Am plecat într-un amurg cu prieteni ce-au visat la
stele,planete,de a ști ce e dincolo de cerul pe care-l vedem și la care ne rugăm și am ajuns la Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu"
al Bucureștiului,o instituție muzeistică, destinată popularizării astronomiei,
o fereastră deschisă spre cer, ce ne oferă posibilitatea urmăririi prin lunetă
a spectacolului bolții cerești. Știam că este singurul observator public ,că a
fost construit in jurul anului 1910, când, de fapt, casa amiralului Vasile
Urseanu a fost reamenajata pentru a gazdui instrumentele astronomice. Voiam să
ajung pe terasă, în aer liber să vedem cele doua telescoape de pe acoperişul
Observatorului, dar am intrat să vizităm întâi cupola astronomica de 5 metri şi
luneta Zeiss cu diametrul obiectivului de 150 milimetri, în montura
ecuatorială şi sistem de orologerie(ceasornicărie) mecanică.Ni s-a spus de un
ghid că această cupolă este foarte veche şi funcționează manual, de aceea este
foarte greu de deschis, pentru a face de acolo observații mai dese.Dar ce m-a
uimit în povestirile ghidului a fost momentul în care am aflat că un crater de
pe Mercur a primit nume romanesc: Eminescu,că
singurul crater cu nume românesc de pe Lună se numeşte Haret, dupa matematicianul–astronom Spiru Haret,că unul dintre lanțurile muntoase de pe Luna a primit numele de Montes Carpatus,că sunt asteroizi cu nume românești: Brâncuși,Enescu.Nu-mi venea să cred!
singurul crater cu nume românesc de pe Lună se numeşte Haret, dupa matematicianul–astronom Spiru Haret,că unul dintre lanțurile muntoase de pe Luna a primit numele de Montes Carpatus,că sunt asteroizi cu nume românești: Brâncuși,Enescu.Nu-mi venea să cred!
Bolta înstelată
mi-a atras atenția cu mii de stele, toate grupate în constelații. Luna,
Soarele, planetele, toate erau vizibile. Și urmărindu-le mă-ntrebam cum arată
cerul văzut de pe alte planete?
Și deodată am văzut planeta Marte,singura planeta în
afară de Pământ pe care a existat apă în stare lichidă, unul din ingredientele esențiale
pentru apariția vieții,am descoperit,urmărind fotografii,râuri, mări și oceane,
toate secate.Deodată,parcă eram acolo, pe planeta roșie,vedeam parcă ochi
curioși urmărindu-mă,aș fi vrut să fug,dar picioarele îmi erau adâncite în
solul nisipos,cleios.Am făcut o sforțare uriașă și...am auzit râsete...erau
prietenii care mă ridicau...și-atunci mi-am dat seama că, privisem prin
telescop,că am alunecat și parcă m-am teleportat în roșul altei lumi.
Când se făcuse
noapte adâncă?Am înțeles că trebuie să plecăm,dar ochii îmi erau plini de stele,că cerul este
deasupră-mi și că poate nu suntem noi,pământenii singuri în acest Univers!!!!!!
