,,Fiind băiet păduri cutreieram de Mihai Eminescu
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.”
1=Notează un indice spațial și unul temporal
din prima strofă a textului 1.
2=Încercuiește răspunsul corect, valorificând
informațiile din textul 1.
din poezia,, Fiind băiet păduri cutreieram”
de Mihai Eminescu se degajă o stare de:
a.nostalgie;
b.
recunoștință;
c. suferință;
d. veselie.
adevărat fals
3.Peisajul surprins în poezie este unul exclusiv cosmic.
În poezie,
elementele fantastice sunt proiectate în vis.
Singura mișcare
surprinsă în descrierea cadrului natural din poezie este pasul cerbilor.
4. Menționează, în 1-3 enunțuri, două sonorități care
apar în prima strofă a poeziei, ilustrându‑le cu secvențe din text.
.... ,,apa sună-ncetișor...un freamăt lin...al valurilor glas”sunete ce arată o atmosferă de liniște și pace,sunt șoapte ale naturii. Aceste imagini auditive abia percepute exprimă atitudinea de relaxare a eului poetic în natura înconjurătoare într-o armonie desăvârşită,într-o acțiune continuă,când timpul real își pierde tăria, dimensiunile făcând loc fantasticului. Imaginile auditive sunt ca o vrajă, sunt realizate prin epitete: ,,sună-ncetișor,freamat lin"și prin metafora ,,al valurilor glas."
5. Crezi că amintirile din copilărie sunt
învăluite într-o atmosferă de basm? Motivează-ți răspunsul, valorificând textul
1.
Toți oamenii spun că perioada copilăriei este magnifică
și lipsită de griji! Acest timp este plin de magie și bucurie sinceră, vise
îndrăznețe care,pot vor deveni realitate. Credem în basme, în victoria binelui
asupra răului și știm sigur că mai avem un drum lung de parcurs la fel ca feții
frumoși.
Asemenea poetului,,băiet”, fiecare copil trăiește fiorii
marilor mistere ale naturii,vorbește cu apa în oglinda căreia se vede prințul
din poveste,aude glasuri necunoscute,șoapte plăcute sau ceva ce-l
înfioară,vede,, o tânără crăiasă”din basme ieșind din umbra copacilor.
Natura,peisaj de liniște și visare îi oferă simbolic fericire copilului,
îndemnându-l să creadă în magia unui trunchi,în lumina stelelor și a lunii,în
cântecul vântului.Copilul crede că vede,,un rai din basme printre pleoape” și ființe magice apărute
din,, argintie ceaţă”și, vrăjit, trăiește în lumea fantastică a basmului
devenind chiar el parte a acelei lumi ireale.Da,cred că amintirile din
copilărie sunt un amestec de adevăr și născocire în această perioada minunată,
în care există fericire și nepăsare, zboruri ale fanteziei și vântului,când
privind luna,cerul înstelat,nciun copil nu se oprește din visat.
6. Asociază poezia ,,Fiind băiet păduri
cutreieram” de Mihai Eminescu cu un alt text literar, prezentând o temă comună,
prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
În poezia de mai
sus,într-o natură paradisiacă,,,băietul” ocrotit de lumina lunii se lasă
cuprins de magia cântecului pădurii, intrând în lumea visului și a basmelor,este
ca o inițiere în tainele naturii.Foșnetul frunzelor uscate și al ierbii,
murmurul apei și al vântului,lumina lunii cufundă ființa într-o altă realitate
- în ,,raiul" închipuirii.
Asemăn această poezie cu o altă poezie a lui
Eminescu,,O,rămâi”,când poetul întors cu gândul în pădurea copilăriei,o
aude cerându-i să rămână cu suflet de copil: „O, rămâi,
rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult/ Ale tale doruri toate/ Numai eu ştiu să
le-ascult”, comparându-l
pe copilul de ieri, cu „un prinţ”, care priveşte „cu ochi negri şi cuminţi” în
adâncul apelor şi promiţându-i că-l va face să audă prin iarbă „mersul cârdului
de cerbi”ca odinioară.
În ambele poezii,prin chemarea ademenitoare a pădurii
,,băietul”și omul matur trăiesc într-o lume de basm, este
o încercare de a-i menține în vârsta fericită a copilăriei, lipsită de
griji.Dar sufletul poetului matur este învăluit de regret amar, pentru că nu se
mai poate întoarce în timp, în anii copilăriei, în lumea basmelor și se
întreabă lăcrimând:„Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?”. Izvorul pădurea
cu soaptele ei sunt etern pierdute prin valurile vieții.
(puteți asemăna poezia lui Eminescu cu,,Dumbrava minunată”de Mihail Sadoveanu,momentul nopții în pădure)
B.
1. Conțin hiat ambele cuvinte din seria:
a. „fiind”, „studia”;
b. „freamăt”, „argintie”;
c. „frumoasă”, „interior”;
d. „hainele”, „influența”
2.. Aparțin aceluiași câmp lexical toate cuvintele
din seria:
a. „cer”, „lună”,
„ram”, „tei”;
b. „față”, „grumaz”, „ochi”, „picior”;
c. „frunte”, „lacrimi”, „miros”, „păr”;
d. „frunze”, „iarbă”, „rai”, „văl”
3. Sunt utilizate cu sens propriu de bază, în
textul 1, cuvintele scrise italic în seria:
a. „Brațul drept
sub cap eu mi-l puneam”, „Pe câmpi un văl de argintie ceață”;
b. „Blând îngânat
de-a valurilor glas”, „Călcând pe vârful micului picior”;
c. „Un bucium
cântă tainic cu dulceață”, „Pe frunze-uscate sau prin naltul
ierbii”;
d. „Răsare luna”,
„Alături teiul vechi mi se deschide”
4. Sunt polisemantice cuvintele scrise italic în
seria:
a. „Brațul drept sub cap eu mi-l puneam”;
Prietenul meu locuiește în celălalt cap al orașului.
b. „Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta”; Am un vis
măreț de realiza
5.Menționează ce părți de vorbire sunt cuvintele
subliniate;pune predicatul propoziției la perfect compus:
,,Alături
teiul vechi mi le deschise.”
6.Transcrie fiecare propoziție subordonată,precizând
felul ei și partea de vorbire prin care se realizează subordonarea:
Analiza fiind
finalizată,elevii sunt capabili să afle ce fază corespunde unei date anume.
7.Alcătuiește un enunț asertiv în care să
formulezi o impresie despre emoțiile pe care ți le-a provocat poezia(de mai
sus);vei avea o construcție pasivă și un adjectiv la superlativ
absolut.
8.Corectează textul unui elev pasionat de
astronomie:
Astăzi,a fost așa cum spun astronomii,Lună Plină.Privindo mi-am amintit câte superstiți egzistă legate de ea.Când colo,este doar un fenmen care merită admirat pentru splendoarea ei.Nu odată mam lăsat fascinat de acest fenomen.Defapt,de fiecare dată când se ivește,îi descopăr alte și alte proprietăți.
Subiectul al 2lea
Redactează un text narativ în care să relatezi o întâmplare reală sau imaginată,petrecută în timpul unei nopți cu Lună Plină—relatarea la persoana 1 singular,precizarea unui indice temporal și spațial,utilizarea narativului și descriptivului ca tipare textuale.
Este noapte adâncă și senină, cu stele care ard pe globul
cerului ca miliarde de felinare aprinse.
Sunt culcat printre ierburi și printre mirosuri, aud
foșnetele pomilor și sforăituri ale unor cai nevăzuți, venind de nu știu unde.
Sunt milioane de zgomote mici pe care se sprijină noaptea și am sentimentul că
aș putea auzi rostogolirea aștrilor de deasupra mea. Este trecut de miezul
nopții și marele luceafăr de miazăzi s-a ridicat deasupra norilor de la
orizont. Și, dintr-odată, ca într-un spectacol făcut special pentru mine, norii
întunecoși ai orizontului au explodat, sfâșiați de lumina orbitoare a lunii.
Stelele au pălit, întregul cer s-a tras înapoi în fața Marii Doamne, foșnetele
nopții au urcat, ca și cum ar fi fost absorbite către ea, iar eu am rămas
încremenit, fiindcă s-a făcut lumină ca ziua.
Și în lumina aceea mi-am dat seama de frumusețea neînchipuită a acestei lumi în care mă cuibărisem Puteam vedea fiecare fir de iarbă poleit de această lumină nepământeană a lunii pline, fiecare copac, fiecare frunză. Era noapte și grădina strălucea sub luna plină, ce- și azvârlea asupra florilor adormite razele ca aripile unei păsări gigantice. Frunzele celor doi cireși sclipeau sub argintul fosforescent, selenar, încât păreau pomi de Crăciun. Ca la un semn al unei raze câteva flori de regina nopții au început să se legene,deși nicio adiere nu le înfiora. Sub luna plină,fosforescentă,sunetul unei viori se pierdea încetișor în aerul parfumat,iar eu mă simțeam toropit de lună,de flori,de stele și de liniște.Am mers încet,urmând muzica viorii și la ferastra casei de alături am zărit doar brațul vilonistului ce plimba arcușul pe corzile viorii.L-am ascultat minute și la sfârșit și-a plecat capul spre lună....ei îi cântase.Au fost ore magice, în afara oricărui timp omenesc. Spectacolul lunii pline, dansând cu pământul,sunetul viorii,totul a fost copleșitor. Norii subțiri și strălucitori s-au scurs pe razele lunii, unindu-se cu aburii pământului, ridicați dintre florile nopții, au luat forme de păsări și de animale fantastice ca-ntr-un vis.
Poezia,,O,rămâi”de Mihai Eminescu
,,O, rămâi, rămâi la mine –
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu știu să le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinț,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri și cuminți;
Și prin vuietul de valuri,
Prin mișcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol.
Și privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin pădurea,
Bolți asupră-mi clătinând -
Șuieram l-a ei chemare
Ș-am ieșit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aș întoarce
A-nțelege n-o mai pot...
Unde ești, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?”
