Intru cu sfială într-o casă mică cu pereții albi ca zăpada
lui decembrie și aud ,parcă ,o voce
misterioasă:lemnul n-a murit..... Auzisem că noi oamenii acestor ani, confundăm
tradiția cu muzeul, ne îndepărtăm și uitam valorile românești adevărate.Privesc
de jur împrejur și descopăr o mașinărie ciudată din lemn -este un război de
țesut covoare,mi se spune de gazda
primitoare.Mi se explică despre cei doi stâlpi care au fiecare în
partea superioară câte o „şipcuţă găurită” orientată spre ţesător, care
serveşte drept sprijin pentru „vătale” şi pentru „iţe”(îmi promit că voi căuta
în dicționar aceste cuvinte vechi).Mai departe văd ,,spata” este un obiect
construit din lamele subţiri strâns legate între ele cu ajutorul unor
fire cerate.Meșterul țesător îmi explică: spre deosebire de celelalte componente
ale războiului, pe vremuri,spata era făcută de către meşterii ardeleni din
Făgăraş sau adusă „de prin Moldova”, fiind făcută din trestie,
stuf sau „coceni de porumb strajnici”.Mă minunez și nu-mi vie a crede ce văd și
ce aud.Se așează pe băncuța războiului și începe lucrul la un covor,e ca o
magie. Culorile scoarțelor țesute este bleumarin, vișiniu, verde ori
maroniu pe fond, astfel că motivele ilustrate se remarcă destul de bine
prin colorit.Aflu despre motivul vegetal ce include buchete și
ramuri cu frunze și flori -margarete, lalele- dispuse orizontal în rânduri
dese, pe care, sincer, nu știu cum de reușește să le realizeze atât de liniar
numai din ochi și memorie! Există și motive figurale -animale și oameni-ce sunt
integrate compoziției vegetale din care nu lipsesc figurile de femei prinse în
horă. Dintre motivele figurale, cel mai frecvent folosit este pasărea, legată,
de obicei, de pomul vieții. Covoarele
tradiţionale , sunt artefacte(imagine falsă) decorative şi spirituale cu care și-a
alcătuit ambientul acestă casă ţărănească în care mă aflu. Pe un covor terminat,meșterul
îmi arată o figură umană abstractă
multiplicată de şapte ori -o cifră cu proprietăţi benefice miraculoase în
mitologia ţărănească- în nuanţe de roşu şi negru, care are braţele ridicate în
aer, denotând adorarea zeului Soare, reprezentat prin figura romboidală de pe
zona de marginea covorului.Totul e fascinant ca-ntr-o poveste cu ,,a fost
odată”...Privesc un alt covor unde motivul
figural apare în câteva realizări caracteristice: hora, călărețul, femeia care
toarce mergând călare!!!cerbul, asociate în permanență cu imaginea stilizată a
bradului. Cromatismul decorativ este format din
variaţii a trei culori: negru (pământul), roşu (focul) şi alb (aerul – spaţiul
înconjurător – spiritul). Am aflat că simbolurile vorbesc despre viața
românilor din vremuri vechi, natură, hore, divinitate.Dar iată că văd și alte simboluri:
cerbul, calul și călărețul(haiducul), cocoșul, cucul. Vedeta colecţiei din tezaurul
meșterului este covorul „România”, ţesut din fire de lână vopsite în culorile
tricolorului.Nu-mi pot desprinde ochii și sufletul de minunățiile create de mâinile
dibace și muncite ale unui om ce-a strâns în țesături culorile și formele
câmpiei,păsărilor,florilor,soarelui,stelelor,jocului,oamenilor și,luându-mi
rămas bun,gândul mi-a zburat spre povestea Penelopei.....
