Într-una din
zilele vacanței,am urcat împreună cu bunicul pe cea mai înaltă clădire din
orașul nostru.Ascensiunea a fost puțin obositoare,fiindcă treptele scării erau o
spirală ciudată ca în vechile castele.Dar am ajuns sus,sus.Eram singuri și mi-a
părut bine,pentru că puteam alerga prin platforma amenajată doar pentru
elicoptere.Balustrada metalică m-a atras și ochii mei s-au minunat de
spectacolul unic al orașului și abia,privind îmbulzeala vehiculelor,oamenilor
am înțeles că viața într-un oraș mare presupune multe provocări și nicio zi nu
seamănă cu alta.
Merg în fiecare dimineață
la școală și văd traficul aglomerat:mașini mari și mici,aud
claxoane,strigăte-unele vesele,altele supărate,motocicliști ce fac adevărate
viraje printre mașinile staționate la semafor.Am observat că bicicletele,
trotinetele electrice, rolele și chiar mersul pe jos reprezintă variante ale
unor oameni în acest amestec fascinant .
M-am oprit pe
marginea trotuarului aglomerat să văd mașinile vâjâind,croindu-și drum în
șiruri șerpuitoare, ascultam parcă o muzică venită de undeva din spațiu
ceresc,erau sunete neobișnuite.Și,pe când traversam strada,mă simțeam
binedispus,iar în adâncul meu era o ușoară nerăbdare.N-am observat decât pe la
mijlocul străzii că alături de mine mergea liniștit un militar cu un câine mare,negru.L-am
privit și i-am văzut ecusonul cu numele înscris,,Șuier”.Era câinele vestit pentru mirosul lui fin,pentru purtarea
exemplară, atunci când are misiuni de îndeplinit.Nu numai eu l-am
recunoscut,dar și ceilalți trecători și au făcut un culoar de trecere,ca
respect pentru ciobănescul vestit.Era ca la o paradă oficială,mulți aplaudau,eu
însă m-am apropiat și curajos l-am mângâiat.Totul în jur dispăruse:vacarmul
străzii,claxoanele,strigătele.În culorile limpezi și clare ale cerului
îngăduitor Șuier părea vedeta ce pășea încrezător,elegant printre oamenii ce-l
priveau cu respect.
Am mers mai
departe printre mulțimea oamenilor preocupați,fără să mai privesc aglomerația
străzii,pentru că gândul meu îi trimitea viteazului patruped,,șuiere”cu
prietenie....
