poezia--Fă-te,suflete,copil...de Tudor Arghezi

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.

Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.

          Opera lirică este creația în care autorul își exprimă, în mod direct, ideile, emoțiile, apelând la un limbaj artistic. Poezia ,,Fă-te, suflete,copil” este un text liric, pe tema copilăriei.

            Un prim argument în favoarea acestei afirmații îl reprezintă subiectivitatea  textului. Poezia se constituie într-un discurs liric adresat, marcat de verbul la persoana a II-a din primul vers,este o dorință imperativă cerută  ,,fă-te”-ca-ntr-o vrajă i se cere sufletului să se transforme într-un copil,o reîntoarcere la anii inocenței.Primul vers al poeziei este și titlul ca-n poeziile populare. Poezia este alcătuită din două  îndemnuri adresate propriului suflet-un fel de dublu al omului,capabil să se metamorfozeze în,,copil”,moment în care ,,tiptil”se va furișa,,prin porumb”,loc al noii înfățișări,,cu moț și ciucuri”podoabe copilărești,care evidențiază joaca,bucuria de a  trăi copilăria,energia, tumultul. Celălalt imperativ,,strânge”îndeamnă sufletul să adune:slove-alfabetul,scrierea,cartea- semnificaţia unei trepte în evoluţia spirituală, unui depozit de valo­ri şi spaţiu al cunoaşterii raţionale,iar,,pana”devine simbolul puterii mâinii ce va primi cele trei daruri,,unui nou învățăcel”.Enumerația celor trei daruri aduce o stare de ușoară ironie,,să se chinuie”, să se străduiască ,,învățăcelul”și el ca toți înaintașii.Transformarea va fi fericită,iar ,,gândul”nu va mai colinda aiurea ,,prin zăvoaie și pădure”,locuri misterioase,ale încercărilor,ale veșnicei.

            Un alt argument îl reprezintă aspectul confesiv al textului realizat prin exprimarea directă a tristeții în ultima strofă, este o concluzie a omului reîntors  la realitatea cuvintelor ,,care-ngână”-murmură,șoptesc,păcălesc.Îndemnul este uitarea  înțelesurilor cuvintelor care,,dor”,care pun la încercare sufletul. Construcția aparent simplă, dar plină de semnificații a textului, măsura versurilor este inegală, variind intre 7 și 8 silabe. Rima este împerecheată, iar ritmul trohaic este remarcabil prin muzicalitatea inedită, creată prin puține  figuri de  stil, prin topica propozițiilor. Această idee poetică esențială în descifrarea mesajului poeziei aduce în prim- plan o perspectivă filozofică asupra vieții. Adultul care trece prin numeroase experiențe învață că cea mai mare bogăție a sa este aceea de a se putea bucura de lucrurile simple ale copilăriei, de a putea avea naivitatea și candoarea copilului care speră.

            În concluzie, prin argumentele dezvoltate mai sus, am arătat că poezia citată aparține genului liric.