Compunere—O întâmplare petrecută la școală

 

vineri, 3 aprilie 2020

Compunere—O întâmplare petrecută la școală

   În fiecare zi merg spre școală,uneori cu entuziasm-mi-am scris toate temele,am citit paginile indicate de profesori...știu tot,în alte zile,cu inima strânsă-dacă mă ascultă la...nu am notă și am citit doar o dată,dacă ies la tablă și mă încurc în vreo demonstrație...ei!fie ce-o fi!.Dar întâlnirea cu colegii e așa ....o plăcere:ne povestim întâmplări adevărate sau născocite,la care am fi vrut să luăm  parte.

Pauzele dintre ore sunt adevărate spectacole: întâlniri cu cei din alte clase,meciuri de câteva minute,schimb de jocuri,laude :cine are un gadget nou și apare un spider tarantulă cu telecomandă.De telefoane,tablete căști,ceasuri,console nu mai vorbește nimeni cu entuziasm,sunt cunoscute.

   Și totuși...soneria!Ora de muzică,apoi desen.Ei,da!relaxant!

  La muzică test recapitulativ:Genurile muzicii culte:sonata,liedul,cine a compus simfonia,,Destinul”,apoi doamna ne prezintă un ppt.despre Ludwig von Beethoven-bineînțeles că fetele sunt cele care răspund,ele sunt melomane,delicate.

  Ora de desen este deosebită,pentru că ,,domnul”este un artist,pictează,sculptează...orele lui sunt foarte interesante,cu albume,planșe...câteodată,după orele de școală mergem la Muzeul de Artă și stăm până la închidere.Astăzi a intrat în clasă,fără catalog și ne-a spus că vom merge în subsolul școlii,pentru că a aflat că este o încăpere unde ar putea amenaja un atelier de pictură.Entuziasm general!Am lăsat sala de clasă și am coborât scările în spirală spre subsol.Nimeni n-a mai fost pe acolo și eram curioși ce vom găsi.Întuneric ,dar nea Mihai,omul de pază al școlii,aprinde un bec,iar noi rămânem pe loc uimiți.Pereții,plafonul,podeaua sunt din piatră cenușie rece,parcă neprimitoare.Domnul profesor ne-a explicat că pietrele acestea au fost zidurile unei cetăți ale cărei urme se mai văd la marginea orașului.Apoi ne arată niște forme pe un perete,le luminează cu o lanternă și, urmărind cu un bețișor, vedem un cap de lup cu gura deschisă, care se continuă cu un corp de balaur,de șarpe.Fiecare se apropie de liniile arătate,unii chiar fac poze cu telefonul.Mi se pare fascinant!Ce poveste ! Acesta era stindardul național al dacilor, format dintr-un dragon ridicat în vârful unei sulițe. Există și pe numeroase plăci ale Columnei Traiane de la Roma,iar romanii i-au dat denumirea de ,,draco”. Acest dragon era format prin îngemănarea a două animale: capul de lup și trupul de șarpe.

   Hotărâm să facem în acest loc misterios atelierul de pictură...noi și celelalte clase,poate și părinții.

   În drumul spre casă îmi propun să citesc despre lupul dacic,pentru că mi-a plăcut povestirea domnului profesor,iar întâmplarea de astăzi a fost cu totul deosebită.

   Iată povestea:

                ”Decebal a găsit într-o prăpăstie un ,l-a dus în cetatea Sarmizegetusa şi s-a îngrijit de el. După ce s-a vindecat, regele dac l-a domesticit, lupul a devenit mare şi voinic. Atunci când se înfuria, animalul scotea un scheunat subţire, motiv pentru care Decebal i-a pus numele de Şuier. Într-o iarnă, regele dac, împreună cu Şuier, au mers în pădure la vânătoare, însă din vânător Decebal a devenit vânat. O haită de lupi l-a înconjurat pe regele dac şi pe lupul său domestic. Şuier a început să se lupte cu animalele sălbatice, dându-i ocazia lui Decebal să fugă şi să se poată urca într-un copac. De acolo, a început să tragă cu arcul în haita de lupi, care s-a speriat şi a fugit în pădure. Din nefericire, Şuier a murit sfâşiat de lupii sălbatici, însă a reuşit să-şi salveze stăpânul.  Când s-a întors în cetate, Decebal

 i-a cerut unui fierar să-i facă din metal un cap de lup, cu gura căscată, exact ca cel al lui Şuier, iar unui cojocar să coase pe acel cap pielicele de ied, sub forma unei pungi. După ce a prins acel cap de lup într-o prăjină, la bătaia vântului acesta a început să şuiere şi astfel ar fi apărut steagul de luptă al dacilor”.                           
,,Și-ți va mai ieși

Lupul înainte,
Ca să te înspăimânte.
Să nu te înspăimânți,
Frate bun să-l prinzi,
Că lupul mai știe
Seama codrilor
Și-a potecilor.
Și el te va scoate
La drumul de plai,
La un fecior de crai,
Să te duci în rai.”