Școala nu a fost niciodată facilă pentru cei diferiți. Copiii sunt răi și brutal de sinceri, arată cu degetul și râd cu nerușinare, rostesc tot ce gândesc și simt, fără să ia în considerare durerea provocată. Sunt impulsivi, vor să aibă întotdeauna dreptate și să fie în centrul atenției. Excepțiile nu sunt nici pe departe puține, dar acei tineri aleg tabăra sigură, cea neutră, unde nu pot să fie judecați sau hăituiți, doar acceptați, invidiați sau ignorați.
Bullying-ul nu este un mit sau o reacție exagerată. Bullying-ul este un comportament ostil și o amenințare pentru sănătatea psihică și fizică a copiilor. Consecințele sunt vizibile și ușor de observat: lacrimi uscate pe obraji, haine mototolite sau rupte, cearcăne adânci, tendința de izolare și de respingere a lumii înconjurătoare.
Cărțile ne oferă oportunitatea să acționăm și să intervenim din timp; teme și probleme care înainte ni se păreau doar vag familiare capătă o semnificație aparte după ce descoperim, prin intermediul personajelor fictive, cât de dureroasă este indiferența noastră. Nu le putem oferi un sprijin, un sfat sau un umăr pe care să plângă. Le ascultăm poveștile și așteptăm să ne fie împărtășite amintiri, idealuri și fobii, cu ochii pe agresorii (bullies) care îi hărțuiesc pe protagoniști, așteptând momentul potrivit pentru următoarea lovitură sau umilință. Îi judecăm mult prea repede pe cei din tabăra neutră, dornici de o schimbare: vrem ca ei să intervină și își facă glasurile auzite, impulsionați în egală de măsură de curajul și suferința celor asupriți.
,,Minunea” de R.J.Palacio este un roman excepțional despre curaj, integritate și prietenie. Mi-a fost teamă de poveste și de consecințe: nu voiam „să văd” cum un copil este jignit și brutalizat, cum colegii lui se întrec în porecle și farse. August este un băiat obișnuit să se afle în centrul atenției, însă din motive greșite, ce nu au depins de el sau de familia sa. El nu vrea să îți spună cum arată, iar eu îi vor respecta decizia. Dar pot să îți spun ce lecție minunată i-a învățat pe toți cei din jurul său, chiar și pe cei care l-au respins și l-au rănit, doar ca să nu fie la rândul lor etichetați drept „ciudați”, „bolnavi” sau „de evitat”: e ușor să fii bun. „Minunea” este o carte despre integrare şi acceptare.
Romanul mi-a adus aminte de replica vulpii din „Micul prinţ”: „Iată secretul meu. E foarte simplu: nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.”
(am publicat povestirea romanului pe blogul acesta în data de miercuri, 7 iulie 2021
Ura pare să o învăluie pe Eleanor Douglas, eroina romanului,,Eleanor &Park”( aflat în curs de ecranizare.Dacă August are alături o familie iubitoare și cel puțin un motiv să zâmbească în fiecare zi, problemele lui Eleanor nu se opresc când ajunge acasă, unde o așteaptă un tată vitreg abuziv și vulgar. Cineva îi lasă mesaje urâte în manuale, iar colegele îi acoperă cu tampoane sanitare dulapul din sala de gimnastică. Este respinsă pentru cum arată și cum se îmbracă, glumele despre greutatea ei fiind o povară greu de îndurat. Părul ei devine doar în câteva secunde motiv de dezbatere și… și nu e drept. Din fericire, Eleanor găsește un aliat și un prieten în Park, alături de care învață să lupte pentru ce își dorește și să își înfrunte agresorii. Finalul este dulce-amar, dureros de realist.
Romanul,, Un cuvânt din șapte litere”de Kim Slater îl prezintă pe Finlay McIntosh,un băiat minunat,
inteligent, care trece prin situații dificile din cauza faptului că, în ciuda faptului că vede bine, aude totul perfect și se pricepe la scris și la cuvinte, are dificultăți atunci când sosește momentul să articuleze cuvinte. Este ușor ironic ținând cont că adoră cuvintele, pe care le contorizează cu atenție, căci iubește Scrabble, jocul ce i-a devenit adevărat loc de refugiu și terapia ideală pentru toate durerile lui, iar acestea nu sunt puține.
Finlay a rămas doar alături de tatăl său. Mama a plecat la un moment dat fără a își lua la revedere de la nimeni. Nu știe unde se află, de ce a plecat, cum de a putut renunța la el, mai ales că aveau o relație, credea el, specială. Singurele rămase de la ea sunt niște piese de Scrabble făcute de ea și el continuă să se tot agațe de ele, ca și de jocul care era atât de special pentru ei doi. Jocul de Scrabble devine terapia sa și metoda de evadare din realitatea lui mult prea dureroasă, mai ales că joacă online și acolo poate fi oricine își dorește el să fie, atât de normal încât nimeni nu-i plânge de milă și nici nu-l agresează. Aici, are propriul cerc de prieteni, care îl știu pe jucătorul minunat, iar nu pe băiatul care să chinuie să rostească câteva cuvinte, ce ies cu greutate din cauza bâlbâielii mult accentuate după abandon.
Dureros este și că tatăl refuză să discute despre mama plecată. Este ca și cum pentru el nu ar fi existat, ca și cum ar fi pus niște ziduri uriașe între plecarea soției sale și viața de după. Gătește mâncăruri puține și e mai mereu plecat cu lucrul, ba chiar ajunge să își lase băiatul de unul singur câteva nopți pe săptămână. Poate tocmai de aceea nu observă chinul la care îl supun cei mai mulți copii de la școală din cauza handicapului său.
Realitatea nu a fost deloc blândă cu Finlay. Dar cel care îl ajută este tot jocul de Scrabble, prin intermediul căruia o găsește pe Maryam, fetița venită din Pakistan de care mulți se feresc, asemeni lui, care ajunge să îi fie prietenă. De asemenea, jocul îl duce cu un pas mai aproape de aflarea adevărului, căci se înscrie în competiția națională sperând să câștige și să își găsească astfel părintele pierdut sau măcar o explicație a dispariției ei atât de brutale.
Aș vrea ca toți copiii și adulții să îi accepte pe cei „diferiți” și să învețe ce efect devastator pot avea cuvintele rostite la mânie sau cu răutate. Dacă nu pot să fie buni și înțelegători, măcar să aibă decența să se abțină de la jigniri și să nu-i mai transforme pe cei mai mici sau temători în ținte și saci de box. Din păcate, bullying-ul este un fenomen în creștere, inclusiv în România, însă poate să fie combătut din timp, cu sprijinul familiilor și al profesorilor, dar, în mod special, cu sprijinul colegilor de clasă, care trebuie să abandoneze tabăra neutră și să ia inițiativă.
