,,Doi urși mari se însoțiră,
Ș-amândoi se chibzuiră
Să se ducă a vâna
După ce va înnopta.
Pleacă dar, și pe-o vâlcică
Întâlnesc o ciută mică,
Și punând-o la mijloc
O înhăța chiar pe loc.
Ciută grasă cum s-o-mpartă?
Iat-atunci cuvânt de harță.
Fiecare vrea mai tot
Pentru lacomul său bot.
Cu cumplita-nverșunare
Ei încep o luptă mare,
Încât luna ce-i privea
Spăimântată-ngălbenea.
Dar o vulpe iscusită,
Care sta în crâng dosită,
Sare iute-ncetișor,
Și ia ciuta binișor.
După multă luptă-n fine,
Urșii cad pe-ale lor vine,
Plini de sânge peste tot,
De la coadă pân-la bot.
După ce se dezmețiră
Și ceva se liniștiră,
S-au întors și au văzut
C-alor ciut-a dispărut.
După urma ce văzură,
Fapta vulpii cunoscură,
Și ziseră între ei:
-,,O, cât suntem de mișei!
Adevăr că lăcomia
Pierde toată omenia”.
Fabula este o
specie a genului epic, ce conține o scurtă povestire alegorică, în versuri sau
în proză, în care sunt satirizate defecte omenești, cu scopul de a le îndrepta.
Personajele fabulei sunt din lumea animalelor, plantelor și sunt înzestrate cu
însușiri omenești-personificare.
Fabula are două
părţi: naraţiunea şi morala şi un mesaj cu caracter educativ.
În
primul rând, este un text epic cu acţiune, personaje, narator,iar modul de
expunere predominant este narațiunea. Totodată există un
narator, autorul, care relatează întâmplările obiectiv, la persoana a
IlI-a;actiunea este simplă, liniară, concretizată într-o povestire
alegorică specifică fabulei.
Acţiunea acestei
fabule este simplă, se desfășoară într-un anumit spațiu-undeva pe o,,vâlcică” și
într-un anumit timp-noaptea-care simbolizează timpul contemporan poetului, dar
și cel prezent.
Personajele sunt:doi
urși-ursul este simbol al curajului și al puterii-pornesc noaptea la vânătoare
și,norocoși,prind ,,o ciută mică”.Pentru că nu știu cum să o împartă,se ceartă
și apoi,,încep o luptă mare”,uimind chiar și luna de pe cer.Lupta este un bun
prilej pentru o vulpe,care se furișează și pleacă cu prada.După lupta
crâncenă,însângerați,urșii rămân fără vânat și recunosc că demonul lăcomiei a
dus la ceartă, neînţelegere, ură, răzbunare.
Naratorul
povesteşte la persoana a III-a,asistând la scena crâncenă a luptei pentru
hrană.
În al doilea rând, textul este fabulă,
pentru că, prin intermediul unor animale, sunt criticate de fapt defecte umane.Personajele
sunt simbolice, fiind măști de caractere umane. Caracterizarea acestor
personaje se face prin vorbe, gesturi Cei doi urși sunt tipul omului lacomului
egoist care ar vrea să cucerească, să stăpânească totul, dar astfel pierde
lucrurile esenţiale pentru binele vieţii sale,își pierde demnitatea
și viața, criza de omenie, adică slaba voință de a fi onest și
drept, harnic și generos. Vulpea este iscusită-abilă,pricepută-tipul
profitorului care caută să scoată un folos din această împrejurare, neținând
seamă de interesele celor doi urși,a
urmărit un avantaj din vânătoarea lor.
În al treilea
rând, textul are o structură specifică fabulei. Prima parte povestește despre
vânătoarea ciutei,lupta urșilor pentru prada ucisă, iscusința vulpei care fuge
cu prada.
A doua parte este morala-vorbele celor doi urși păcăliți
de-o vulpe,au înțeles că din cauza lăcomiei lor au apărut neînţelegerile,
duşmăniile, certurile,au înțeles că astfel s-au păcălit.
În sfârşit,
textul este fabulă, pentru că are un mesaj cu caracter educativ. Naratorul își
exprimă atitudinea critică față de cele prezentate prin intermediul moralei:lăcomia
devine o trăsătură dominantă,nestăpânită de a dobândi, de a poseda mult mai
mult.
Versurile sunt scurte, măsura este de7-8 silabe și rima
împerecheată.
În concluzie,
textul este o fabulă-operă epică în versuri cu personaje –doi urși,o vulpe-din
lumea animalelor,cărora li se atribuie însuşiri omeneşti, având un conflict
puternic şi o morală :cine se lăcomește să apuce și ce nu-i aparține
pierde tot.
Din cauza
lăcomiei apar neînțelegerile, dușmăniile, certurile. Lăcomia manifestă o
dorință dezordonată de a avea, fără o reală necesitate.
