basm(fragment)--Făt-Frumos cu păr de aur

,, Fat-Frumos, cu hainele lui proaste si calare pe o martoaga schioapa, pleca înainte. Ostirea-l ajunse într-o mlastina, unde i se nomolise iapa si unde se muncea sa o scoata, tragand-o cand de coada, cand de cap, cand de picioare. Dupa ce, însa, nu se mai vazura dansii, Fat-Frumos scoase iapa din noroi, îsi chema calul sau, se îmbraca cu hainele „campul cu florile” si porni la campul bataliei; ajungand acolo, se urca pe un munte apropiat, ca sa vada care oaste este mai tare. Ostile, daca ajunsera, se si lovira, iar Fat-Frumos, vazand ca oastea vrajmasa este mai mare la numar si mai puternica, se repezi din varful muntelui asupra ei, si ca un vartej se întorcea prin mijlocul ei cu palosul în mana, si taia, cum se taia, în dreapta si în stanga. Asa spaima le dete iuteala, stralucirea hainelor sale si zborul calului sau, încat oastea vrajmasa întreaga o lua la fuga, apucand drumul fiecare încotro vedea cu ochii. Iara împaratul se întoarse vesel acasa. Pe drum, întalni iarasi pe Fat-Frumos prefacut în argat, muncind sa-si scoata iapa din noroi; si cum era cu voie buna, zise la cativa:
– Duceti-va de scoateti si pe nevoiasul acela din noroi....

Dupa ce se însanatosi, dete o masa si chema toti boierii si sfetnicii împaratiei si, dupa rugaciunea lor, primi si pe Fat-Frumos sa șadă în coada mesei. Pe cand se veseleau mesenii si se chefuiau, se scoala Fat-Frumos si, rugandu-se de iertare, întreaba:
– Marite Imparate, robii pot sedea cu stapanii lor la masa?
– Nu, nicidecum, raspunse împaratul.
– Apoi, daca este asa, si fiindca lumea te stie de om drept, fa-mi si mie dreptate, si scoala pe cei doi oaspeti care sed de-a dreapta si de-a stanga mariei tale, căci ei sunt robii mei; si ca sa ma crezi, cauta-i si vei vedea ca sunt însemnați cu pecetea mea în spinare.
Cum auzira asta, ginerii împaratului nu avura incotro si marturisira ca asa este; îndata fura nevoiti a se scula de la masa si a sta în picioare. Iar catre sfarsitul mesei, Fat-Frumos scoase naframa care i-a fost data de împarat la batalie.
– Cum a ajuns naframa mea în mainile tale? întreba împaratul. Eu am dat-o celui care ne-a ajutat la razboi.
– Ba nu, marite împarate, mie mi-ai dat-o.
– Apoi, daca este asa, tu esti acela care ne-ai ajutat?
– Eu, marite împarate.
– Nu te crez, adauga iute împaratul, daca nu te vei arata asa cum era atunci acela caruia am dat naframa.
Atunci el se sculă de la masa, se duse de se îmbracă cu hainele cele mai frumoase , își lăsă părul pe spate si se înfatisa împaratului si la toata adunarea. Cum îl vazura mesenii, îndata se ridicara si se minunara: Fat-Frumos era atat de mandru si stralucitor, încat la soare te puteai uita, dara la el ba.
Împaratul, dupa ce lauda pe fiica-sa pentru alegerea sa cea buna, se dete jos din scaunul împaratiei si ridica în el pe ginerele sau, Fat-Frumos; iara el cea dintai treaba ce facu fu de a slobozi pe cumnatii sai, si în toata împaratia se facu bucurie mare si masa împarateasca. Eram si eu p-acolo si caram mereu la vatra lemne cu frigarea, apa cu ciurul si glume cu caldarea, pentru care capatai:
Un naparstoc de ciorba
Si-o sfanta de cociorba
Pentru cei ce-s lunga-vorba.”   (Făt-Frumos cu păr de aur)

Definiție=Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice (împăraţi, feţi-frumoşi, zmei) stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.

Fragmentul citat aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia:

În primul rând acest fragment este un text epic,cu acţiune, personaje, narator. În ceea ce priveşte acţiunea, dintre momentele subiectului sunt prezente  punctul culminant şi deznodământul. Este prezentat direct Făt-Frumos ,personajul principal, are toate calitățile necesare unui erou: curajul, dreptatea, tăria fizică și spirituală, inteligența, dragoste neclintită.;are părul de aur (simbol universal al divinităţii )poartă veşminte,,câmpul cu florile” cu Soarele și Luna,iar pe umeri-Luceferi, ca însemne ale puterii divine. Este modest și apare,prefăcându-se, în fața oștirii împăratului,care nu avea încredere în el,ca un om nevoiaș,împotmolit în,,mlaștină”.Înțelege că este singurul care poate schimba cursul luptei cu vrăjmașii,iar naratorul folosește hiperbole,pentru a-i arăta vitejia:coboară un munte și singur învinge o armată,la vederea strălucirii hainelor și a chipului dușmanii fug;repetiția,,tăia,tăia”accentuează intensitatea luptei. Calul,animal benefic, are  rolul de a-l ajuta și iniția pe voinicul cu păr de aur.Dornic de a-i arăta împăratului adevărul,îi deconspiră pe impostorii însemnați,înapoiază  năframa și își arată adevărata înfățișare în fața tuturor.Este recompensat și devine un împărat generos,mândru și strălucitor,cu simțul dreptății. Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a,iar la încheierea basmului se introduce prin persoana I-eu,este plină de haz,readucând fantasticul în realitate.

În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată prin personajul principal are caracteristici supranaturale:luptă singur împotriva unei armate,se transformă dintr-un om nevoiaș într-un viteaz cu păr de aur și veșminte însemnate. Personajele care populează această lume sunt şi ele specifice basmului: împăratul drept,dar și bănuitor, Făt-Frumos cu păr de aur.

Un al treilea element caracteristic basmului este formula de încheiere a basmului e absolut necesară, pentru ca să se facă diferența dintre spațiul ficțiunii pure și realitatea concretă. Accentul cade pe starea de bucurie a oamenilor,pe ospăţul,unde chiar naratorul se implică,participând și glumind.                                                                                                                                                               În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula finală sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm.