Este așa un lucru mic să te bucuri de
primăvară?
Este așa un lucru mic să trăiești în lumina
primăverii,să iubești,să gândești?
Vânturile primăverii,firmamente înghețate ale
iernii suflă mustățile zăpezilor de pe câmp,iar căldura timidă răsare din adâncul
pământului să întâlnească razele soarelui în cer și ochește sângerii înfloriți și gloria dimineții semnalează Începutul.
Culoarea vieții este verdele răsărit în
câmpul de iarbă moartă,lăsată de toamna trecută:verdele de viață-pentru reînviere,pentru iubire.Viața
celebrează trecerea a încă a unei ierni,zâmbetele sunt în aer,iar Lumea este
așa cum ar trebui să fie,senină.
Pajiștile îmi bucură sufletul,când înfloresc primăvara,bobocii și semințele se desfac și firele de iarbă îmi arată lăncile lor.Numai țurțurii își varsă lacrimile lor,iar pământul le primește bucuros.
Nu
am remarcat niciodată onduleurile zambilelor violete până într-o dimineață de martie,nu am auzit clopotele din cununile de
stele,scuturate de narcisele galbene.
Fiecare frunză,fiecare fir de iarbă cerșește
atenție,chiar și buruienile poartă flori minuscule cu care uimesc,în vreme ce
cântecul păsărilor,venite răsună în aer,doar vocea mea nu-și găsește locul.
Și până să-mi dau seama,câțiva nori se adună pe cer,simt că vânturile iernii sunt încă puternice.Dar vântul de martie este
un prieten vesel: îi place să se joace,să glumească,întoarce umbrelele pe
dos,zboară pălăriile,caută prin salciile plângătoare,șoptește în
fiecare ureche,adie norii,apoi evadează pe acoperișuri și…râde.
Iubesc primăvara,pentru că în fiecare zi este
ceva nou, care mă îndeamnă să privesc:un alt boboc…..o altă pasăre….o altă frunză…..soarele!
Într-una din zilele primăverii mi-aș dori să fiu un vultur care zboară până la soare,să mă iau la întrecere cu norii.Ce
distracție ar fi!
De-acolo aș privi moartea iernii și-aș striga
spre pământ:
---Treziți-vă mici semințe leneșe și voi,oameni! a
venit Primăvara!!!!
