Vântul zboară pe deasupra mea cu aripi reci, apoi,
brusc, suflarea se îmblânzeşte, ca şi cum ar vrea să-mi spună că boarea
călduță, care bate peste pădure, este o promisiune că primăvara e aici.
În pădurea deasă,
seculară, de fagi, e o linişte absolută, peste care trilurile păsăretului
răsună imperial. O sărbătoare a vieţii şi a iubirii pe care, lovind cu spor,o
ciocănitoare pare că însemnează într-o
scoarţă de copac gândurile naturii. Merg la pas prin pădure, adâncit în
frunziş până peste glezne.Văd copaci înalţi, puternici, viguroşi, frumos
aliniaţi, rânduri, rânduri, ca o armată gata de asalt, iar la rădăcinile lor
alţi copaci, frumoşi şi ei cândva, căzuţi acum la datorie, loviţi ba de un
trăsnet, ba de trecerea timpului. Îmi ies în cale gâze dezmorţite, insecte,
aud păsărelele cu cântul lor de bucurie. Să ştiţi că, primăvara, cântecul
păsărilor este altfel decât cel pe care-l auzim vara sau toamna. Cântecul de
primăvară al păsărilor e a chemare și-atunci înțeleg că primăvara, toată
pădurea miroase a aşteptare,ea poate să asculte povestea vreunui firişor de
iarbă care se zbate să crească.Iar eu merg și merg și simt cum mă încarc cu
energie numai privind!
Este atâta pace
şi bucurie, îmi plac pomii semeţi şi înalţi ce par nişte santinele severe şi
foşnitoare și-și pleacă din când în când crengile,mângâind ciuboţica-cucului, cu galbenul ei strălucitor,
prin iarba de un verde crud acum în aprilie și cred că zâmbesc în soarele
crud.
Și-atunci gândul
îmi zboară spre sărbătoarea de Paști, când porțile grele ale cerului se deschid,lumina
ne cuprinde pe toți, iar la Ierusalim lumânările celor mai credincioși se
aprind de la sine. Suntem în plin mister, în taina cea mai adâncă. Hristos ne
bate la fereastră și așteaptă să-L poftim înăuntru. În fiecare am mă întreb
dacă suntem oare pregătiți ca să ne calce pragul?
Bunica îmi spune
că Paștele a fost întotdeauna, poate mai mult decât alte sărbători, o
sărbătoare a curățeniei, a purității, a unui nou început.Îmi mai spune că
fiecare trebuie să lase în urmă tot ce este cenușiu, murdar și greoi. Înnoirea de Paște începe
ca întotdeauna cu aceea a casei, a hainelor și,zâmbind,îmi spunea că urmează
apoi curățenia cealaltă, mai anevoioasă uneori, curățenia de gânduri nelalocul
lor, de bănuieli, de presupuneri, de acuzații fără rost, de vorbe spuse la
repezeală.
Pentru mine șiai mei,Paștele este o sărbătoare a
descoperirii primăverii și a trezirii naturii, este,mai ales, o sărbătoare a
învățării lumii și a cunoașterii ei până în cele mai mici amănunte. Și am avut marele
noroc, care m-a influențat până acum tare mult, am avut norocul să mi se
povestească despre lumea pădurilor,despre copacii aceia bătrâni pe care și
atunci când stau așa departe de ei, îi visez,crezându-mă că sunt la începutul
începuturilor,aud parcă porunca luminii.
N-aș putea spune
dacă a fost de Paște momentul în care am descoperit, pe-un fir de iarbă, o
buburuză galbenă și nu roșie, cum le știam, sau ziua aceea în care m-am luat la
întrecere cu ploaia, fugind înaintea perdelei de apă ce se apropia,dar am
simțit cum ploaia de primăvară e un răsfăț.scoate le iveală mirosul reavăn al
pământului,iar eu sunt fericit că trăiesc minunile naturii...
