Eu cred că da! Auzindu-mă citind îmi modulez vocea,așa încât să nu fie stridentă,poate aș deranja pe cei din jur sau nu mi-ar plăcea nici mie să- mi aud glasul strigător.Mi-aș da seama de pronunția cuvintelor,aș respecta rostirea vocalelor,aș păstra cuvintele în întregimea lor,nu le-aș pronunța fragmentat,aș simți ritmul propoziției,al frazei și-atunci,când aș greși,aș reciti cu mai multă atenție.Dacă citesc cu voce tare și n-aș înțelege unele cuvinte,m-aș opri,le-aș căuta în dicționar și astfel mi-aș îmbogăți vocabularul și-apoi le-aș folosi în dialoguri,compuneri.Ar fi necesar să respect pauze,să nu citesc așa,,pe nerăsuflate”,aș înțelege mai bine textul și l-aș putea rezuma,povesti.
Poate nu mi-ar plăcea să fiu întrerupt sau poate da,ca să explic ceea ce citesc și m-aș reauzi lămurind textul și astfel m-aș expune ca vorbitor,fără emoții.Sigur citind cu voce tare aș înțelege mai intens emoțiile transmite de autorul cărții,iar ,citindu-mi temele,poate m-aș aprecia:e bine sau nu!
Cu siguranță,acum e cam nepotrivit(desuet)să spun că citesc cu voce tare,când ecranul din fața mea e lipsit de viață sau când n-are cine m-asculta,dar mi-aduc aminte de lecturile citite de părinți, când literele mi se păreau niște furnici înțepenite și cum se străduiau să fie actori și-atunci citesc orice cu voce tare.Așa cred că-mi voi dezvolta imaginația, memoria, concentrarea, gândirea.
