Am mers să vizitez Muzeul Național
de Istorie ,un monument istoric,care prezintă istoria României din paleolitic până în epoca modernă. Un ghid amabil și bun cunoscător ne-a însoțit pe noi,câțiva
vizitatori,explicându-ne că departamentele principale ale muzeului sunt: arheologia preistorică, dacică, greacă, romană și medievală, istorie,
numismatică , Tezaurul național, lapidarium(colecție de pietre sculptate), laboratoare de restaurare și biblioteca. Am aflat că numărul total al exponatelor este de peste
670.000 de piese și că Muzeul National de Istorie este alcătuit din 60 de săli cu exponate valoroase,
care aduc în prim- plan istoria românilor. Epoca paleolitică, cultura materială și spirituală a geto-dacilor, războaiele daco-romane și transformarea Daciei în
provincie a Imperiului roman, apariția și definitivarea structurilor de putere
ale statului în societatea medievală, domniile fanariote, revoluția
burghezo-democratică de la 1848, câștigarea Independenței, declanșarea celor
doua războaie mondiale și intrarea României sub influența rusească sunt câteva
dintre evenimentele majore ale istoriei care se regăsesc în muzeu. Printre
exponatele care fac senazație în muzeu se numără Cloșca
cu puii de aur și o copie
a Columnei lui Traian.Auzisem multe
povești despre această cloșcă și am
cerut detalii.
,, Povestea lui
este interesantă, chiar dacă e mai lungă și eu cred că merită să acumulați
informațiile”,ne-a spus ghidul,privind admirativ piesele colecției.Iată ce am
aflat: acest tezaur a fost îngropat în pământ lângă
localitatea Pietroasa, județul Buzău pe vremea goților, chiar de regele
vizigoţilor, Athanaric, în secolul al IV – lea, după ce a fost înfrânt de huni,
în anul 375-obiectele aparţin artei prelucrării aurului din spaţiul nord –
dunărean.
Renumitul tezaur a fost dezgropat în 1837 de doi țărani -
Ion Lemnar şi Stan Avram-care lucrau la o carieră de piatră din dealul Istriţa
de lângă satul Pietroasa. În loc să meargă să-l predea autorităților, cei doi
au ascuns comoara de aur în podul casei unor rude și peste un an l-au vândut la
preț de nimic unui antreprenor constructor. Acesta din urmă a vândut o parte
din piese, iar pe restul le-a ascuns.
Dar cum gura lumii nu tace, s-a aflat de fapta lor.Printr-o
minune, au mai rămas 12 obiecte din aur, din 22, câte au fost găsite, cântărind
19 kg. Cel mai mare obiect este o tavă din aur masiv de 7 kg, prelucrată prin
ciocănire, care are diametrul de aproape jumătate de metru.Priveam fascinat
obiectele și simțeam că parcă le mai văzusem,sigur în poze,dar acum era
adevărat.Am văzut alături o tavă mai mică, tot rotundă, care are o
statuetă la mijloc, posibil o zeitate,apoi două coliere inelare, unul având
pe el o inscripție cu caractere runice, o cană înaltă, pentru vin și patru
fibule încrustate cu pietre -fibulele sunt agrafe ornamentale, utilizate pentru
a încheia o haină, cea mai mare având 27 cm, care reprezintă o pasăre de pradă
-vultur sau uliu, două mijlocii și una mică, reprezentând tot păsări. De la
aceste păsări a venit şi denumirea tezaurului: „Cloșca cu puii de aur”,
denumire dată de țăranii care au descoperit tezaurul și păstrată și în ziua de
astăzi,coincidență sau nu cu constelația-găinușa.
Exista și o poveste a
"Cloștii cu puii de aur" aducătoare de noroc și fericire, din care
s-a inspirat Petre Ispirescu ,atunci când a scris "Prâslea cel voinic și
merele de aur".Câte legende,câte povești,ce au avut de pătimit cei care au
ținut obiectele de aur,pare-se blestemate, este înfiorător de aflat,dar și
fascinant....fiecare piesă,parcă,este modul de gândire legat de naștere și moarte.... ..
.
