spectacolul din anul1974
SCENA IV
SÂNZIANA, ZMEUL
ZMEUL (cu mirare): Sânziana afară?
SÂNZIANA (aparte): O! Doamne, ce fericire! (Vrea
să alerge.)
ZMEUL (sever): Sânziană, unde alergi?
SÂNZIANA: Zmeul?!
ZMEUL: Cum ai ieşit din palat? Pe unde?
SÂNZIANA: Pe uşă.
ZMEUL: Mă cătai pe mine?
SÂNZIANA: Ba nici am gândit.
ZMEUL: Sânziană, tot supărată eşti pe mine, care mă usuc
de dragoste?
SÂNZIANA (îi întoarce spatele): Iar începi cu
ahturile. Dă-mi pace, nu mă mai ameţi.
ZMEUL: Mă urăşti?...
SÂNZIANA: Din toată inima.
ZMEUL: Dar ce ţi-am greşit de nu mă poţi suferi?
SÂNZIANA: Încă mă întrebi?... m-ai
răpit din casa părintească... m-ai depărtat de lume, ai făcut nenorocirea
mea... ş-apoi te miri că-mi eşti urât de moarte?
ZMEUL: Urât de moarte?... când vreau să te iau de soţie?
SÂNZIANA: Eu, soţia ta? Niciodată!
ZMEUL (mâniat): Aşa? Ei bine, află că nu mai
târziu decât mâine avem să ne cununăm... toate sunt gata... am poftit pe toţi
amicii şi pe toate rudele mele.
SÂNZIANA: Frumoasă adunătură trebuie să fie, dacă-ţi
samănă... Ha! ha! ha!...
ZMEUL: Râzi?... ai vreun gând ascuns... vrei să fugi?
SÂNZIANA: Vreau să scap de tine prin toate mijloacele,
chiar de-a fi să mă arunc în mare.
ZMEUL: Ba te-ai arunca în braţele mele, nu în valuri, şi,
pentru mai bună siguranţă, mergi în casă... am să te închid în turnul ăsta, de
unde n-ai putea să-ţi iei zborul.
SÂNZIANA: Aşa crezi tu? (Aparte.) Bine c-a venit
Pepelea.
ZMEUL: Aşa... hai! (Vrea s-o apuce de braţ.)
SÂNZIANA (respingându-l): Nu te atinge de mine. (Intră în palat. Zmeul închide poarta cu o cheie mare.)
ZMEUL (singur): Se face că-i mânioasă?... dar cine
o crede?... Când a vedea mâine rochia de nuntă şi beteala, o să zburde. Cu
toate acestea (arată cheia.), paza bună nu strică... Acum hai în pădure să
cărăm lemne pentru ospăţul cununiei. Ha! ha! ha! Bieţii Pârlea şi Lăcustă
doboară la copaci, fără a şti că pe unul am să-l pun în frigare şi pe celalalt
am să-l fierb în căldare. Ce chef!... ce chef! (Pleacă spre dreapta.)
SCENA V
ZMEUL, PEPELEA (vine de după stâncă)
PEPELEA: Bine am găsit, zmeule!
ZMEUL: Ce? un pământean aicea? de unde?
PEPELEA: Din lume.
ZMEUL: Cum ai intrat în împărăţia mea?
PEPELEA: Cum se intră.
ZMEUL: Şi cine eşti tu?
PEPELEA: Feciorul tătâne-meu.
ZMEUL: Şi ce caţi aicea?
PEPELEA: Te cat pe tine, ca să ne prindem împreună fraţi
de cruce... cum e datina vitejilor.
ZMEUL: Tu cu mine? pretenţia ţi-e gogonată... dar eşti tu în stare să-ţi măsori puterile cu ale mele?
PEPELEA: Vom cerca... nu căta că-s mic; te-am mai învins
o dată.
ZMEUL: Unde? când? minciuni!
PEPELEA: Adă-ţi aminte... eu te-am alungat din palatul
lui Papură-Împărat.
ZMEUL: Tu?... bine că te-am prins în mâinile mele, să mă
răzbun... vino la luptă.
PEPELEA: Bucuros... care a dovedi va fi stăpân pe viaţa
celuilalt.
ZMEUL: Se înţelege... am să te
strâng în braţe, până ţi-a ieşi sufletul.
PEPELEA: Şi eu pe tine, până ţi-a ieşi limba de-un cot.
ZMEUL: Mare ţi-e lauda. Vină!
PEPELEA: Ţine-te bine, zmeule.
(Se apucă brăţiş la trântă, se opintesc şi cată să se
răstoarne unul pe altul.)
ZMEUL (strângându-l): Îţi place aşa?
PEPELEA (aparte): Bată-l crucea, că rău mă
strânge!
ZMEUL: Ce-ai holbat ochii la cer?
PEPELEA: Cat să văd în care nor să te azvârl.
ZMEUL: Să mă zvârli în nori? (Aparte.) Ăsta-i
dracul.
PEPELEA: Nu te da, zmeule, acu-i acu, una, două...
ZMEUL: Stai! eşti viteaz cât şi mine... mă prind frate cu
tine... şi te poftesc la nunta mea.”
(Vasile Alecsandri,,Sânziana și Pepelea”)
Textul 2
,, Am simţit nevoia de la bun început să alătur
numele regizorului Alexandru Dabija celor două bine cunoscute personaje,
întrucât spectacolul cu piesa lui Vasile Alecsandri, prezentat în aceste zile
ca avanpremieră a stagiunii viitoare de Teatrul Naţional din Cluj, poartă marca
inconfundabilă a cunoscutului om de teatru. Dabija a
intuit virtuţile scenice extraordinare ale acestui text dramatic scris acum 130
de ani şi l-a readus în atenţia spectatorilor proaspăt, expresiv, strălucitor.
Aş îndrăzni să compar intreprinderea sa cu cea a unui restaurator de artă, care
se apropie de un obiect vechi şi valoros, redându-i strălucirea iniţială prin
intervenţii ferme, dar respectuoase.
Alecsandri a intitulat ,,Sânziana şi Pepelea feerie
naţională.” Ei bine, regizorul se străduieşte să-i păstreze neştirbite
aceste două atribute. El este conştient de potenţialităţile de joc ale piesei
care oferă o mare libertate de intervenţie atât directorului de scenă, cât şi
actorilor. Şi acţionează în consecinţă, brodând pe marginea textului original,
creând situaţii inedite, îngroşând anumite tuşe
satirice, stimulându-i pe actori „să se joace” de-a zmeul şi prinţesa, de-a
Muma Pădurii şi Zâna Lacului.
În viziunea
regizorului,,Sânziana şi Pepelea” nu rămâne un simplu basm pentru copii,
ci este citit în cheie modernă, care se adresează în primul rând adulţilor,
valorificând satira politică deghizată abil în ficţiune. Desigur, urmărim în
principal povestea clasică a unei prinţese răpite de un zmeu şi salvată de un
băiat sărac şi isteţ. Dar, pe lângă prinţesă şi erou există o întreagă galerie
de personaje cu încărcătură moralizatoare şi trimiteri
contemporane directe....
Libertatea pe
care piesa o lasă interpreţilor săi se poate vedea şi la nivelul muzicii.
Alecsandri a scris un musical avant la lettre. Dabija îl continuă
şi îşi construieşte spectacolul pe un inspirat suport melodic semnat de Ada
Milea şi Anca Hanu, cu texte noi, pline de savoare. Actorii fac giumbuşlucuri,
cântă şi dansează cu vădită plăcere, se bucură ei înşişi de jocul lor, antrenând spectatorii într-o frenezie debordantă.”
(Radu Constantinescu,,Sânziana,Pepelea și Dabija”)
==Prezintă locul acțiunii din primul text,ilustrând cu
o secvență.
Acțiunea se desfășoară în fața palatului Zmeului,acolo se întâlnesc Sânziana care-i spune Zmeului,nedumerit că o vede,că a ieșit,,pe ușă”,apoi cei doi intră în palat și Zmeul închide poarta:,, Intră în palat. Zmeul închide poarta cu o cheie mare.) Zmeul și Pepelea se întâlnesc tot în afara palatului Zmeului și se luptă.
==Prezintă o temă comună celor două texte,valorificând
câte un element.
Tema comună celor două texte este teatrul cu scena pe care se desfășoară acțiunea operei dramatice prin replicele personajelor,conflictul dintre ele.În primul text sunt două scene în care apar două personaje:fata răpită,Sânziana, și Zmeul ce o dorește de soție,, m-ai răpit din casa părintească”;apoi Pepelea care-l înfruntă în luptă pe Zmeu,, eşti tu în stare să-ţi măsori puterile cu ale mele.” În al doilea text,cronică dramatică, este arătat rolul regizorului în punerea în scenă a operei dramatice,, a intuit virtuţile scenice extraordinare ale acestui text dramatic scris acum 130 de ani şi l-a readus în atenţia spectatorilor proaspăt, expresiv, strălucitor.”
==Crezi că lectura textului dramatic poate determina
înțelegerea mai profundă a acestuia?valorifică textul 2.
Da,cred că lectura unui text dramatic mă ajută să înțeleg un astfel de text,mai ales când voi merge să văd un spectacol de teatru.În primul rând,prin lectura textului,voi cunoaște numele personajelor,apoi voi citi acțiunea textului împărțită pe acte notate cu cifre romane și scenele cu cifre arabe,pot apărea și tablourile care corespund schimbării de decor.Alături de replicile personajelor pot apărea indicațiile scenice ale autorului(didascaliile)puse între paranteze.Sunt necesare pentru a înțelege decorul,costumul personajului,gesturile,lumina.În unele texte literare pot fi menționate numele melodiilor,a instrumentelor muzicale.În al doilea rând,în punerea în scenă a unui text dramatic regizorul poate interveni prin mici modificări,ca în cazul regizoului Al.Dabija care a creat,,situaţii inedite, îngroşând anumite tuşe satirice, stimulându-i pe actori „să se joace” de-a zmeul şi prinţesa”sau cu,,trimiteri contemporane directe”, ,,antrenând spectatorii într-o frenezie debordantă.”Sigur că o lectură foarte atentă a textului poate dezamăgi un spectator, care vede,,inovațiile”regizorului și pe scenă spectacolul este altfel decât în lectura operei dramatice,actorii au o îmbrăcăminte nepotrivită,machiajul este strident,replicile sunt strigate,pe scenă este gălăgie,gesturile pot fi necuvincioase,și atunci este dezamăgit și poate pleca din sala de spectacol cu regrete chiar în timpul spectacolului.(am văzut așa ceva)
==asociază
fragmentul textului 1 cu un alt text literar,prezentând o valoare comună
prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Voi asocia fragmentul de mai sus cu un fragment din
basmul,,Prâslea cel voinic și merele de aur”de Petre Ispirescu.
,,Prâslea,,intră în palat, ca să vază cine locuia
acolo. În pragul uşei îl întâmpină o fată frumuşică, care zise:
- Mulţumesc lui Dumnezeu că ajunsei să mai văz om de
pe tărâmul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea; aici este moşia a
trei fraţi zmei, care ne-a răpit de la părinţii noştri, şi suntem trei surori
şi fete de împărat de pe tărâmul de unde eşti
tu.........................................................................
Zmeul stătu în loc, se uită după buzdugan, se duse
de-l luă şi se întoarse acasă. Când era la poartă, începu să strige:
- Hâm! hâm! aici miroase a carne de om de pe tărâmul
cellalt; şi, văzând pe fiul de împărat ce-i ieşise înainte, îi zise: Ce vânt
te-a adus pe aici, omule, ca să-ţi rămâie oasele pe alt tărâm?
- Am venit ca
să prinz pe furii merelor de aur ale tatălui meu.
- Noi suntem, îi
zise zmeul; cum vrei să ne batem? În buzdugane să ne lovim, în săbii să ne
tăiem, ori în luptă să ne luptăm?
-Ba în luptă, că e mai dreaptă, răspunse Prâslea.
Atunci se apucară la trântă, şi se luptară şi se
luptară, până când zmeul băgă pe Prâslea în pământ până la glezne; iar Prâslea se opinti o dată, aduse pe zmeu şi, trântindu-l, îl băgă
în pământ până în genunchi.”
Prâslea este voinicul care în drumurile lui ajunge la un palat și este
întâmpinat de o fată care asemenea Sânzienei a fost răpită de un zmeu. Prâslea
este viteaz și-l înfruntă pe zmeu,provocându-l la luptă.Cei doi viteji:Pepelea
și Prâslea sunt buni luptători,stăpâni pe forțele lor,dornici de a învinge nu
se tem de ființa fantastică a zmeilor, sunt înzestrați cu o forță
impresionanată.Dialogul cu zmeii subliniază încrederea vitejilor în forțele
proprii,dorința de a face dreptate:,Pepelea îl amenință pe zmeu :,, am să te
strâng în braţe, până ţi-a ieşi sufletul”,iar Prâslea:, se opinti o dată, aduse
pe zmeu şi, trântindu-l, îl băgă în pământ până în genunchi.” Zmeii sunt
înfrânți, ei reprezintă răul care mereu pierde în faţa binelui.
În ambele texte există dorința de
dreptate,de adevăr,de libertate,de înfruntarea răului din lume și restabilirea
echilibrului.
==caracterizarea unui personaj
din textul 1.
Caracterizarea personajului
Sânziana se realizează în mod direct, de alt personaj:Zmeul sau de către
dramaturg, prin didascalii, și în mod indirect, prin gesturi,exprimare,
atitudine,comunicare.
Pesonajul Sânziana este o fată
nefericită,răpită de un zmeu care o voia de soție.Dorește să fugă din palatul
în care este ținută de Zmeu și iese,dorind să fie liberă.În fața Zmeului care
este surprins de apariția ei este hotărâtă și îl înfruntă cu îndrăzneală,nu se
teme de el.Cu glas tăios îi reproșează că a fost răpită și ascunsă de
lume,arătându-i sentimentul de ură,dușmănie ce-l are față de el.Nu se teme de
intenția Zmeului de a face nuntă și-i declară cu îndrăzneală dorința de a scăpa
din locul unde este ținută ostatică.Îl respinge atunci când acesta se apropie
de ea și o închide din nou în palat.Există pentru ea o speranță:gândul că
aproape este Pepelea,voinicul care o poate ajuta.Prin indicațiile autorului se
poate vedea portretul moral al fetei:îi refuză Zmeului orice apropiere,nu se
teme de el și-i vorbește cu glas hotărât.Replicile ei sunt scurte,spuse cu
îndrăzneală. Ne putem da seama de o anumită tensiune dintre cei doi.
În concluzie, prin caracterizare directă și indirectă se conturează
portretul Sânzienei,o fată sensibilă,dornică de a fi liberă alături de cei
dragi, este amenințătoare,se opune celui ce o ține captivă și-i refuză orice
propunere de apropiere.
