TEXTUL 1
,,În spaţiu tainic, fără mărturie,
mă alesei cândva făptură vie.
M-au făurit râzând, cântând, părinţii.
Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii,
mi-au dat ce-ngăduise soartea:
au pus în mine soarele şi noaptea,
şi mi-au adus un drum în faţa porţii.
Acesta-i drumul tău, mi-au zis părinţii,
porneşti din văi s-ajungi în slava minţii."
Pe cale-n lumea neagră am plecat.
Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.
Vedeam, umblam, dar încă nu eram.
Prin anul lung, ah lung, de altădat'
de-abia iubirea m-a întemeiat.”
(Lucian Blaga,,Anii vieții”)
TEXTUL 2
,,Concediile din anii comunismului rămîn memorabile,
fiindcă există o serie de activităţi pe care copiii le făceau împreună cu
părinţii, conform unui program prestabilit.
La mare:
ne trezeam la 8, ca să prindem cu toţii ultravioletele, apoi, ne prăjeam la
soare, ne bălăceam, jucam jocuri cu mingea, făceam castele, mîncam clătite, iar
gemul de caise amestecat cu nisip ne scîrţîia printre dinţi, ne întorceam la
hotel, mîncam la prînz ce ne dădeau la cantină, tata cerea în plus chifle,noi –
Brifcor, dacă aveam noroc – Pepsi, părinţii trăgeau un pui de somn după masă,
noi ne plictiseam, uneori ne jucam în faţa hotelului cu alţi copii cu părinţi
care dormeau, mergeam din nou la plajă, mîncam lubeniţă sau piersici atît de
coapte, încît zeama ne lipea degetele şi trebuia să ne băgăm iarăşi în apă,
mama stătea cu un prosop pe spate – se arsese de dimineaţă, apoi seara ne
plimbam prin staţiune, jucam minigolf, mîncam cu toţii îngheţată, mergeam la
Luna Park, noi ne dădeam în Tagada sau ne ciocneam cu maşinuţele, ei se uitau
şi ne făceau cu mîna, ne întorceam la hotel, tata vîna ţînţari, mama cerea la
recepţie să schimbe patul pliant, era abia ora 11, stăteam pe balconul care
comunica cu alte balcoane şi ascultam ce-şi spuneau alte familii care în ziua
ce tocmai trecuse făcuseră aproape aceleaşi lucruri, cu mici
variaţiuni.
La munte –
făceam programare la gazdă, soseam, stăteam în camera cea bună cu vedere la
stradă şi la Caraiman, dacă prindeam 23 august vedeam seara Crucea luminată, la
baie era boiler, gazda ne atrăgea atenţia să nu facem apă pe jos, dimineaţa
plecam pe munte, urcam la Gura Diham sau la Poiana Izvoarelor,noi – Brifcor,
culegeam zmeură, dacă nu trecuseră „pe traseu“ alte familii înaintea noastră care
s-o fi cules, seara ceream zahăr gazdelor, ca s-o mîncăm, ei stăteau la masa de
sub nuc cu gazdele şi povesteau, noi ne plictiseam, ne plimbam prin staţiune,
ne întîlneam cu alţi copii, în tabere, în treninguri bleumarin, care mergeau
încolonaţi, mîncam îngheţată, a doua zi ne durea gîtul (sau făceam urticarie de
la zmeură şi luam clorocalcin), uneori urcam cu telefericul la Babele, cumpăram
brînză de la ciobani, le rugam pe gazde să ne depozităm brînza în frigiderul
lor, gazdele ne procurau lapte de vacă, noi ne strîmbam şi spuneam că ne place
mai mult „cel de Alimentara“, cîntam pe munte marşuri sovietice învăţate de
tata în armată, ajungeam la Mălăieşti şi ne miram cum de nu era curent
electric, urcam pînă la Omu, era frig, făceam poze cu Smena, a doua zi ploua,
iar cînd plouă la munte, n-ai ce face, stai în cameră şi aştepţi să treacă
timpul care a mai rămas pînă la finalul „sejurului“.
Toate aceste
amintiri sînt atît de mult legate de părinţii mei, încît nu-mi mai dau seama
cît de mult fac parte din viaţa mea şi cît din a lor, de parcă timp de 10-12
ani am fi fost în permanenţă o entitate tricefală. În acelaşi timp, sînt
amintiri comune pentru o generaţie, căci nu făceam nimic deosebit faţă de alte
familii cu copii, în vremuri socialiste. Dacă nu era Venus, era Saturn, iar
dacă nu era Buşteni, era Călimăneşti, dacă nu era urticarie, era amigdalită.
Aceleaşi lucruri se întîmplă şi acum, posibil la Albena, în Creta sau la munte,
în Alpi. Este vorba despre acea perioadă pe care, adult fiind, încerci să o
recuperezi, amintindu-ţi detalii nesemnificative din micul univers în care
figurile centrale erau invariabil mama şi tata.”
(Adina
Popescu,,La munte,la mare,în orice împrejurare”-dilemaveche.ro)
Cerințe:
==o temă comună celor două texte este TIMPUL:în
poezie:apariția unei noi vieți,formarea,desprinderea de cei ce i-au dat
viață,iubirea.Adina Popescu relatează ca-ntr-un jurnal de vacanță timpul
petrecut cu familia la munte,la mare,momente în care a trăit alături de familie
întâmplări normale ale vieții.În ambele texte există apropierea
,înțelegerea,iubirea alături de familie,părinți.
==mesajul transmis de poezia,,Anii vieții”
Tema abordată în poezia ,,Anii vieții” este des întâlnită
în creațiile lui Blaga: cunoașterea ca o condiție a desăvârșirii spirituale.
Totodată, poetul face referire la evoluția ființei umane, din momentul când se naște, până când cunoaște
viața,adevărul,iubirea și se simte cu adevărat împlinit.
Poezia este structurată în două strofe a câte șapte
versuri al căror mesaj este că drumul în viață este călăuzit de iubire.
Prima strofă face
referire la momentul venirii pe lume,dintr-un loc al misterului,al formării
ființei, „făptură vie”, creată„făurită” prin râs și„cântec”,bucuria de a fi a
părinților„țesători”,făuritori ai „vieții și ai morții”,al unui început de
viață.Darnici au revărsat peste prunc,,soarele”cu lumină și căldură,dar
și,,noaptea”cu misterele,durerile,căutările ei.,,În fața porții”,loc al
intrării în viață,i-au adus,,un drum”,linia vieții,a călătoriei spre
cunoaștere,este desprinderea de părinți.Va porni ,,din văi”,de jos,din
necunoaștere spre marile încercări ale vieții până la înălțare.Va cutreiera
continuu drumurile vieții în timp,prin ,,lumea necunoscută,până va găsi
realizarea speranțelor,iubirea,credința,lumina,adevărate miracole pe care se va
sprijini în viață.
Există multe
metafore:,,spațiu tainic”,loc al formării pruncului;părinții,,țesătorii vieții
și ai morții”,făuritori ai ființei;,,drumul”,viața cu
lumină,bucurii,încercări,dureri ;,,lumea neagră”,străină cu dorința de
căutare,cunoașterea spre împlinire,realizarea visurilor,speranțelor;,,anul
lung”-timpul căutărilor.Verbele la timpurile:imperfect:,,umblam,vedeam”se
repetă ca o căutare continuă în timpul fără măsură;și cele la perfectul compus
al evenimentelor par că vin dintr-un trecut îndepărtat.Rima versurilor este
împerecheată,iar măsura versurilor este de 11 silabe.
==asociază poezia,,Anii vieții” cu un alt text literar
În poezia,,Anii vieții” poetul retrăiește momente ale
vieții:de când se naște, până când cunoaște viața,adevărul,iubirea și se simte
cu adevărat împlinit,înțelege că maturizarea sa înseamnă descoperirea
iubirii.Și în ,,Amintiri din copilărie”,Ion Creangă priveste înapoi cu ochii
copilului de odinioară, lipsit de griji, preocupat de jocurile sale și nu de
viața zilnică a oamenilor.Momentul despărțirii de lumea fericită a satului,a
familiei sale înseamnă maturizarea lui,va pleca,,silit”după voia mamei,se va
desprinde pentru totdeauna de,,ceea ce-i era drag.”
==consideri că dezvoltarea personală/formarea personalității
are legătură cu vacanțele petrecute cu familia?scrie un text argumentativ
în care să susții răspunsul la întrebarea de mai sus,valorificând textul 2 și
experiența ta personală.
Călătoriile sunt un pas important spre dezvoltarea
personală: ele ne lărgesc orizontul, dezvoltă empatie culturala și ne oferă o
mai bună înțelegere a lumii. O astfel de experiență, cum este vacanța în
familie prezentată de autoarea Adina Popescu, vine cu un răspuns emoțional
despre felul în care familia devine un mic univers.În aceste călătorii,vacanțe,
oriunde ar fi ele,cei din famile trăiesc o serie importantă de senzații și
sentimente pe care altfel nu ar avea cum să le aibă.
În opinia mea,putem vorbi,precum
autoarea, de întâmplări banale sau neobișnuite în excursiile pe munte, de
senzația de relaxare de la malul mării, de bucuria descoperirii unor locuri
noi. Toate acestea sunt mult mai intense decât emoțiile aduse de lucruri
materiale.
Cred că părinții doresc să-i aducă
mai aproape pe copii și atunci le oferă experiențe, nu obiecte. Nu doar copiii au de câștigat în
vacanță cu familia, ci toți membrii aceștia. La finalul călătoriei s-a dovedit
că sunt mai fericiți și mai uniți. Cred că plecarea în vacanță cu familia mă
face mai fericit,pentru că pe alte meleaguri simt că suntem altfel.Autoarea a
prezentat un film al concediilor alături de familie.Poate că nu i s-a părut nimic
deosebit,dar au fost ei,familia,au trăit alături,au stat departe de grijile
zilnice de acasă,au respirat aerul de mare,de munte,au întâlnit alți oameni,au
mers prin locuri noi...au fost împreună!
Astfel pot spune că de-abia aștept
să plec cu familia:părinții,un frate, doi bunici,doi căței într-o mașină
maaare.Drumul e minunat,vorbim deschis,povestim,ne amintim numai cele
plăcute,cântăm,râdem de lătrăturile cântate.Acasă nu e așa...acum văd altfel
lumea,mă minunez de fiecare peisaj,sorb cu plăcere apa de izvor,învăț să mă
orientez în pădure,stau nemișcat,când trece cu pas ușor o vietate,număr stelele
și rostesc numele lor spuse de bunicul,mănânc fructe din copacii
sălbatici,alerg desculț prin iarba dimineții.Iar seara mă simt mai fericit,am
învățat multe despre natură,pe cei de lângă mine îi văd prieteni și aș alerga
spre fiecare să le spun că parcă am mai crescut,dar mi-e de ajuns privirea
fiecăruia care mă aprobă.
În concluzie,pot spune:da!fiecare
vacanță mă transformă,mă face mai bogat sufletește și pentru asta mulțumesc
lumii,celor dragi că există și eu exist în această lume.
