La ora de desen,doamna profesoară ne-a prezentat un album cu sculpturile lui Brâncuși...privirea mi-a fost atrasă de Masa tăcerii...nu știu de ce.
Poate ,pentru că „Masa Tăcerii” – sau oricum altfel s-ar numi – mă duce cu gândul la „Cavalerii Mesei Rotunde”,filmul pe care l-am văzut într-o seară de iarnă la tv și apoi am căutat informații,pentru că mă fascinează istoria. Am ajuns la „Cavalerii Mesei Rotunde” nu din cauza rotunjimii mesei, ci din datorită scaunelor, cu forma lor de clepsidră. Legendele cu regele Artur şi cavalerii lui vin din timpuri imemoriale,din timpurile căutării sfântului Graal.Îmi spunea doamna că cei ce vizitează ansamblul de la Târgu-Jiu ar fi poate tentaţi să se aşeze la masa lui Brâncuşi, dar n-o fac. Simt că ar fi o impietate. De ce?-am întrebat eu, care n-am fost în locurile acelea... pentru că nu suntem asemenea cavalerilor din trecut? Este vorba despre respect, dar despre respectul pentru Brâncuşi, românul nostru.A a a!!
Şi de ce îl respectăm pe el mai mult decât pe alţii? Pentru barba lui albă?
Profesoara m-a privit zâmbind: Nu, barbă au şi alţii... la el regăsim sufletele noastre înălţate la nivelul artei, el a reuşit să păstreze în opera lui rădăcinile folclorului românesc, făcând însă artă modernă.
A ştiut, ce-i drept, să facă un simbol şi din el însuşi, simbol în care barba albă are şi ea un rol.
Sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut. Pe pământul pe care el s-a născut locuiau dacii, care își spuneau nemuritori. Aici, în vârfurile de nepătruns pentru cei mai mulți ale Retezatului, Zamolxe, înțeleptul, a intrat într-o peșteră de unde veghează și acum...
Și explicațiile sunt nenumărate: asemenea lui Pitagora şi Leonardo da Vinci, Constantin Brâncuşi considera că în geometrie se ascunde secretul lumii. Era un adept al numărului de aur, care ar sta la baza vieţii. Operele sale din Târgu-Jiu ascund secretul nemuririi, aşa cum îl vedea artistul.
Da,dar mie mi-au plăcut fotografiile cu Masa Tăcerii,despre care se spune că ar fi inspirata de o masă de piatră din vremea lui Ștefan cel Mare. Astfel, masa rotundă, alături de cele 12 scaune în formă de clepsidră, poziționate circular în jurul ei, reprezintă masa de dinaintea bătăliei în care urmau să se avânte soldații români, înglobând în același timp în simbolistica sa elementul Timpului, pe cei 12 apostoli și mai ales ideea de comuniune și meditație -de aici si numele de Masa Tăcerii. Profilul scaunelor în formă de clepsidră sugerează trecerea Timpului care curge în tăcere.
Masa Tăcerii, este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central -masa din piatră- Spiritul.
Masa Tăcerii invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh.Deşi piatră, sugerând stagnare, forma de clepsidră a scaunelor sugerează mişcare în timp. Doar scaunele au această formă. Masa nu. Să fie o întâmplare? Brâncuşi n-a prea făcut lucruri la întâmplare. O interpretare posibilă ar fi aceea că cei care se aşază la masă – oamenii – sunt muritori, se petrec în timp, trec prin timp. Masa, în schimb, sugerează veşnicia, motiv pentru care ea are o formă simplă. Cei ce stau în jurul ei pot avea un sentiment de participare la întreţinerea Universului, de creatori de istorie, pentru că nimic nu este absolut veşnic, nici măcar piatra. Şezătorii,oamenii, pe scaunele-clepsidre sunt trecători, dar ei sunt cei care întreţin lumea, aşa cum este ea. Noi nu ne aşezăm la această masă poate tocmai pentru că intuim valoarea ei de simbol şi ne simţim prea mici pentru o cauză atât de mare. Iar masa, ca o piatră de moară, macină timpul. Sau poate că ne macină pe noi, pentru ca veşnicia să nu se stingă.
Am privit cu atenţie figura lui BRÂNCUȘI,care a muncit toată viaţa, pentru a fi cineva. Asta a făcut! Artistul se simţea că datora oricărui român, ca vrednic urmaş al civilizaţiei lui Zamolxis să urmeze mereu Binele şi să realizeze fapte care-l pot face NEMURITOR!!!!!
