A venit primăvara
Trunchiurile
pomilor strălucesc proaspăt în lumina dimineţii. E o stare de bucurie şi un
aer de sărbătoare care se simte până şi în cele mai ascunse cotloane ale
grădinii. E prima zi în care, în sfârşit, aud mai multe păsări cântând.
Ciripitul lor vesel e semn clar că ce-a fost mai greu a trecut. Nu ne mai putem
întoarce la iarnă, nici măcar zăpada mieilor nu ne mai poate înspăimânta.
Trec pe lângă cireș şi el îmi agaţă cu o creangă
pulovărul pe care-l port. Nu-l bag în seamă şi trec mai departe, spre cireşii
de lângă gard, care au deja muguri gata-gata să izbucnească în frunze şi flori.
Caisul are vârfurile crengilor acoperite de broboane mici, rozalii, semn că
florile sunt deja pe cale de-a se deschide. Fire de iarbă subţiri şi firave
joacă în lumină. Modestă şi nebăgată în seamă tot anul, iarba cea banală şi
obişnuită, aceea pe care o călcăm în picioare, tocmai ea, este purtătorul de
stindard al primăverii. Cu o bucurie nestăvilită pune stăpânire pe tot pământul.
Mă întorc spre casă şi cireșul mă trage iar de mânecă. Parc-ar vrea să mă certe
că nu l-am băgat în seamă, fiindcă are să-mi spună un lucru important: a venit
primăvara!
Vântul aduce dinspre câmpie mirosul reavăn al
pământului, de dimineaţă până seara se aude zvonul păsărilor care parcă nu-şi
mai găsesc starea. Soarele mai are o luptă cu zilele babelor ce nu vor să lase
căldura să inunde pământul.Pe acoperișul cel mai scund al casei mi-am găsit un
loc de așteptat cocorii,știu de la bunica așa: Cine îi vede străbătând, obosiți
dar neînfrânți,venind de departer , se zice că are noroc de viaţă lungă şi
pătrundere de adevăr!!!îmi place zicerea,iar eu îi aștept.....
