Timișoara,1 martie 2021
Draga mea bunică,
Sigur că te vei mira,când vei găsi în cutia poștală scrisoarea mea.Ești obișnuită să vorbim la telefon,dar acum trebuie să demonstrez că știu să scriu o scrisoare.Îți scriu despre o întâmplare nouă,pe care am trăit-o eu și părinții mei.În joacă,îți spuneam în vacanța de vară despre dorința mea de a practica echitația,iar tu-mi povesteai despre cavalerii și domnițele care se plimbau călare prin fața casei tale,povestiri din vremuri de demult ale bunicii tale.Povești care m-au impresionat,mă și vedeam asemenea lor.Și-atunci,într-o zi i-am rugat pe părinți să mergem la o demonstrație la un centru de echitație. În timpul spectacolului, am urmărit echitaţie la pas şi galop, câteva manevre de dresaj călare, curse de viteză sau printre obstacole în acordurile Marşului Radetzky. Caii sunt într-adevăr foarte eleganţi.
După spectacol am fost la grajdurile cailor,unde am avut posbilitatea de a-i vedea foarte de aproape şi chiar de a-i mângâia pe unii dintre căluţi.Un mânz născut cu câteva zile în urmă mă urmărea dintr-o boxă ,am intrat și și-a lipit botul umed de mâna mea,iar când am vrut să plec s-a lipit de mine.Tata m-a grăbit,dar eu simțeam o neliniște,o dorință de a rămâne.Parcă mă ruga să nu plec,mă privea cu ochii umezi,avea un tremur ciudat.Un îngrijitor mi-a spus că e orfan,că mama-iapă a avut un accident și n-a putut fi salvată.L-am privit atent:era zvelt,cu gâtul delicat,dar puternic şi pe cap o coamă. maronie,picioarele erau lungi și musculoase.
Nu puteam pleca,iar părinții,îi știi cum sunt grijulii,nu voiau să întârzie.Și-acum îți spun un mare secret: a doua zi dimineață,am mințit că merg la un prieten și cu autobuzul am ajuns la mânz.Parcă mă aștepta,l-am scos la plimbare,cu voia oamenilor de acolo,l-am hrănit și așa în fiecare zi,până când tata a mers la prietenul meu,unde știa că sunt,iar acesta habar n-avea de mine.Seara a fost,,rupere de nori”,am vrut să te sun să-mi iei apărarea,dar pedeapsa a fost cumplită:fără telefon,fără plecări,numai lecții.Bineînțeles că mama a fost de partea mea,o știi ce bună este,că doar e fiica ta.Și a doua zi am avut,,voie”să-l văd pe Zmeur,așa i-am pus numele.Ei,și-acum surpriza:după vreo trei zile tata a venit cu un tort,m-am mirat-nu era nicio sărbătoare-și cu niște hârtii.Atenție,bunică!să crezi în minuni:Zmeur era la meu,tata mi-l cumpărase,renunțând la vacanța de la vară.Nu-mi venea să cred!De bucurie am plâns și am zburat toți trei la căluțul meu care m-a recunoscut,parcă înțelegea bucuria mea.
Am primit o șa și o cască de protecție,tocă,iar restul echipamentului,mă gândesc că-l voi primi în curând,că doar va fi ziua mea.Promit că voi deveni un bun călăreț,că voi avea grijă de prietenul meu.Suntem amândoi un suflet și,când mă vede nechează ușor a bucurie.Te rog să vii la ziua mea cu bunicul și să-l cunoști pe Zmeur.Până atunci te îmbrățișez și nu uita că te iubesc și pe tine și pe bunicul.Veniți! da? vă aștept!
Eu,Narcis,nepotul tău și Zmeur,prietenul meu
P.S. îți trimit fotografia cu Zmeur...pe mine mă vei vedea în curând!!!!
