția lui. Apoi, scoase pe fratele
Greuceanului de la închisoare şi se făcu o nuntă d-alea împărăteşti şi se
încinse nişte veselii care ținură trei săptămâini...
Şi eu încălecai po
şa, şi vă povestii dumneavoastră aşa.”(basmul popular-Greuceanu)
Basmul este o specie a epicii populare -de regulă în
proză- și culte, cu o răspândire largă, în care se narează întâmplări
fantastice ale unor personaje imaginare :Feți- frumoși, zâne, ființe și animale
năzdrăvane, aflate în luptă cu forțe nefaste ale naturii sau ale comunității,
simbolizate prin balauri, zmei, vrăjitoare, care sunt învinse în final.
Tema acestui
basm este comună basmelor populare: lupta dintre bine și rău,binele iese
învingător întotdeauna, dreptatea, cinstea sunt caracteristici esențiale ale
optimismului uman.
Titlul este numele personajului principal,Greuceanu,este
un nume rar-al omului care întâmpină greutăți,iar sufixul „-eanu” folosit în
numele de familie românești, este indicator al unui loc sau al unei stări. El
reușește să-și demonstreze adevărata identitate, în ciuda vicleșugului
sfetnicului necinstit. Mai mult, voinicul se arată iertător și omenos,
convingându-l pe împărat să-l ierte pe sfetnic. Greuceanu rămâne un simbol al
binelui, este posesorul unei arme năzdrăvane, are curaj, o forță impresionantă și este viteaz, este aspru și neîndurător cu dușmanii.
Fragmentul citat aparţine unui basm, pentru că are câteva
din trăsăturile acestuia.
În primul rând
fragmentul este un text epic cu acţiune, personaje, narator. În ceea ce
priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului este prezentat deznodământul- finalul este ieșirea din lumea imaginară ,un element definitoriu al
basmului, se conjugă fericit cu începutul, fiind opusul acestuia. Un mijloc
specific basmului este metamorfoza - Greuceanu se transformă el însuși în
buzdugan, spărgând stana de piatră în care se prefăcuse diavolul.Arătând puterea
magică- ,,Greuceanu”, ar putea fi o metaforă pentru buzdugan/ghioagă, armă care
strivește cu greutatea ei și are capătul plumbuit,este armă de luptă,dar și
semn al puterii.Autorul folosește hiperbola:buzduganul luptă singur cu stana de
piatră și, din pulbere,voinicul își recuperează paloșul;lovește,,de se cutemura
pământul”. Paloşul simbolizează dreptatea, puterea , onoarea, curajul, credinţa
jurată cuiva.
Dreptul la recompensa dobândită a fost obținut nu atât
prin forța sa fizică, cât mai ales prin inteligență, generozitate, intuiție,
cumpătare și tenacitate.
În al doilea
rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are
caracteristici supranaturale:Greuceanu are capacitatea de a se transforma din
om într-un buzdugan .Este prezentă cifra magică „trei”care simbolizează
miracolul:Greuceanu se dă de trei ori
peste cap,pentru a căpăta puterea de a învinge, nunta a ținut trei zile.
Personajele sunt specifice basmului: Greuceanu-un Făt-frumos,iar împăratul,sfetnicul
și fratele sunt personaje prezente, care nu vorbesc..
Un al treilea
element caracteristic basmului este formula de sfârşit :„Şi eu încălecai pe-o
şa, şi vă povestii d-voastră aşa” închide universul supranatural şi readuce
lumea reală. Naratorul povestește la persoana a3a.Seriozitatea povestitorului
se menține astfel la sfârșitul basmului, când tonul de glumă specific formulei
inițiale revine în formula finală, destramă lumea miraculoasă a basmului
fantastic, iar contrastul dintre lumea ireală a basmului și lumea reală aduce satisfacție
pentru triumful binelui,al lui
Greuceanu, asupra răului,sfetnicul ce-și vânduse sufletul lui Satana.
O alta trăsătura a basmului este oralitatea stilului marcată prin:adresarea
directă unui auditoriu imaginar:,,nene,d-aia”.Modul de expunere este narațiunea
prin care se realizează într-o succesiune întâmplările,iar dialogul apare doar
în momentul în care Greuceanu îi cere împăratului să-l vadă pe sfetnicul
mincinos.
În concluzie, caracterul epic,personajele și universul supranatural, formula finală sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui
basm.
