un test ușor: poezia,,Cum cântă marea”de Dimitrie Anghel + ,,,,De ce e neagră Marea Neagră”de Adrian Stănică

Textul 1

,,În fiecare seară, de-un timp, stau cu mirare
Şi-ascult ce straniu cântă tumultuoasa mare.

Atent îmi plec urechea, şi-ascult notele-i grele,
Ascult, cătând pe-ncetul să mă deprind cu ele,.

Să-mi lămuresc ce-o doare când spumegă de ură,
Ce vrea să spuie marea cu-nfricoşata-i gură.

Dar apele-i ţin taina, schimbând a ei cântare,
Acum, parcă se joacă zvârlind mărgăritare,.

Şi-acum, ca supt imperiul unei porunci secrete,
Îşi părăseşte jocul, şi-n larmă de trompete.

Îşi trâmbiţă mânia, iar miile-i de creşte
Le umflă în talazuri, în larguri dând de veste,.

Că cineva ascultă şi-nseamnă cu mirare
Ce poate să surprindă din larga ei cântare.”                                                                                                               (Dimitrie Anghel ,Cum cântă marea”)

               (citiți ce am scris despre poezie pe blog în data de: marți, 21 ianuarie 2020)

       Textul 2

,,Este Marea Neagră unică? Da, din numeroase motive. Punte între două continente, primește apele unor fluvii ale căror bazine hidrografice sunt aproape de zece ori mai mari decît marea însăși. Comunicarea sa cu oceanul planetar se face printr-un mic canal natural, cu o adâncime de zeci de metri, dar are adâncimi de peste 2.200 de metri. Ca să ajungă la forma sa actuală, Marea Neagră a avut o istorie geologică pe cât de lungă, pe atât de zbuciumată, fiind, acum aproape 100 de milioane de ani, parte din cel mai mare ocean care a acoperit planeta. Alături de Aral, Marea Caspică și Balaton, Marea Neagră este o relicvă vie a fostei mări care unea Oceanul Indian de astăzi cu Marea Nordului. Este o carte deschisă specialiștilor, sedimentele sale superficiale păstrând în ele istoria ultimelor cinci milioane de ani. Așa am putut afla, de exemplu, că Marea Neagră, acum mai bine de zece milenii, a fost un lac cu apă dulce. Cum nivelul mării era cu peste 100 de metri mai scăzut față de prezent, iar Bosforul încă era un deal mai înalt, în acest bazin se strângeau apele venite din topirea ghețarilor. Această perioadă de evoluție ca lac cu apă dulce i-a influențat destinul. După ce comunicarea cu oceanul planetar s-a reluat, prin îngustul și puțin adâncul Prag Bosfor, spre Marea Neagră au început să pătrundă apele Mediteranei. Fiind mai sărate și, deci, mai dense, acestea s-au dus direct spre partea mai adâncă a bazinului, formându-se această stratificare care nu mai permite curenți verticali de apă. Lipsa curenților verticali a dus, la rândul său, la consumarea totală a oxigenului din apele inferioare și, ca rezultat, a apărut Marea Neagră, în starea ei actuală: din zona abisală până aproape de 200 de metri adîncime, apele sunt lipsite de oxigen, un mediu în care nimic nu putrezește, dominat de prezența hidrogenului sulfurat. Acest mediu lipsit de oxigen este asemănător celor în care, în istoria geologică a Pământului, s-au acumulat marile zăcăminte de petrol și gaze.

Pătura de apă de la suprafață, groasă de cel mult 200 de metri, este și cea în care apele cu o concentrație mai redusă de săruri au suficient oxigen dizolvat ca să permită diverselor specii de organisme mai evoluate să trăiască și să se dezvolte. Aici, în acest strat de suprafață, sunt concentrate toate populațiile de pești și mamifere marine. Iar dintre acestea poate că cei mai fascinanți sunt sturionii, pești fosili cu o istorie mai veche de 200 de milioane de ani, care migrează din Marea Neagră spre izvoarele râurilor și fluviilor. Marea Neagră este o mare aflată la răscruce de vânturi, cele mai rele venind dinspre nord-est, din Siberia. Pe Marea Neagră, furtunile se pot isca din senin și pot ajunge la mari intensități, în multe părți valurile celor mai puternice furtuni care au loc la o sută de ani ajungând la înălțimea unor blocuri de trei etaje. Iar furtunile și-au luat de multe ori tainul* în vieți, dovadă fiind epavele păstrate pe fundul mării de aproape trei milenii.

Marea Neagră a găzduit în ultimele trei milenii nave venite din toate timpurile și civilizațiile, de la cele ale fondatorilor coloniilor grecești la cele romane, bizantine, dar și vikinge, genoveze și venețiene, până la transformarea sa în lac otoman. Ultimele secole redeschid marea navigației internaționale, navele rusești, britanice, franceze și germane străbătându-i și ele apele. Vin și războaiele, care ne taie istoricele legături cu Mediterana de Est, dar care lasă numeroase amintiri în apele Mării Negre – de la epave la câmpuri de mine, unele rămase până în prezent, uitate, dar neexplodate.

                           (adaptare după Adrian Stănică, ,,De ce e neagră Marea Neagră”, în Dilema Veche)

1.       Transcrie, din textul 2, doi termeni din câmpul lexical al apei.

2.       Tema poeziei este:

                  a) creația.

                  b) natura.

                 c) istoria.

                 d) iubirea.

3. Marea Neagră este o relicvă vie a fostei mări care unea:

 a) Oceanul Indian cu Marea Nordului.

 b) Marea Marmara cu Marea Egee.

 c) Marea Roșie cu Marea Mediterană.

 d) Oceanul Atlantic cu Marea Nordului.

4. În urmă cu peste zece milenii, Marea Neagră a fost:

a) un fluviu.

 b) un lac.

c) un pârâu.

d) un ocean.

                                                                        corect---------------------incorect

5.Marea învolburată creează neliniște.

 Cântecul mării ascunde o mare durere.

Marea Neagră primește apele unor fluvii ale căror bazine hidrografice sunt aproape de opt ori mai mari decât marea însăși.

Marea Neagră are adâncimi de cel mult 2200 de metri.

Cele mai puternice vânturi vin dinspre nord-est, din Siberia.

Din zona abisală până aproape de 200 de metri adâncime, apele sunt lipsite de oxigen.

6. Menționează, în două - trei enunțuri, două trăsături specifice descrierii literare prezente în poezia ,,Cum cântă marea” de Dimitrie Anghel.

În poezie este descrierea literară de tip tablou,impresiile, sentimentele poetului sunt exprimate direct prin imaginile vizuale  ce aduc o  atmosferă înfiorată de nelinişte:,,spumegă, umflă în talazuri”; auditive:,, să spuie marea cu-nfricoşata-i gură”; dinamice:,,zvârlind,se joacă”,realizate prin folosirea figurilor de stil: epitete,metafore:,, nfricoşata-i gură, tumultuoasa mare, notele-i grele.”

În această descriere subiectivă sunt verbe la indicativ prezent și pronume la pers. I singular: ,,stau,ascult,lămuresc”;,,îmi,mă,mi.”

Predomină folosirea grupului nominal: substantiv și adjectiv:,, ,,tumultuoasa mare, notele-i grele.”

7.Prezintă o temă comună celor două texte, valorificând câte un element de conținut.

Tema comună celor două texte este natura—marea. Poetul identifică marea cu ființa umană cu sunete venite din nesfârșite depărtări, marea învolburată,zgomotoasă ,,cântă”,intonează melodii ciudate,neobișnuite,într-o atmosferă de neliniște.În textul nonliterar,autorul prezintă,informează obiectiv despre formarea Mării  Neagre,folosirea apelor de nave,structura apelor. Limbajul este corect, precis si accesibil,utilizându-se termeni de specialitate:,, bazine hidrografice, istorie geologică.”Astfel cele două texte prezintă aspectul mării prin viziunea proprie a unui poet și a unui geograf,geolog.

8. Crezi că marea poate trezi în sufletul omului sentimente și emoții profunde? Justifică-ți răspunsul valorificând unul dintre cele două texte.

Citind cele două texte,cred că ,Marea”este simbol al nemărginirii,loc al transformărilor,imagine a vieții clocotitoare ce exprimă natura acvatică cum se frământă,își zdrelește valurile năpraznice de țărm,se retrage în alte valuri enigmatice,apoi revine,aruncându-se  cu zgomote peste țărmuri.Poetul surprinde marea dezlănțuită,înfuriată,parcă mânioasă ce-și strigă de milenii durerile de când i-a fost luată dulceața apei și furtunile iscate din senin au adus sarea.Și-atunci și-a ridicat valurile la mari înălțimi,a ascuns epavele navelor în străfundurile unde nicio vietate nu ajunge.

Contemplând un peisaj marin,într-o solemnitate deosebită a clipei de trecere spre miracolul nopții,,seara”,marea învolburată,zgomotoasă ,,cântă”,intonează melodii ciudate,neobișnuite și-atunci cred că în ființa omului apar trăiri nelămurite, nu poate desluși înfiorarea,zbuciumul apelor.

  Marea se identifică cu ființa umană:este nesigură,luând înfățișări  nenumărate,imprevizibilă,    luminoasă,întunecată,tulburată,seducătoare.

Surprinzătoare este emoția,uimirea omului în fața naturii tumultoase,de nestăpânit:imaginea vizuală este a mării întărâtate glasurile tainice,nelămurite se transformă,împrăștiind,,mărgăritare”, luminile născute din adâncul neclar al apelor,semne ale vieții și speranței.

Dorința poetului este de a se obișnui,de a se familiariza cu nuanțele încordate,apăsate a apei, când clocotește dușmănoasă,nestăpânită.Este confuz,nu poate desluși înfiorarea,zbuciumul apelor.Apoi glasurile tainice,nelămurite se transformă,împrăștiind,,mărgăritare”,lacrimile îngerilor,luminile născute din adâncul apelor,semne ale vieții și speranței..Porunca împărătească,divină străpunge tumultul apei,adusă de sunetul trâmbiței plin de bucurie.Cei care au o revelație a sunetului vesel al trâmbiţei se vor trezi în fiecare zi cu pace, tărie și fericire. Viața lor va fi plină de bucuria luminii,a adevărului.

9. Asociază poezia ,,Cum cântă marea” de Dimitrie Anghel cu un alt text literar, prezentând o asemănare și o deosebire dintre acestea.

Dacă în poezia,,Cum e marea”,poetul nu poate desluși înfiorarea,zbuciumul apelor, glasurile tainice,nelămurite care se transformă,împrăștiind,,mărgăritare”și este copleșit de  vastitatea apelor care se revarsă în fața ochilor,creând o lume de linii mișcătoare; și  în poezia,,Când marea”...de Mihai Eminescu marea reflectă parcă tumultul existenței umane, iar sufletul omului e ca o ,,mare de mâhnire și venin".Deși valul mării,,unda" freamătă,,geme"de parcă ar fi un gând nedeslușit, totuși e o deosebire,pentru că sufletul poetului pare a-și fi aflat liniștea: ,,Vezi pe fruntea-mi liniștită/dulce vis". 

B.

1. Conțin diftong toate cuvintele din seria:

a) „fiecare”, „trei”.

b) „doare”, „zbuciumată”.

c) „urechea”, „mânia”.

d) „straniu”, „numeroase”

2. Seria care conține doar cuvinte compuse este:

 a) „răscruce”, nord-est”.

b) „Marea Neagră”, „de la

d) „asemănător”, „Oceanul Indian”.

3. Seria care conține omonimele cuvântului ,,mare” este:

 a) Enunțul începe cu literă mare. Bunicii locuiesc la mare depărtare.

 b) Pe mare este furtună. Spectacolul a avut mare succes la public.

 c) Părinții i-au făcut o mare surpriză. Trenul se deplasează cu mare viteză.

 d) Jacheta îi vine mare. L-am ajutat pe fratele meu mai mare.

4. Sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în fragmentul

,,Comunicarea sa cu oceanul planetar se face printr-un mic canal natural” sunt:

a) legătura, îngust;

b) știre, neînsemnat;

 c) relație, redus;

d) informare, mărunt.

5. . Selectează pronumele din textul următor, precizând felul acestora:

„Că cineva ascultă și-nseamnă cu mirare/Ce poate să surprindă din larga ei cântare.”

6. Indică valorile morfologice și funcțiile sintactice pe care le au cuvintele subliniate în fragmentul următor:

                            „Și-ascult ce straniu cântă tumultuoasa mare”

7. Completează enunțul în așa fel încât să obții o frază alcătuită din două propoziții aflate în raport de coordonare copulativă:

                              Oamenii privesc marea.......

8. Rescrie următorul enunț corectând greșelile de orice natură.

În mitologia Greacă, Poseidon era zeul mări. Deasemenea, el era considerat de vechi greci protector a navigatorilor. Acesta stârnea furtunile s-au făcea ca apele să devină liniștite 

SUBIECTUL AL II-LEA

Imaginează-ți că ai participat la un proiect pentru protejarea ecosistemului marin.

Redactează o notă de jurnal, care să cuprindă prezentarea unei emoții/a unui sentiment din timpul acestei experiențe, o secvență narativă și una descriptivă.

                                                                                                             Data.................................

   Dragul meu prieten fără glas,

  Revin la tine,pentru că am primit o temă într-un test:

       ,, Imaginează-ți că ai participat la un proiect pentru protejarea ecosistemului marin.

Redactează o notă de jurnal, care să cuprindă prezentarea unei emoții/a unui sentiment din timpul acestei experiențe, o secvență narativă și una descriptivă.

                     Și iată ce-mi imaginez:

Grupul de,,geografi”din școala noastră a primit ca temă de studiu elaborarea unui proiect pentru protejarea ecosistemului marin.O temă ciudată,mi-am spus.Despre mare citisem câteva fragmente în testele de rezolvat din romanul,,Toate pânzele sus”(romanul nu l-am citit!!! am văzut însă filmul!!!)Și-atunci am hotărât să plecăm la sfârșit de săptămână la marea noastră.

Profesorul de,,geo”ne-a explicat despre ziua internaţională a Mării Negre,sărbătorită la 31 octombrie,despre Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră,semnat de către cele şase ţări riverane Mării Negre: Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina.Apoi am discutat despre efectele  negative produse de încălzirea apelor mărilor şi oceanelor,despre activităţi de luptă împotriva microplasticului din oceane şi de combatere a efectelor generate de dezechilibrul climatologic global asupra dezvoltării societăţii umane.

   Am hotărât ca proiectul nostru să se numească,,Lumea de sub oglinda apei.”

   Și iată-ne în fața imensității mării. Indiferent cât de mult te-ai uita la mare, nu se vei plictisi. Este întotdeauna diferit, nou, fără precedent. Se schimbă în fața ochilor noștri în fiecare clipă. Fie apa este liniștită, albastru deschis, în mai multe locuri acoperită cu linii aproape albe de calm. Apoi devine albastră strălucitoare, înflăcărată, strălucitoare,parcă se joacă. Apoi, sub un vânt proaspăt, devine brusc indigo.Îmi închipui când vine o furtună și se transformă în mod amenințător,cum vântul furtunos împinge o mare de valuri,cum pescărușii zboară cu strigăte pe cerul de ardezie.Deodată în valurile ușor agitate se ivește corpul lucios al unui delfin cere ne privește curios.

După discuții,Iată care sunt motivele principale înscrise în proiectul nostru pentru care trebuie să protejăm mediul marin:

- a venit momentul să nu mai punem în pericol apa mărilor prin poluarea cu deșeuri de orice natură,cu apa uzată,cu petrol.

-poluarea apei afectează vietățile marine, dar și sănătatea umană. Milioane de broaște țestoase, pești, balene și păsări mor din cauza poluării, iar apa contaminată îmbolnăvește oamenii anual.

- pescuitul excesiv are cel mai mare impact asupra ecosistemelor marine.

-având în vedere că apele absorb carbonul din atmosferă, protejarea acestora este imperativă în lupta împotriva încălzirii globale.

- apa mării joacă un rol important în reglarea temperaturii, însă acest lucru este posibil doar dacă îi păstrăm diversitatea.

- obligația morală. Suntem ființe inteligente, cunoaștem problemele cu care se confruntă planeta și avem acces la numeroase soluții pentru a o proteja.

            De aceea, oamenii sunt responsabili de îngrijirea mediului.

Sigur că unii oameni mari acționează inteligent pentru protejarea apelor marine,nu știu cât pot face-mult,puțin,deloc.Trebuie să avem grijă de pământ și ape,pentru că e singurul loc unde vom trăi.Cred că aici este locul nostru,al pământenilor,că vom ajunge noi sau cei din viitor pe alte planete nu e prea sigur...câteodată visele ar trebui să fie ale nopții și să rămână acolo.Noi vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă și pentru cei ce vor veni... aici pe PĂMÂNTUL NOSTRU ROTUND.