fabula--Doi prieteni de Anton Pann

,, Doi prieteni impreuna la un drum calatorind,
Un urs le ieși-nainte, cu groaza spre ei viind.
Unul dintr-insii, de frica, vazand ursul furios,
Se sui si se ascunse sus intr-un copac stufos;
Celălalt, intr-acest pericol singur daca s-a vazut,
S-a-ntins la pamant indata si in mort s-a prefacut.
Ursul dar totdeodata asupra lui cum sosi,
Pe la nas, pe la ureche, se pleca a-l mirosi;
Iar el isi tinu suflarea, sa nu-l simta ca e viu,
Ca ursul mort nu mananca, dupa cum zic cei ce stiu;
Si asa, de mort gandindu-l, l-a lasat si a fugit;
Iar prietenul sau, care sta in copacul stufos,
Dupa ce se duse ursul, l-a-ntrebat, dandu-se jos:
– Ia spune-mi, mai fratioare, ursul ce lucru-ti sopti
Cand se puse la urechea-ti? (Si-ncepu a hohoti.)
– Mi-a poruncit – el raspunse – sa tiu minte sa pazesc
Si c-un prieten ca tine sa nu mai calatoresc.”    (Anton Pann-Doi prieteni)

În opinia mea,,,Doi prieteni”, de Anton Pann, este o fabulă, deoarece autorul exprimă prin intermediul a două personaje un defect omenesc-lașitatea,satirizându-l și încheind printr-o morală cu conținut educativ(în alte fabule protagoniștii sunt  animalele).

În primul rând, este o opera epică cu o structură specifică.Astfel, prima parte prezintă o scurtă întâmplare la care iau parte două personaje:călători –sunt prieteni. Acțiunea este simplă, urmează un singur fir narativ, este liniară și concisă. Putem recunoaște în înlănțuirea evenimentelor schița unui subiect epic. Doi prieteni(autorul nu le dă nume) călătoreau împreună pe un drum.La un moment dat,a apărut în fața lor un urs,, groază”-sentiment pe care-l trăiesc  la vederea lui.Animalul este descris prin epitetul,,furios”.Unul dintre prieteni a urcat și s-a ascuns într-un copac,,stufos”,loc prielnic de a fi salvat.Celălalt,văzându-se singur,socotind ursul un geamăn al omului,,s-a întins la pământ”,prefăcându-se mort.Auzise de la,,cei ce știu”,oamenii cu experiența vieții,că,,ursul mort nu mănâncă”.Își ține răsuflarea,simțindu-se mirosit și apoi este părăsit de urs.Văzându-se salvat,hohotind,cel din copac coboră și-l întreabă curios ,,ce lucru-ți șopti,când se puse la ureche-ți?”Răspunsul este morala fabulei:prietenul adevărat nu-l părăsește pe cel de lângă el în caz de pericol ,cuvintele demonstreaza spiritul acid al scriitorului.Principalul mod de expunere este narațiunea, care se îmbină cu dialogul.

În al doilea rând, opera prezintă  un defect omensc-lașitatea.Astfel, Lașul apare portretizat moral, sugerând omul insensibil,egoist ,superficial.Cel rămas pe pământ întruchipează omul modest, , încrezător, optimist, răbdător și rațional, iar naratorul apare ca un observator, exprimându-și atitudinea critică față de defectele înfățișate, urmărind îndreptarea acestora.Impresionează simplitatea expunerii,lectura distractivă și moralizatoare,tonul șăgalnic,ironic.

În concluzie, ținând cont de argumentele menționate, putem afirma că textul citat este o fabulă. Proverb:PRIETENUL LA NEVOIE SE CUNOAȘTE!!!!!!!!!!!