,,Ciocârlia ciripie, fâlfâind din aripioare,
Pe o scară de lumină se coboară de sub soare.
Aerul e-n neclintire, el devine arzător;
Prepelița cântă-n grâie, grierul cântă-n mohor.
În cel lan cu spicuri nalte au intrat secerătorii,
Pe când era încă umed de răsuflul aurorii.
Toți, privindu-i de departe, par că-noată-n galbin râu,
Fetele fără ștergare și flăcăii fără brâu.
Secerea, crai-nou de moarte, mereu taie, spicul cade.
Prepelița își ia puii și se duce; lanul scade,
Iar în urmă, holda mândră, răsturnată prin bucăți,
Se ridică-n snopi de aur, se clădește-n jumătăți”........
(Secerișul, Vasile Alecsandri)
Poezia ,,Secerișul” de Vasile Alecsandri este un
pastel, deoarece poetul își exprimă în mod direct sentimentele de admirație în
fața anotimpului vara- anotimpul luminii solare care cade toridă
încercuind oameni și locuri, este anotimpul secerișului, anotimpul lanurilor de grâu,al fericirii,al
energiei.În poezie sunt exprimate impresiile poetului la vederea
unui peisaj din natură, prin intermediul limbajului artistic.
În primul rând,
principalul mod de expunere este descrierea. Poezia prezintă, prin
intermediul imaginilor vizuale, spațiul înalt ceresc de unde ,,pe o scară de
lumină”,metaforă,o punte pe care coboară raze din lumina solară,purtând aripile
legănate ale ciocârliei,pasăre măiastră,ce-și cântă setea de zbor,bucuria
vieții. Glasurile păsărilor se aud ca o simfonie a vieții. Cântecul ciocîrliei
înseamnă rugă răspicată şi veselă pentru binele pământului,iar cântecul
prepeliței se aude de undeva din grâul pământului, al greierului ,,din mohor.” Tabloul
nemișcat al naturii caniculare este surprins în momentul începutului de zi cu
lumină,semn al vieţii, bunătăţii, cunoaşterii adevărului şi speranţei. Culoarea aurie
exprimă entuziasmul,iar verbul onomatopeic,,ciripie”aduce sunetele păsării
măiestre venite din înaltul divin.În lanul de grâu –simbol al hranei și al
nemuririi-secerătorii sunt fetele și flăcăii,tinerii ce,,înoată-n galbin
râu”-loc al fertilităţii şi al reînnoirii.Secera este emblema secerișului,a
morții grâului,cu forma de semilună,,crai-nou”.Imaginea
vizuală este asemenea unei mări aurii.Pentru grâu și vietățile ce s-au găsit
adăpost în lan,secera este Luna cu forma ei aducătoare de moarte.Tabloul
pictat este plin de culoarea aurie a bogăției pământului ce-o arată cerului cu
mulțumire. Simțind apropierea
morții, prepelița ,,își ia puii”cu grija,
spiritul de sacrificiu în
dispariția lanului
transformat în,,snopi de aur” bogăția
vieții,este imaginea unui tezaur oferit oamenilor.
În
al doilea rând, eul liric contemplativ își exprimă bucuria de a vedea
priveliștea cerului și a pământului bogat.Natura capătă imaginea unui rai plin
de bogăție și strălucire. Eul liric îşi face simţită prezenţa prin formele
pronumelui personal,,mi”și verbele: ,, ciripie,fâlfâind,cântă,se
ridică”exprimă mișcarea vieții,bucuria verii arzătoare,oameni și vietăți în
deplină armonie. Caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic,
care creează imaginile vizuale și auditive: cerul plin de cântecele păsărilor,imaginea
lanului de grâu asemenea unei mări aurii- prin intermediul cărora poetul îşi
exprimă emoţiile. Epitetele „azător,galben,mândră” transmit un sentiment
de bogăție și de bucurie. Se remarcă
prezența grupurilor nominale:,,scară de lumină,spicuri înalte,holda mândră”
specifice pastelului. Versurile au rimă împerecheată,ritm iambic,măsura de 15-
16 silabe.
În concluzie,poezia
„Secerișul” este un pastel, deoarece, prin vocea unui eu liric,
autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de un moment al verii-secerișul
, folosind un limbaj expresiv prin care impresionează.
