Textul 1
,, Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar
azi ,,Romanul adolescentului miop.” Voi lucra în fiecare după-amiază. Nu am
nevoie de inspirație; trebuie să scriu doar viața mea,
iar viața mi-o cunosc, și la roman mă gândesc de mult. Dinu știe; păstrez
caiete din clasa a IV-a, când aveam pistrui ca un ovrei și învățam chimie
într-un laborator instalat în firida sobei. De câte ori mi se părea că trebuie
să fiu întristat, scriam în Jurnalul meu. Și acel Jurnal de acum
doi ani avea un „subiect“: trebuia să se vădească într-însul viața unui
adolescent suferind de neînțelegerea celorlalți. Dar
adevărul era altul: Jurnalul mă măgulea și îmi alina dorul de răzbunare;
răzbunare dreaptă împotriva celor care nu mă înțelegeau, credeam eu.
Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu,
firește. Mă tem însă că viața mea – stinsă între copii și cărți – nu va
interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit
din mansardă, în înserări calde și tulburătoare, preţuiește mai mult decât anii
tovarășilor mei risipiţi în jocuri, în sărbători de familie și idile. Dar
cititorii?... Înțeleg și eu că toată durerea unui adolescent miop nu va mișca
niciun suflet dacă acest adolescent nu se va îndrăgosti și nu va suferi. De
aceea, m-am și gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. I-am
povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui să aibă loc prin prezenţa acestei fete.
Dinu m-a întrerupt și m-a rugat: dacă într-adevăr îi sunt
prieten, să schimb numele eroinei în Laura. M-am tulburat mult la început,
pentru că nu știam cum să fie fata care va străbate sufletul adolescentului
miop. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin, care în niciun caz nu
pot trece într-un roman. Cea mai mare, Maria, era slabă și rea; își teroriza
frații, fura caise verzi și țipa alergând după tramvaie. Cealaltă, Puica, era
grasă și murdară. Nici una, nici alta nu puteau seduce un adolescent. Aceasta,
nimeni n-o putea înțelege mai bine ca mine. Dinu mi-a mărturisit că mă poate ajuta.
A cunoscut atâtea fete, îmi spune. Dar cum aș putea scrie eu un roman cu o
eroină cunoscută de Dinu? M-am hotărât să mă gândesc, în timp ce voi scrie, la
vară‑mea. De câteva săptămâni, de câte ori o întâlnesc, îi pun întrebări. Am
vestit și pe Dinu că vară-mea se află sub observaţie.
— Dacă vrei să scrii un roman, m-a sfătuit ea, să-l faci
pe erou frumos și bun. Și să-l cheme Silviu. Când i-am spus titlul și subiectul
romanului, nu i-a plăcut. Să fie doi eroi, unul frumos și altul urât, vrea ea.
Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primăvară, sau La șaptesprezece
ani. În zadar mi-au fost explicaţiile: „Vally dragă, acesta e un roman
cerebral, cu drame interioare“ etc. În zadar. Și atunci i-am ascultat
mărturisirile. Mi-au folosit, căci am învăţat vocabularul fetelor. Și am
cunoscut câte ceva din visurile, nostalgiile și tulburările ei. Parcă aș fi
ascultat mărturisiri auzite demult. Îmi aminteam că vară-mea nu se deosebește
mult de eroinele din romane sau de acelea pe care un suflet puţin exaltat și le
închipuie. [...]
Dar romanul trebuie scris. Mi-a spus și Dinu: „Cine va
mai cuteza atunci să te lase corigent?“ Se gândește, poate, cu bucurie la
însemnătatea lui în roman. M-a rugat să se numească tot Dinu, și să-l fac
melancolic, încolo, pot scrie orice despre el. Stăruie chiar să scriu tot ce
cred eu despre el. „Dar pe cine ar putea interesa aceasta?“ gândesc eu, ca un
adevărat autor de romane.
Îmi merge tot mai rău, de la o vreme, cu școala. Singura nădejde a rămas romanul care va apărea în vitrine
la toamnă. Corigent tot voi rămâne, dar pentru cea din urmă oară. Profesorii se vor
teme de mine, mă vor respecta și se vor împotrivi în cancelarie când
Vanciu va hotărî să mă lase corigent la matematică, iar Faradopol la germană.”
(Mircea Eliade,, Romanul adolescentului miop”)
TEXTUL 2
,, Încă mai cred că adolescenţa e vârsta cea mai tulbure,
mai bulversantă și mai pe muchie de cuţit dintre toate. Nu știi ce e cu tine,
nici cine ești, nici ce‑ţi dorești. Trăiești totul cu un dramatism întotdeauna
pus în scenă cu multe focuri de artificii. Mă consider norocoasă că am
descoperit cărţile de care aveam nevoie în acel moment și niște oameni care nu
uitaseră că trecuseră și ei cândva prin acel spaţiu alunecos și nu prea bine
luminat. [...]
Mă mai gândesc și că adolescenţa e vârsta la care ai
toate posibilităţile din lume. Știi că există o sută de mii de drumuri și că
poţi s-o iei pe oricare dintre ele. [...] Dar pe care s-o apuci, dacă ţie ţi se
clatină picioarele ca lui Bambi, personajul din clasicul desen animat? M-am
amuzat răsfoind jurnalele pe care le-am ţinut în adolescenţă. Tot felul
de agende și caiete cu liste interminabile de cărţi citite noaptea, cu
însemnări grave, cu un aer definitiv, cu consemnări minuţioase ale casetelor și
topurilor pe care le ascultam la radio, ale discuţiilor de la școală, ale
poveștilor firave de amor care ni se întâmplau în grupul nostru de fete. Nu
scriam prea multe despre băieţii care-mi plăceau, eram mai generoasă cu
descrierea expediţiilor la munte, cu nu știu ce vârf pe care urcam, cu izolarea
și riscul pe care le experimentam fascinată. [...]
Știu că, dacă mi s-ar oferi șansa să mă mai întorc acolo
o dată, aș zice politicoasă și fără să stau prea mult pe gânduri: „Mulţumesc,
dar nu-mi doresc.“ Asta nu înseamnă că nu-i privesc pe adolescenţii de azi cu o
mare curiozitate. Și, puţin, tot îi invidiez pentru norii pufoși pe care pășesc
nonșalanţi, încălţaţi în converșii lor coloraţi strident.
(Ana Maria Sandu,, Pe muchie de cuţit”, în „Dilema veche“)
cerințe:
1.
Menţionează tipul de text despre care se
vorbește în ambele fragmente de mai sus.
2.
,,Romanul adolescentului miop” îl va avea ca personaj
principal pe:
a.
Silviu; b. Dinu; c. Olga; d. autorul însuși;
3. În ambele texte se vorbește despre:
a. desene animate; b. casete și topuri; c.
școală; d.excursii;
4. Despre profesori se vorbește:
a.doar în primul text; b. doar în al
doilea text; c. în ambele texte;
5. Notează
cu X enunțurile corecte:
a.
Cele două texte au o temă comună.
b. Autorii ambelor texte sunt adolescenţi.
c. ,,Romanul adolescentului miop”este un
text narativ scris la persoana a III-a.
d. ,,Pe muchie de cuţit” este un text
nonliterar.
e. Ambii autori sunt pasionaţi de
lectură.
f. Autoarea celui de-al doilea text și-ar dori
să retrăiască vârsta adolescenţei.
6. Rescrie cele două secvenţe
de mai jos transformând:
a. vorbirea indirectă în vorbire
directă:
,, Dinu mi-a mărturisit că mă
poate ajuta.”
b. vorbirea directă în vorbire
indirectă:
— ,,Dacă vrei să scrii un roman,
m-a sfătuit ea, să-l faci pe erou frumos și bun.”
7. Te identifici în vreun
fel cu adolescentul miop?
Exemplul meu:
Nu mă identific
cu,,adolescentul miop”,spre deosebire de el ,eu n-am ținut niciodată un jurnal
în care să-mi scriu trăirile fericite sau triste.De aceea nu mă gândesc acum să
scriu despre viața mea într-un roman,nici nu am talent.Spre deosebire de acest
personaj, nu sufăr de neînțelegerea celorlalți,nu am niciun dor de
răzbunare,pentru că mă simt înțeles de cei din jurul meu.Chiar dacă aș vedea o
ușoară umbră de neînțelegere,aș căuta să discut,să am încredere în prieteni,în
familie,sunt un optimist.
( spre deosebire de alții eu îmi doresc ca această vârstă s-o trăiesc continuu,parcă nu-mi place să cresc,când văd ce e în jurul meu,chiar dacă trebiue să fac teste pe care le înțeleg sau nuuuuuu ....)
8. Asociază fragmentul
din ,,Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade cu un alt text literar,
prezentând o asemănare și o deosebire dintre acestea.
Exemplul meu:
Mi-am amintit de cartea profesorului Grigore
Băjenaru,,Cișmigiu&comp”,când autorul-elev participă la un concurs literar, unde trebuie să scrie o lucrare cu un titlu simplu,,O
poveste”.La început este derutat,dar își amintește povestea spusă de,,
îngrijitoarea şcoalei”despre isprăvile unor,, pungaşi isteți”.Titlul compunerii
sale,,Cei cinci pungași isteți”,un fel de haiduci, își fac rost prin
șiretlicuri de cele necesare,înșelând diverși oameni.Întors acasă,îi surprinde
pe toți,spunând că a scris
,,o,,poveste...cu niște pungași isteț.”Nemulțumit,tatăl îi reproșează că nu
citește decât astfel de cărți neinteresante.Deși este nedumerit de
atitudinea tatălui său,băiatul îi enumeră autori renumiți care au scris opere
despre haiduci,iar aceste informații,mărturisește nevinovat,că le are chiar din
biblioteca tatălui său atât de nemulțumit.Cei doi autori se aseamănă prin
dorința de a scrie,au teme diferite:Eliade despre viața de elev amenințat cu
corijența,adolescent neînțeles:,,Profesorii se vor teme de mine, mă vor
respecta și se vor împotrivi în cancelarie când Vanciu va hotărî să mă lase
corigent la matematică, iar Faradopol la germană”,iar Băjenaru va fi ,,singurul lăzărist premiat”,obținând ,,premiul al treilea la concursul pe țară”.Se
deosebesc prin atitudinea lor față de scrierea unui text: unul se gândește cum
să înduplece profesorii prin scrierea unui roman,pentru a nu rămâne
corijent,celălalt inventează o poveste,când participă la un concurs și obține
un premiu.
B.
1. Subliniază cuvintele care
conţin diftongi, din secvența:
„împotriva celor care nu
mă înțelegeau, credeam eu“.
2.Scrie un
enunţ în care să utilizezi omonimul cuvântului subliniat:
„și la roman mă
gândesc de mult“
3.Notează
patru cuvinte derivate de la verbul subliniat din enunțul:
„Nu scriam prea
multe despre băieţii care-mi plăceau.“
4.Transcrie pronumele
și precizează felul lor.
„Dar pe cine ar putea
interesa aceasta?“ gândesc eu, ca un adevărat autor de romane.”
5.Arată modurile
verbelor din enunțul:
„Știu că, dacă mi
s-ar oferi șansa să mă mai întorc acolo o dată, aș zice politicoasă și fără să stau prea mult pe gânduri…“
6. Rescrie fraza, astfel încât să
înlocuiești propoziţia subordonată cu partea de propoziţie corespunzătoare,
pe care apoi să o numești.
„M-am amuzat
răsfoind jurnalele pe care le-am ţinut în adolescenţă.“
7.Completează
spaţiile libere din fragmentul de mai jos, reprezentând un alt pasaj din
articolul ,,Pe muchie de cuţit”, cu forma corectă a cuvintelor dintre
paranteze.
....„tema de acum aduce amintiri, pune în perspectivă întâmplări, chestionează adolescenţi de ieri și de azi, recuperează _____________________ (senzaţie, numărul plural, nearticulat) și răspunde la niște întrebări legate de un moment ______(care) _______(a trăi, perfect compus, persoana I, plural) revoltaţi sau abulici, dar niciodată indiferenţi.”
Subiectul al II-lea
Redactează rezumatul textului 1
Exemplul meu:
Adolescentul se decide să scrie un roman despre viața sa
neînțeleasă de ceilalți din jurul său,inspirându-se din jurnalul propriu.Eroul
romanului va fi chiar el.Îi povestește prietenului său,Dinu, despre prezența
unei fete în roman,chiar dacă nu cunoaște niciuna și acesta se oferă să-l
ajute.Vara sa îl sfătuiește despre eroii romanului și îi propune câteva
titluri,îi explică amănunțit despre felul de a fi al fetelor.Dinu îl
încurajează în scrierea romanului,dorind să fie chiar
personaj.Adolescentul-autor recunoaște că se decurcă greu la școală și crede că
singura speranță pentru a nu rămâne corijent la matematică și germană este
scrierea romanului care va apărea în librării și,ca urmare,ceilalți profesorii
îl vor respecta și nu vor fi de acord cu corijența lui.
