Brâncuși m-a învățat ce e iubirea

cu o simplă privire

dăltuită în piatră,

m-a făcut temelie Coloanei infinite,

Poarta veșnic deschisă

curgerii eterne,

Masa a tăcerilor noastre

rotindu-se-n lumină,

Pasăre măiastră cântându-și iubirea

în dimineți,

dor de Domnișoara Pogany

odihnindu-și destinul

în lava încinsă a bronzului,

țipătul Cocoșului,

invocând repetat Începutul,

iar apoi,o femeie

topindu-se în eternitatea gândului

se regăsește pentru o clipă

în Cumințenia Pământului

smerită și nemuritoare

asemenea lui,

așteptând......