un test plăcut,,Cișmigiu & Comp”de Grigore Băjenaru(fragment) și ,, Profesorul eficient”de Thomas Gordon

 

Textul 1

,,În clasa a II-a, la Limba română, l-am avut profesor pe Toma Dicescu, un dascăl tare bun, de modă veche. Era bătrân, în ultimul său an de învăţământ, pentru că în anul următor a ieşit la pensie. Mărunt şi gras, cu mustăţi şi cioc, cu ceas de aur purtat la vestă, Nea Tomiţă, cum îi ziceam noi, ne făcea lecţii frumoase. Era un om de o rară sensibilitate şi avea pentru scriitorii noştri clasici un adevărat cult.

Ne-a impresionat în mod deosebit pe toţi elevii, fără excepţie, în ziua de marţi, 19 noiembrie 1919.

A intrat în clasă abătut şi cu ochii scăldaţi în lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedră, se şi aşeza pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcându-ne semn să ne aşezăm.

Văzându-i ochii înlăcrimaţi, ne-am gândit că i s-a întâmplat vreo nenorocire în familie. Dar era cu totul altceva. A tăcut câteva clipe, mişcându-şi buzele şi părând că vrea să-şi aleagă cuvintele. Apoi a rostit încet, ca şi când ne-ar fi împărtăşit o mare taină:

 - Băieți... am să vă dau o veste nespus de tristă... Marele nostru poet Alexandru Vlahuţă nu mai este în viaţă!

Un freamăt se ridică din bănci. Vlahuţă era pentru noi, elevii, unul dintre cei mai mari poeţi pe care-i cunoşteam. Îl iubeam cu toţii şi era prietenul nostru încă din clasele primare, când îi învăţam poeziile pe dinafară.

Toţi rezumaserăm în caietele de compunere povestirile din chinuita copilărie a micului meşter zugrav iconar Grigorescu... sau minunatele descrieri din „România pitorească" şi toţi ne amintirăm cu surâsul pe buze întâmplările pline de haz din viaţa isteţului şcolar-negustor Mogâldea.

Cum?! Era cu putinţă oare ca acest iubit poet să moară? Nu ne venea să credem.

- Să nu uitaţi, copii, vorbi mai departe nea Tomiţă: Vlahuţă a fost prieten şi a vieţuit ani şi ani alături de cei mai de seamă scriitori români... I-a cunoscut îndeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea şi Caragiale au fost nedespărţiţii lui prieteni. […]

Întâmplarea aceasta ne-a mişcat mult şi ne-a făcut să ne fie şi mai drag decât până atunci bătrânul nostru dascăl de Limba română, care vădise un suflet ales. Toma Dicescu nu ne da nicio compunere de făcut acasă, fără să nu ne dicteze planul minuţios întocmit în clasă, aşa că, oricât de slab ai fi fost la Limba română, era peste putinţă să nu scrii ceva pe caiet.

 Izbutisem să fac câteva compuneri şi teze bunicele, şi cu toate că mă avea în ochi de silitor la materia lui, Nea Tomiţă nu-mi pusese niciodată mai mult de opt, din pricina purtării.

Totuşi, când de la Cancelarie s-a cerut o listă cu cei mai buni din clasă la Română, ca să-i înscrie la concursurile de la „Tinerimea Română", Nea Tomiţă m-a trecut şi pe mine, printre alţii, care aveau note mai mari de opt.”

                                                                                    ( Grigore Băjenaru,, Cișmigiu & Comp”)

Textul 2

 ,,Este esențial să ne concentrăm pe faptul că predarea și învățarea sunt două funcții diferite – două procese separate și distincte. O deosebire importantă e aceea că procesul de predare este susținut de către o persoană, în timp ce procesul de învățare se petrece în interiorul unei persoane. Pare evident? Desigur. Dar merită să ne gândim la asta. Deoarece dacă procesele de predare-învățare funcționează eficient trebuie să existe o relație unică între cele două părți – un fel de conexiune sau legătură între profesor și elev.

Majoritatea cărții acesteia se ocupă de aptitudinile de comunicare pe care trebuie să le aibă profesorii, pentru a crea aceste conexiuni. Aceste aptitudini esențiale de comunicare nu sunt foarte complexe – cu siguranță nu sunt greu de înțeles de către orice profesor – deși au nevoie de practică, precum orice fel de aptitudine, cum ar fi golful, schiatul, cântatul la un instrument muzical. Aceste aptitudini esențiale pentru comunicare nu presupun din partea profesorilor cerințe neobișnuite de a învăța filosofia educației, didactică sau principiile dezvoltării copilului. Dimpotrivă, aptitudinile pe care le vom ilustra se referă în primul rând la vorbire – ceva ce majoritatea dintre noi o facem cu ușurință. Deoarece vorbirea poate fi distructivă pentru relațiile interumane sau le pot întări, dialogul poate separa profesorii de elevi sau îi poate aduce împreună. Din nou, pare evident. Însă din nou merită să ne gândim la asta. Efectul pe care îl poate produce vorbirea depinde de calitatea discuției și de alegerea pe care o face profesorul în a utiliza cel mai potrivit dialog în funcție de fiecare situație în parte.

Spre exemplu, să luăm lauda. Orice profesor știe cum să-i laude pe elevi. Cursul de eficientizare a profesorului pleacă de la acest lucru. Vom demonstra cum o modalitate de laudă îi poate face pe elevi să se simtă neînțeleși și ușor manipulați, pe când o metodă puțin diferită îi va face probabil pe elevi să te perceapă ca pe o persoană sinceră, căreia îi pasă cu adevărat.”

                                                                                 (Thomas Gordon,, Profesorul eficient”)

1.       Transcrie, din textul 2, doi termeni din câmpul lexical al școlii

2.       Autorul volumului,, România pitorească” este:

     a) Toma Dicescu.

      b) Alexandru Vlahuță.

      c) Mihai Eminescu.

     d) Barbu Ștefănescu Delavrancea.

3. Atitudinea elevilor față de profesorul de limba română este de:

 a) admirație.

b) indiferență.

c) respingere.

d) teamă.

4. Profesorul eficient trebuie:

 a) să laude mereu elevii.

b) să exerseze schiatul.

c) să utilizeze vorbirea în toate situațiile.

d) să fie o persoană sinceră, căreia îi pasă de elevi.

5                                                                                                    Adevărat                            Fals

Profesorul este în primul an de învățământ.

Elevii își amintesc de întâmplările personajului preferat, Mogâldea.

Băiatul a primit întotdeauna note mai mari de opt.

Vorbirea este întotdeauna distructivă.

Orice laudă îi face pe elevi să se simtă prețuiți.

Aptitudinile de comunicare au nevoie de exersare.

6. Precizează, în două – trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului Toma Dicescu, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență:

,,Toma Dicescu nu ne da nicio compunere de făcut acasă, fără să nu ne dicteze planul minuţios întocmit în clasă, aşa că, oricât de slab ai fi fost la Limba română, era peste putinţă să nu scrii ceva pe caiet...”

Naratorul subiectiv amintește grija profesorului său față de tema dată elevilor,conștiincios, era preocupat de amănunte,de aceea dicta cu răbdare planul care ajuta elevii  în scrierea compunerii.Astfel îi ajuta pe elevi să-și scrie mai ușor temele.Prin caracterizare directă naratorul prezintă cu plăcere atitudinea unui profesor exemplar,devotat meseriei sale.

7. Prezintă o temă comună celor două texte date, valorificând câte un element de conținut.

Tema comună celor două texte este educația,felul în care există relația între profesor și elev.În primul text,profesorul de limba română îi învață pe elevi,cu emoție, să prețuiască memoria unui mare scriitor:,, Vlahuţă a fost prieten şi a vieţuit ani şi ani alături de cei mai de seamă scriitori român.” În al doilea text,autorul vorbește despre,, aptitudinile de comunicare pe care trebuie să le aibă profesorii”, profesorul trebuie să aleagă cel mai potrivit dialog cu elevii în funcție de fiecare situație apărută în clasă.

8. Crezi că profesorul poate face învățarea mai ușoară? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 100 de cuvinte, valorificând textul 1.

  Da,cred că relațiile dintre profesor și elevi trebuie să fie de  respect reciproc,încredere, cooperare și grijă, când profesorii să comportă într-un fel care arată integritatea și autoritatea.În textul 1,fostul elev își prețuiește bătrânul profesr,chiar dacă îl vede ca un apropiat sufletului,,nea Tomiță”,nume dat din iubire. Elevii sunt motivați să învețe,ascultând explicațiile minuțioase date de profesor cu grijă şi atenţie excesivă pentru detalii.Indiferent de pregătirea și înțelegerea lor își puteau face temele bine. Profesorul de română este excelent,pentru că prezintă clar ideile, dă explicații concise, adecvate și captivante, fără a fi prea scurte sau prea lungi, prea complexe sau prea simple și astfel învățarea,temele,participarea la concursuri sunt succese.

9. Asociază fragmentul din ,,Cișmigiu&Comp” de Grigore Băjenaru cu un alt text literar, prezentând,  o valoare culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

  Voi asocia textul 1 cu scrierea,,Ca peștele în copac”de Lynda Mullaly Hunt care îl prezintă pe  profesorul Daniels,un om răbdător, creativ, amuzant, calm, sigur pe el, conectat la nou, prietenos, egal în reacții. Profesorul le aduce elevilor un cadou—caiete care vor deveni jurnale în care vor scrie ceea ce vor dori ei,îi încurajează să-și spună gândurile,să se exprime liber,să scrie ceea ce cred despre orice,despre ceea ce-i preocupă.Este o metodă care nu constrânge,elevii nu vor primi note.Profesorul Toma Dicescu este alfel,,de modă veche...bătrân... de o rară sensibilitate” îi învață pe elevi să prețuiască scriitorii,să le respecte memoria,să manifeste respect pentru scrierile lor.Toate explicațiile lui sunt realizate cu multă atenţie şi răbdare,încât orice elev poate învăța.

 În ambele texte există lumea școlii,relația dintre profesor și elev este unică, pentru că implică învățarea și comunicarea, încrederea.  Scopul profesorului este ca elevul său să aibă încredere în el însuși.

                   sau:

O lectură asemănătoare este,povestirea,Domnu Trandafir”de Mihail Sadoveanu,un dascăl  asemenea profesorului Toma Dicescu,amândoi cu talent pedagogic și pasiune pentru meseria lor.Domnu Trandafir îi invăța pe copii să iubească literatura, citindu-le din poveștile lui Creangă. Mai importantă decât lecțiile de gramatică, aritmetică era pentru elevi învățătura sufletească,formându-i pe elevi ca viitori oameni buni și drepți. Între el și elevi era o apropiere  sufletească care a rămas peste ani,:,,îi era drag să ne învețe, și parcă eram copiii lui – asta am simțit-o totdeauna, cât am fost sub privegherea lui.” Iar profesorul Toma Dicescu era la fel,,un om de o rară sensibilitate,avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult”,le făcea elevilor lecții frumoase de literatură,iar amintirea unei zile triste a impresionat peste ani sufletul naratorului.Ambii dascăli au față de elevi acea apropiere sufletească care i-a format pe elevi ca oameni adevărați,buni și drepți

 

B.

1. Seria în care toate cuvintele conțin vocale în hiat este:

a) esențial, predarea, eficient, trebuie.

 b) esențial, filosofia, eficient, trebuie.

 c) esențial, filosofia, eficient, dialog.

 d) aceea, eficient, filosofia, dialog.

2. Seria care conține cuvinte în care numărul sunetelor este egal cu numărul literelor este:

a) conexiune, eficientizare.

 b) alegerea, conexiuni.

c) alegerea, perceapă.

d) alegerea, cerințe.

3. Transcrie sensul potrivit celui din text al cuvântului ,,a ilustra” din articolul de dicționar de mai jos: I

ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare.

4.Rescrie fragmentul următor, înlocuind cuvintele subliniate cu sinonime potrivite:

Efectul pe care îl produce vorbirea depinde de calitatea discuției și de alegerea pe care o face profesorul.

5.Transcrie predicatele, precizând felul lor:

             Îl iubeam cu toţii şi era prietenul nostru încă din clasele primare, când îi învăţam poeziile pe dinafară.

6. Alcătuiește o propoziție negativă în care pronumele demonstrativ ,,acesta” să îndeplinească funcția sintactică de atribut.

7. Scrie opinia ta despre profesorul eficient sub forma unei fraze alcătuite din două propoziții aflate în raport de coordonare copulativă.

8. Completează spațiile libere din textul de mai jos:

Exemplele de comunicare eficientă își propun __________________ (a crea, modul conjunctiv, prezent) situații de învățare activă. Profesorii pot experimenta noi modalități de interacțiune cu ____________________________(propriu, cazul acuzativ) elevi. Dialogurile _________________(bine, gradul superlativ relativ de superioritate) structurate sunt apreciate.

SUBIECTUL alI ea

Realizează caracterizarea profesorului Toma Dicescu din primul fragment.

În capitolul V,,La Tinerimea Română”din volumul lui Grigore Băjenaru  ,,Cișmigiu&Comp”impresionează amintirea autorului despre profesorul de română,Toma Dicescu. Naratorul subiectiv îl prezintă prin caracterizarea directă pe profesorul,, mărunt şi gras, cu mustăţi şi cioc, cu ceas de aur purtat la vestă”;portretul fizic este al unui om obișnuit,dar având calități morale deosebite:om ,,tare bun”, adică deschis.sensibil, sincer,,de modă veche”,parcă venit din alte timpuri,calități ce-i uimesc pe elevi.Descrierea făcută cu un zâmbet prietenos este plină de duioșie,de admirație și recunoștință.Toți îl simt ca un apropiat sufletesc,numit cu satisfacție și mângâiere,căldură,,nea Tomiță.”Dar omul acesta avea darul de a da elevilor săi învățătura sufletească cu respect și venerație pentru,, scriitorii noștri clasici”, iar momentul morții scriitorului Vlahuță este copleșitor pentru elevi.Astfel naratorul îi arată talentul de dascăl, povestind acea întâmplarea tristă,pentru elevi a fost o lecție de respect și aducere aminte. Era credincios misiunii sale și conștient că fiecare elev trebuie să înțeleagă explicațiile lui,astfel că și elevii mai,,slabi”scriau,,ceva pe caiet.Prin caracterizare indirectă,naratorul redă gesturile profesorului care trist,înlăcrimat, în semn de respect rămâne în picioare și ca un omagiu adus scriitorului vorbește despre prieteniile acestuia cu marii scriitori români.Glasul îndurerat,ochii înlăcrimați i-a emoționat pe elevi care-i descoperă sufletul,,ales”,deosebit.Mărturisirea finală a naratorului este surprinzătoare:nu primise la orele profesorului,,mai mult de opt, din pricina purtării”,dar a fost ales să participe la un concurs de română;profesorul a înțeles că are în el un elev talentat.Prin portretul profesorului de română,elevul de odinioară își amintește cu duioșie și respect de un om deosebit al școlii.