Textul 1
,,În clasa a II-a, la Limba română, l-am avut profesor pe
Toma Dicescu, un dascăl tare bun, de modă veche.
Era bătrân, în ultimul său an de învățământ, căci anul următor a ieșit la
pensie. Mărunt și gras, cu mustăți și cioc, cu ceas de aur purtat la vestă, Nea
Tomiță, cum îi ziceam noi, ne făcea lecții
frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri
clasici un adevărat cult. Ne-a impresionat în mod deosebit pe toți
elevii, fără excepție, în ziua de marți, 19 noiembrie
1919.
A intrat în clasă
abătut și cu ochii scăldați în lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedră, se
și așeza pe scaun, căci drumul pe scări, de la cancelarie până la clasă, îl
obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcându-ne semn
să ne așezăm. Văzându-i ochii înlăcrimați, ne-am gândit că i s-a întâmplat vreo
nenorocire în familie, dar era cu totul altceva. A tăcut câteva clipe,
mișcându-și buzele și părând că vrea să-și aleagă cuvintele. Apoi a rostit
încet, ca și când ne-ar fi împărtășit o mare taină:
– Băieți... am să vă dau o veste nespus de tristă...
Marele nostru poet Alexandru Vlahuță nu mai este în viață!
Un freamăt se ridică din bănci. Vlahuță era pentru noi,
elevii, unul dintre cei mai mari poeți pe care îi cunoșteam. Îl iubeam cu toții
și era prietenul nostru încă din clasele primare, când îi învățam poeziile pe
dinafară.
Toți rezumaserăm în caietele de compunere povestirile din
chinuita copilărie a micului meșter zugrav iconar Grigorescu... sau minunatele
descrieri din „România pitorească“ și toți ne amintirăm cu surâsul pe buze
întâmplările pline de haz din viața istețului școlar-negustor Mogâldea.
Cum?! Era cu putință oare ca acest iubit poet să moară?
Nu ne venea să credem.
– Să nu uitați,
copii, vorbi mai departe Nea Tomiță: Vlahuță a fost prieten și a viețuit ani și
ani alături de cei mai de seamă scriitori români... L-a cunoscut îndeaproape pe
Eminescu, iar Delavrancea și Caragiale au fost nedespărțiții lui prieteni.
A tăcut câteva clipe, apoi a adăugat:
– M-am gândit c-ar
fi frumos din partea clasei noastre să trimitem o coroană de flori la
înmormântarea marelui poet. Cine dorește și poate îl rog să contribuie. Eu vă
mulțumesc dinainte și mă înscriu cel dintâi pe listă...
În ochi ne jucau lacrimi greu de stăpânit. Trăiam pentru
prima oară asemenea durere. Moartea unui poet. Și n-a fost unul măcar care să
nu contribuie la această ofrandă, renunțând la toate micile economii.
Întâmplarea aceasta ne-a mișcat mult și ne-a făcut să ne
fie și mai drag decât până atunci de bătrânul nostru dascăl de limba română,
care vădise un suflet ales.”
(,,Cișmigiu & Comp. Bună dimineața, băieți!”de Gr. Băjenaru)
Textul 2
,,Să trăiești Mimilică dragă, și să fii bună – să fii
bună, pentru ca să poți fi fericită.
Cei răi nu pot fi fericiți. Ei pot avea satisfacții,
plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot
fi iubiți și-al doilea… al doilea… de! norocul și celelalte „pere mălăiețe“
care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra
cărora n-ai nicio stăpânire și nicio putere, pe când fericirea, adevărata
fericire în tine răsare și-n tine-nflorește și leagă rod, când ți-ai pregătit
sufletul pentru ea. Și pregătirea este o operă de fiecare clipă – când pierzi
răbdarea, împrăștii tot ce-ai înșirat și iar trebuie s-o iei de la început. De
aceea și vezi așa de puțini oameni fericiți… Atâți câți merită…
A, dacă nu ne-am
iubi pe noi așa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră și
dacă ne-am dojeni de câte ori am mințit sau ne-am surprins asupra unei răutăți
ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârșit ne-am examina mai des și mai cu
nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de
prostie fudulă, de răutate și de necinste murdară, din care se îngrașă
dobitocul ce se lăfăiește în nobila noastră făptură.
Se știe că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai
deschis la minte trage învățătură și din durerile altora. Eu am mare încredere
în voința ta. Rămâne să știi doar ce să vrei. Și văd c-ai început să știi asta.
Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ți
faci singură mustrări și să-ți cauți singură drumul cel adevărat!
Așa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simți
egoistă, de câte ori te mușcă de inimă șarpele rău al răutății, al invidiei sau
al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii și suflet larg cu cei
răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deșteptăciunea te îndeamnă să
strigi: „Uitați-vă la mine!“ Dar mai ales aș vrea să scriu de-a dreptul în
sufletul tău aceasta: Să nu faci nicio faptă a cărei amintire te-ar putea
face vreodată să roșești. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici
mulțumire deplină, ca o conștiință curată.
Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai
s-o înțelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citești și atunci cu sufletul senin
de azi.”
Te
îmbrățișează cu drag,
Al. Vlahuță
când
ai împlinit șaptesprezece an
1.
Numește două calități pe care trebuie să le
aibă o persoană pentru a fi fericită, așa cum se desprind din textul 2
2. Unul dintre prietenii nedespărțiți ai marelui poet (care moare pe data de 19 noiembrie) a fost:
a. Mihai Eminescu b. I.L. Caragiale
c. Alexandru Vlahuță d. Toma Dicescu
3.
Profesorul Toma Dicescu obișnuia ca atunci când
ajungea în clasă:
a. să rămână în picioare b. să se așeze pe
scaun c. să fie abătut d. să le facă elevilor semn să se așeze
4.
În textul 2 se evidențiază:
a. dragostea paternă b. nevoia de noroc c. faptul
că fericirea este condiționată de bunătate
d. nevoia unei conștiințe curat
5. corect-----incorect:
Personajul-narator din Textul 1 l-a
cunoscut personal pe Delavrancea.
Nea Tomiță este numele profesorului de
limba română al personajului-narator.
Două dintre personajele operelor lui
Al. Vlahuță au fost: iconarul Grigorescu și negustorul Mogâldea.
Vlahuță o sfătuiește pe fiica sa să fie
dreaptă cu sine și aspră cu ceilalți.
Condiția ca un om să fie fericit este
ca el să fie un om bun.
Pentru ca un om să fie bun, din punctul
de vedere al lui Vlahuță, el trebuie să se analizeze permanent.
6. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului Toma Dicescu și mijlocul de caracterizare, identificate în fragmentul de mai jos, ilustrându-le cu o secvență.
,, În clasa a IIa, la Limba română, l-am
avut profesor pe Toma Dicescu, un dascăl tare bun, de modă veche. Era bătrân,
în ultimul său an de învățământ, căci anul următor a ieșit la pensie. Mărunt și
gras, cu mustăți și cioc, cu ceas de aur purtat la vestă, Nea Tomiță, cum îi
ziceam noi, ne făcea lecții frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea
pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult.”
Naratorul subiectiv îl
prezintă prin caracterizarea directă pe profesorul,dascălul bătrân,având
calități morale deosebite:om ,,tare bun”, adică deschis.sensibil,
sincer,,de modă veche”,parcă venit din alte timpuri,calități ce-i uimesc pe
elevi.Descrierea făcută cu un zâmbet prietenos este plină de duioșie,de
admirație și recunoștință.Toți îl simt ca un apropiat sufletesc,numit cu
satisfacție și mângâiere,căldură,,nea Tomiță.”Dar omul acesta avea darul de a
da elevilor săi învățătura sufletească cu respect și venerație pentru,, scriitorii
noștri clasici.”
7.Prezintă o temă comună
fragmentului din opera,, Cișmigiu & Comp. Bună dimineața, băieți!”, de Gr.
Băjenaru, și scrisorii semnate de Al. Vlahuță, valorificând câte un element de
conținut.
În primul text
profesorul,pentru care elevii aveau o considerație deosebită, explică elevilor
într-un moment trist despre recunoștința pe care trebuie s-o păstreze pentru
unul din marii scriitori ai literaturii române,Al Vlahuță,din opera căruia
citiseră și care se stinsese din viață.A fost un moment de educație pentru
felul în care trebuie cinstit un scriitor.
În al doilea text tatăl,Al
Vlahuță transmite fiicei sale prin cuvinte pline de căldură și iubire sfaturi înțelepte, repere de care va avea
nevoie în viață,o lecție blândă de educație. Este încercarea unui tată de a
trasa fiicei sale câteva direcții de viață sănătoase și pline de caracter:bunătatea
și recunoștința.
Cele două personaje:profesorul
și tatăl transmit ideea că educaţia înseamnă să nu fii cucerit de
răutăţi, minciună,invidie, aroganţă, ci să fii bun, să-ţi vezi greşelile şi să
gândești, să cauţi adevărul, să ai un comportament benefic societăţii,să
prețuiești oamenii de valoare şi să ai tot timpul… o conştiinţă curată.
8. Consideri că un
adolescent are nevoie de un exemplu/model/mentor? Motivează-ți răspunsul,
valorificând primul text propus.
Alegerea unui model în viaţă
este foarte importantă pentru un copil ce trece pragul adolescenței. Modelul pe
care îl alegem trebuie să ne ajute să devenim noi cât mai buni, dar rămânând
noi înşine, deci nu trebuie să copiem stilul lui de viaţă. Important este ca el
să ne ajute să ne dezvoltăm,să ne îndrume. Am înțeles că este mai bine să
alegem ca model o persoană pe care o cunoaştem, să nu imităm.Când alegem un
model în viaţă trebuie să avem însă încredere în propriile noastre forţe, să
fim singuri că putem deveni mai buni cu ajutorul acestei persoane, să ne
cunoaştem bine calităţile. Modelul nostru doar ne va motiva să dăm ce avem mai
bun, dar noi trebuie să ştim că avem aceste abilităţi de a ne dezvolta. Modelul
ales trebuie să fie o persoană care are un scop clar definit în viaţă şi care
îşi cunoaşte valoarea, nu cineva care încă îşi caută drumul.
Cred că așa a gândit naratorul
din primul fragment când și-a amintit momentul trist anunțat de profesorul de
română,Toma Dicescu,,un dascăl tare bun, de modă veche...care făcea lecții
frumoase... de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri clasici un
adevărat cult.”Felul delicat în care anunță moartea unui scriitor este o lecție
de educație,de viață,de conștiință,de recunoștință.Peste ani autorul își amintește
de acest profesor,pentru că l-a socotit un om deosebit,de neuitat,care i-a
însemnat în memorie o zi:,, 19 noiembrie 1919”,de aceea îl descrie,îl revede cu
ochii amintirii.Sigur că printre alți oameni care i-au marcat existența a fost
și va rămâne acest profesor.
Da,cred că avem nevoie de
modele: cei din familie,unii profesori,unii prieteni mari și mici care ne pot
influenţa viaţa în bine, ne pot motiva şi stimula să fim cât mai buni, să
evoluăm.Și,poate,peste ani ne vom aminti cu recunoștință de un om sau de mai
mulți și le vom mulțumi într-un fel....
9. Asociază fragmentul
din ,,Cișmigiu & Comp. Bună dimineața, băieți!”, de Gr. Băjenaru, cu un alt
text literar, prezentând o valoare culturală comună, prin referire la câte o
secvență relevantă din fiecare text.
O lectură asemănătoare este,povestirea,Domnu
Trandafir”de Mihail Sadoveanu,un dascăl asemenea
profesorului Toma Dicescu,amândoi cu talent pedagogic și pasiune pentru meseria
lor.Domnu Trandafir îi invăța pe copii să iubească literatura, citindu-le din
poveștile lui Creangă. Mai importantă decât lecțiile de gramatică, aritmetică
era pentru elevi învățătura sufletească,formându-i pe elevi ca viitori oameni
buni și drepți. Între el și elevi era o apropiere sufletească care a rămas peste ani,:,,îi era
drag să ne învețe, și parcă eram copiii lui – asta am simțit-o totdeauna, cât
am fost sub privegherea lui.” Iar profesorul Toma Dicescu era la fel,,un om de
o rară sensibilitate,avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult”,le
făcea elevilor lecții
frumoase de literatură,iar
amintirea unei zile triste a impresionat peste ani sufletul naratorului.Ambii
dascăli au față de elevi acea apropiere sufletească care i-a format pe elevi ca
oameni adevărați,buni și drepți.
B.
1. Este corect precizat numărul
de sunete și de litere al cuvintelor:
ceartă, deșteptăciunea,
picioare și Alexandru
în seria:
a. 6 litere și 5 sunete, 14 litere și 13
sunete, 8 litere și și 7 sunete, 9 litere și 9 sunete
b. 6 litere și 6 sunete, 14
litere și 14 sunete, 8 litere și 8 sunete, 9 litere și 9 sunete
c. 6 litere și 5 sunete, 14
litere și 13 sunete, 8 litere și 7 sunete, 9 litere și 10 sunete
d. 6 litere și 6 sunete, 14
litere și 14 sunete, 8 litere și 7 sunete, 9 litere și 10 sunete
2. Seria care conține doar cuvinte
derivate este:
a. poeziile, întâmplările
b. sensibilitate, nedespărțiți
c. cancelarie, înmormântare
d. primare, întâmplare
3.Sensul cuvântului „dreaptă“
din enunțul: „Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii.“ este:
a. atentă
b. zveltă
c. mândră
d. corectă
4. Sinonimele potrivite pentru
cuvintele subliniate din secvența:
Întâmplarea aceasta ne-a mișcat
mult și ne-a făcut să ne fie și mai drag decât până atunci bătrânul nostru
dascăl de limba română, care vădise un suflet ales.
sunt:
a. tulburat, dovedise
b. întristat, demonstrase
c. emoționat, pusese
d. sensibilizat, făcuse
5. Rescrie secvența următoare,
trecând la perfect compus toate verbele aflate la imperfect.
Un freamăt se ridică din
bănci. Vlahuță era pentru noi, elevii, unul dintre cei mai mari poeți pe care
îi cunoșteam.
6.Alcătuiește o propoziție
negativă asertivă, în care cuvântul care îndeplinește funcția sintactică de
subiect în secvența:
Un freamăt se ridică din bănci.
să aibă funcția sintactică de complement direct.
7. Scrie opinia ta despre
sfaturile pe care Al. Vlahuță i le dă fiicei sale, sub forma unui enunț
care să conțină o propoziție principală și două propoziții subordonate,
aflate în raport de coordonare copulativ.
8. Rescrie enunțul următor, corectând
greșelile de orice natură în următorul enunț:
Nici un tată nu și dorește
de cât săi fie bine copilului său; de acea îi dă sfaturii care ar trebui să
urmeze cu încredere.
Subiectul al II-lea
Imaginează-ți că ai primit de la
tatăl tău scrisoarea redactată de Al. Vlahuță.
Redactează o pagină de
jurnal, în care să descrii emoțiile/experiențele, sentimentele generate de
scrisoare.
Data............................................
Dragul meu jurnal,
Astăzi mă întorc la tine cu
emoție,cred că dac-aș spune prietenilor despre acest sentiment,m-ar privi
ridicând din sprâncene.Și-atunci doar ție îți voi împărtăși ce mi s-a-ntâmplat.Părinții
mei au fost într-o vizită prin Moldova și au ajuns,rătăcindu-se, în
mijlocul unei păduri.
Și tot umblând au ajuns în satul
mănăstiresc de lângă Mănăstirea Agapia,acolo pe o coastă de deal aflată mai sus
de mănăstire,au descoperit o căsuță cu cerdac.De la o măicuță au aflat că în
această casă, scriitorul Alexandru Vlahuță venea adeseori în timpul verii,
pentru a se odihni. Și tot aici a compus multe scrieri și una dintre cele mai
frumoase și mai valoroase scrisori din literatura română, un veritabil
testament literar adresat generațiilor viitoare.
O copie a acestei scrisori
mi-a adus-o tata și seara am citit-o împreună.Este o emoționantă scrisoare
adresată Margaretei (alintată Mimi sau Mimilica), fiica sa cea mai mare, la
împlinirea vârstei de 17 ani.La început n-am înțeles prea bine,astăzi părinții
nu mai vorbesc așa cu copii lor.Tata însă mi-a spus că este o adevărată lecție
de viață dată de un tată care și-a iubit foarte mult țara și copiii. Apoi
am citit-o de mai multe ori.Este o scrisoare blândă, plină de povețe şi de
dragoste care include norme de conduită pe care trebuie să le respecte fiica
sa, pentru a găsi fericirea.Despre ceva asemănător am vorbit și cu unii
profesori mai apropiați de noi.Mi-a plăcut ideea că două noțiuni se
condiționează reciproc: „să fii bun, ca să poţi fi fericit.”
Ce am înțeles eu este că prin educaţie
să nu fiu cucerit de răutăţi, minciună,invidie, aroganţă, ci să fiu bun, să-mi
văd greşelile şi să mă dojenesc, să caut adevărul, să am un comportament
benefic şi să am tot timpul… o conştiinţă curată.
Mi-au plăcut aceste sfaturi
pentru a-mi forma un caracter frumos și mi se pare cel mai cinstit și clar
mesaj pe care ar trebui să-l primim noi,sufletele tinere la început de drum în
viață.
Ar trebui ca această scrisoare
să fie citită și discutată de profesori chiar și începutul fiecărui an școlar
de profesori.(nu cred că se va întâmpla!!!!)
Mama mi-a spus că pe o asemenea scriere o citeşti, o reciteşti şi
simţi că nu te poţi despărţi de ea…și atunci o iei cu tine şi când ţi-e mai
greu, o murmuri ca pe o rugăciune…
În încheiere,prietene,voi adăuga
ceva:mi-au plăcut și câteva rânduri din scrisoarea lui Albert Einstein către fiica sa:
,,Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în liniște pentru tine întreaga mea viață. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia sa îți împărtășesc că: Te Iubesc și datoriăa ție am ajuns la răspunsul suprem!
Pe curând,merg să fac teste
pentru evaluare și promit că te voi deschide cu noi scrieri!!!!!!!!!!
Iată ce adaug....citiți dacă vreți:
Scrisorile unor autori
celebri către copiii lor – ce sfaturi și povețe le dădeau scriitorii
celor mici
de la Constantin Noica către fiul său Rafail
de la B.P. Haşdeu către fiica sa Julia
de la F. Scott Fitzgerald către fiica sa de 11 ani,
Scottie, care era în tabără – 1933
de la Lev Tolstoi către fiul său Ilya, când acesta din
urmă se pregătea să se căsătorească, 1882
de la J.R.R. Tolkien (dându-se drept Moș Crăciun) către
fiii săi, 1925
de la Anne Sexton către fiica sa de 15 ani, Linda, 1969
de la Edgar Rice Burroughs către fiica lui Joan, 1941
Un alt scriitor care pretinde a fi Moș Crăciun –
scrisoarea lui Mark Twain către fiica lui Susie de 3 ani, 1975
de la Kurt Vonnegut către fiica lui, Nanny – 1972
sfaturile lui Thomas Jefferson către fiica sa Patsy
scrisoarea lui Abraham Lincoln către profesorul fiului
