"În copaci, prin vechi coroane,
Seve urcă în artere
S-ar părea că-n țevi de orgă
Suie slava de Înviere".
Lucian
Blaga
De Paște, porțile grele ale cerului se deschid.
Lumina ne cuprinde pe toți, iar la Ierusalim lumânările celor mai credincioși
se aprind de la sine. Suntem în plin mister, în taina cea mai adâncă. Hristos
ne bate la fereastră și așteaptă să-L poftim înăuntru. Ca de fiecare dată,
mă apropii de Paști cu sfială și speranță, cu inima la pândă. Paștele este
sărbătoarea cosmică a vieții redobândite, răscumpărate prin jertfă, el
celebrează eliberarea din temnița morții, un nou început. ,,Cei ce sunteți în întuneric
și în umbra morții, lumina străluci-va peste voi", sună promisiunea solemnă
a Bisericii. Iar David, psalmistul prooroc, spune: ,,Ridicați, căpetenii, porțile
voastre și ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei".
Astfel vestește ce avea să se petreacă o mie de ani mai târziu și ce vedem în
icoana bizantină a Învierii: în vreme ce trupul sfârtecat de piroane și bice
doarme în peștera străjuită de soldați, Fiul lui Dumnezeu a coborât în regatul
subpământean al beznei. Hăul negru se cască sub tălpile Lui, de o parte și de
alta stâncile despicate s-au dat în lături, lăsându-L să treacă, între ele
izbucnește lumina făgăduită. Mă gândesc că acum ar trebui ca inimile noastre să
explodeze, pereții de stâncă să se despice, porțile să se deschidă, ca să-L
primim așa cum se cuvine pe Împăratul slavei. Și mă întreb ce anume aș simți,
dacă asta s-ar întâmpla într-adevăr.
Știi ce văd prima
oară când mă gândesc la Paște?! Un cireș înflorit. Ciucure de flori. Florile
alea mici, înghesuite una în alta, ciorchine! Florile alea sunt fericirea copilăriei, pe care o simt, primăvara!
Paștele înseamnă bucurie, viață, renaștere. Toți copacii
care erau până atunci ursuzi, uscați și țepoși înmuguresc și se umplu de
flori! Asta este pentru mine bucuria sărbătorii, miracolul ei. Și astăzi eu îl
simt pe Iisus în cireșul înflorit! Dumnezeu învie în fiecare an, învie în
fiecare floare, o simt din tot sufletul, o simt ca pe o sărbătoare. Și da,
ciocnesc un ou pentru asta și spun „Hristos a înviat”!
Și știu că adevărat a
înviat.
E de ajuns să privesc natura din jurul meu, biruința ei vegetală, cireșul înflorit!
