,, Doi prieteni impreuna la un drum calatorind,
Un urs le ieși-nainte, cu groaza spre ei viind.
Unul dintr-insii, de frica, vazand ursul furios,
Se sui si se ascunse sus intr-un copac stufos;
Celălalt, intr-acest pericol singur daca s-a vazut,
S-a-ntins la pamant indata si in mort s-a prefacut.
Ursul dar totdeodata asupra lui cum sosi,
Pe la nas, pe la ureche, se pleca a-l mirosi;
Iar el isi tinu suflarea, sa nu-l simta ca e viu,
Ca ursul mort nu mananca, dupa cum zic cei ce stiu;
Si asa, de mort gandindu-l, l-a lasat si a fugit;
Iar prietenul sau, care sta in copacul stufos,
Dupa ce se duse ursul, l-a-ntrebat, dandu-se jos:
– Ia spune-mi, mai fratioare, ursul ce lucru-ti sopti
Cand se puse la urechea-ti? (Si-ncepu a hohoti.)
– Mi-a poruncit – el raspunse – sa tiu minte sa pazesc
Si c-un prieten ca tine sa nu mai calatoresc.” (Anton Pann-Doi prieteni)
Un urs le ieși-nainte, cu groaza spre ei viind.
Unul dintr-insii, de frica, vazand ursul furios,
Se sui si se ascunse sus intr-un copac stufos;
Celălalt, intr-acest pericol singur daca s-a vazut,
S-a-ntins la pamant indata si in mort s-a prefacut.
Ursul dar totdeodata asupra lui cum sosi,
Pe la nas, pe la ureche, se pleca a-l mirosi;
Iar el isi tinu suflarea, sa nu-l simta ca e viu,
Ca ursul mort nu mananca, dupa cum zic cei ce stiu;
Si asa, de mort gandindu-l, l-a lasat si a fugit;
Iar prietenul sau, care sta in copacul stufos,
Dupa ce se duse ursul, l-a-ntrebat, dandu-se jos:
– Ia spune-mi, mai fratioare, ursul ce lucru-ti sopti
Cand se puse la urechea-ti? (Si-ncepu a hohoti.)
– Mi-a poruncit – el raspunse – sa tiu minte sa pazesc
Si c-un prieten ca tine sa nu mai calatoresc.” (Anton Pann-Doi prieteni)
În opinia mea,,,Doi prieteni”, de Anton Pann, este o
fabulă, deoarece autorul exprimă prin intermediul a două personaje un defect
omenesc-lașitatea,satirizându-l și încheind printr-o morală cu conținut
educativ(în alte fabule protagoniștii sunt animalele).
În primul rând, este o opera epică cu o structură
specifică.Astfel, prima parte prezintă o scurtă întâmplare la care iau parte două
personaje:călători –sunt prieteni. Acțiunea este simplă, urmează un singur fir
narativ, este liniară și concisă. Putem recunoaște în înlănțuirea evenimentelor
schița unui subiect epic. Doi prieteni(autorul nu le dă nume) călătoreau
împreună pe un drum.La un moment dat,a apărut în fața lor un urs,,
groază”-sentiment pe care-l trăiesc la
vederea lui.Animalul este descris prin epitetul,,furios”.Unul dintre prieteni a
urcat și s-a ascuns într-un copac,,stufos”,loc prielnic de a fi
salvat.Celălalt,văzându-se singur,socotind ursul un geamăn al omului,,s-a
întins la pământ”,prefăcându-se mort.Auzise de la,,cei ce știu”,oamenii cu
experiența vieții,că,,ursul mort nu mănâncă”.Își ține răsuflarea,simțindu-se
mirosit și apoi este părăsit de urs.Văzându-se salvat,hohotind,cel din copac
coboră și-l întreabă curios ,,ce lucru-ți șopti,când se puse la
ureche-ți?”Răspunsul este morala fabulei:prietenul adevărat nu-l părăsește pe
cel de lângă el în caz de pericol ,cuvintele demonstreaza spiritul acid al
scriitorului.Principalul mod de expunere este narațiunea, care se îmbină cu
dialogul.
În al doilea rând, opera prezintă un defect omensc-lașitatea.Astfel, Lașul apare
portretizat moral, sugerând omul insensibil,egoist ,superficial.Cel rămas pe
pământ întruchipează omul modest, , încrezător, optimist, răbdător și rațional,
iar naratorul apare ca un observator, exprimându-și atitudinea critică față de
defectele înfățișate, urmărind îndreptarea acestora.Impresionează simplitatea
expunerii,lectura distractivă și moralizatoare,tonul șăgalnic,ironic.
În concluzie, ținând cont de argumentele menționate,
putem afirma că textul citat este o fabulă. Proverb:PRIETENUL LA NEVOIE SE
CUNOAȘTE!!!!!!!!!!!