basmul popular:,,Împăratul fără copii”(fragment)

,,A fost odată ca niciodată,că,dacă nu era,nu se povestea.A fost un împărat care n-avea copii.A mai umblat încoace și încolo,pe toate drumurile,și nu putea afla nimic,care să poată face ceva ca împărăteasa să aibă un prunc.Într-o bună zi,trece un om pe-acolo,prin așezarea unde era împăratul,și se înfățișează înaintea lui,zicându-i cu plecăciune:

-Înălțate împărate,uite,mărul ăsta,cine-l va mânca va face un fecior de mare ispravă.

-Bine!măi omule!

Ia împăratul mărul și-l dă împărătesei să-l mănânce,iar ea iese afară cu el în curte,îl curăță frumos și se apucă să-l înghită.După ce mănâncă ea mărul,un cal slab,prăpădit ,care umbla pe-acolo prin curte,vine și mănâncă și ea cojile.Împărăteasa nu i-a dat nicio seamă că iapa a mâncat cojile,însă, la un timp,după nouă luni de zile,a fost bucurie mare în toată împărăția,că împărăteasa a născut un fecior,iar,în timpul ăsta,iapa a născut și ea un mânz cu un corn.Supușii împăratului se întrebau ce va fi cu copilul,căci crescu frumos,cu părul de aur,un fecior voinic de toată frumusețea.Mânzul crescu și el și se făcu mare și zdravăn,că nu mai putea nimeni să-i dea de mâncare și nici să pună mâna pe dânsul.

Într-o zi,când copilul avu nouă ani,se trezi împăratul că nu-i nici copil,nici mânz.Supușii împăratului se întrebau:

-Ei,unde e copilul,unde e copilul?Nu-i nici calul...Calul,calul,dar nu e copilul.Dă-i sfoară în țară după copil.

Bietul împărat era cu jale mare,n-a avut ce să mai facă.L-a pierdut din urmă pe copil,s-a dus,s-a dus,copilul l-au luat zmeii și l-au băgat slugă la ei acolo,și pe cal l-au băgat la grajd.Copilul vedea de animale,aducea apă,toca lemne,făcea tot ce trebuia prin curtea zmeului.Adeseori se ducea la cal și se plângea.

-Măi,calule,măi,om mai scăpa noi de aci ori zmeul ăsta ne-o mânca oasele la amândoi?

Într-o bună zi,calul îi zise:

-Noi o să scăpăm de aci,dar ne trebuie multe lucruri.”

                                                                          (basmul,, Împăratul fără copii”)

Basmul popular este creația epică narativă populară în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, fiind săvârșite atât de personaje reale, cât și de cele cu puteri supranaturale, care reprezintă forțele binelui și forțele răului, din a căror confruntare binele iese învingător.

                Trăsăturile basmului popular:   

- prezența cifrelor și a obiectelor magice

-evidențierea caracterului anonim( autor anonim), oral( transmis prin  viu grai) și colectiv( la crearea sa au contribuit mai multe persoane) al basmului popular

-prezența întâmplărilor reale și a celor fantastice

-confruntarea dintre bine și rău

-victoria binelui

-formule narative tipice ale basmului popular :inițiale, mediane, finale

-narator omniscient,care relatează acțiunea într-un registru stilistic  popular, marcat de oralitate

-personajele: reale sau fabuloase nu sunt individualizate,sunt simple ,statice; protagoniștii  sunt arhetipuri(modelul prim, iniţial) ale perfecțiunii morale și fizice ,fiind caracterizați prin antiteză cu personajele negative ,de asemenea dominate de o singură trăsătura de bază.

  Fragmentul din basmul,,Împăratul fără copii” este un basm popular.

  În primul rând este o creaţie populară, având caracter oral, anonim şi colectiv. Caracterul epic este dovedit atât prin folosirea narațiunii ca mod principal de expunere, cât și prin modul indirect de a exprima ideile și sentimentele cu ajutorul acțiunii și al personajelor, ele fiind purtătoarele mesajului autorului anonim.
Firul istorisirii se țese între real și supranatural antrenând personaje anonime specifice basmului:un împărat, o împărăteasă,un om-vrăjitor,calul.Predominant este factorul supranatural:mărul este un simbol al fertilității, iar forma sa sferică este comparată cu pământul, totalitatea și eternitatea.  care întreţine tinereţea, prospeţimea şi regenerarea,iar coaja mărului  are aceleași beneficii ca fructul însuși.Calul este ajutor şi prieten credincios, este fermecat, cu puteri miraculoase, care mănâncă cojile de măr şi apoi mânzul  îl va ajuta pe fiul de împărat să treacă cu bine prin toate încercările dificile la care îl supun zmeii. Zmeul reprezintă răul ,are tărâmul său, care este descris ca întunecat şi înspăimântător.Fără a lăsa vreo urmă,fiul împăratului și mânzul sunt furați de zmei și puși la munci grele.Deznădăjduit,băiatul îi mărturisește supărarea calului,care-l încurajează.

  În al doilea rând, basmul aparţine genului epic:are acţiune, personaje şi narator.

Acţiunea basmului se petrece într-un timp fabulos şi un spaţiu nesfârşit; în acest cadru spaţio-temporal mitic derulându-se întâmplările reale şi fabuloase la care participă personaje deosebite.

Un împărat nefericit,pentru că nu are copii,primește un dar –un măr cu puteri miraculoase- de la un om necunoscut.Împărătesa mănâncă mărul decojit,iar cojile sunt mâncate de,,un cal slab,prăpădit”.

În același timp se nasc două ființe într-un mod miraculos:un fiu de împărat și un mânz,,cu un corn în frunte”.Fiul împăratului este înzestrat cu trăsături fabuloase:voinic,cu părul de aur-nuanța focului solar, regal, simbol al perfecţiunii, luminii, cunoaşterii(scriitorul foloseşte tehnica detaliului pentru conturarea portretului ), iar mânzul este un animal vorbitor,inteligent, împletind puterea si rațiunea cu puterile magiei.La împlinirea vârstei de nouă ani,copilul și mânzul sunt furați de zmei,care-i transformă în slugi.Nefericit,copilul se plânge calului,care-i promite că vor scăpa din mâinile zmeului.                      

Ca și în alte basme și aici se întâlnesc atât personaje reale: împăratul,împărăteasa,copilul,calul(personaje pozitive),cât și personaje fantastice:mânzul cu corn  în frunte(animal bun ca simbol al puterii, dar şi al purităţii, cornul său unic simbolizează săgeata spirituală, raza solară, sabia lui Dumnezeu);dar și  zmeii ca personaje negative.

   Prezenţa supranaturalului este al patrulea argument că fragmentul aparține basmului.

Acţiunea se petrece pe două tărâmuri: al oamenilor şi ,,celălalt” al făpturilor neobişnuite: al zmeilor. 

Există un fruct magic: mărul,aducător a două  vieți noi și cifra nouă-numărul perfect,este numărul încercărilor la care va fi supus fiul împăratului. Fiind un basm pornește de la formula narativă de început prin care se anticipează fabulosul întâmplărilor:,,A fost odată ca niciodată", acesteia îi urmează situația inițială :nașterea fiului și a mânzului cu ajutorul unui măr și cauza care determină acțiunea :răpirea fiului de împărat și a mânzului.

Naraţiunea este modul de expunere predominant al operei, acesta se îmbină armonios cu descrierea şi dialogul. Naraţiunea este realizată la persoana a III-a.

    În concluzie, fragmentul este dintr-un basm popular, fiind o operă populară epică, într-o lume aflată sub semnul supranaturalului.