poezia--,,Puritate” de Virgil Carianopol

,,Hermina-i doar un pic de viață,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăiește-n nordul cel de gheață
Și-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheata-n jur
Și-i dau cu chinoroz pereții,
Știind cât tine ea la pur.

Hăitași cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intra-n golful lor.

Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.

Decât să-și murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-așează pe zăpada strânsă
Și-așteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veșnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decât murdară printre vii.”

puritate=curăţenie sufletească; nevinovăţie; neprihănire; inocenţă; candoare;

chinoróz – negru de fum,funingine;

Poetul (Virgil Carianopol) a crescut în atmosfera satului oltenesc, într-o casă cu ştergare pe pereţi, cu scoarţe, covoare şi carpete lucrate de mama sa la război. În copilărie a umblat în cămaşă oltenească cu flori, încins cu bete tricolore. Perna pe care se culca era o pajişte cu flori, iar cearceaful cu care se acoperea mirosea a Dunăre, Jiu şi Olt, trăiri care i s-au întipărit în suflet, iar mai târziu au devenit poezie. Satul românesc şi folclorul dau o aură de basm poeziilor sale, pentru frumuseţea şi unicitatea imaginilor, dar şi pentru muzicalitatea versurilor. 

În poezie este relatată povestea herminei, animal agil și frumos, care nu poate fi prinsă decât într-un singur fel: vânatorii o pândesc să ajungă pe un ,,golf de gheață" și murdăresc cu chinoroz zăpada, în zona pe unde ea ar putea fugi.  Hermina e un fel de animal cu talie mică, foarte preţuit pentru blana lui albă-argintie, iar chinorozul e un fel de funingine foarte fină.

Simbol al nobleței și eleganței, hermina era simbolul virtuții și purității ,este prinsă pentru argintul ei-ceea ce înseamnă cunoaşterea interioară, corelat frecvent cu o spiritualitate înaltă, datorită legăturii cu apa,argintul este văzut ca un factor purificator. Curajul herminei este înaintarea către ceva sau promovarea a ceva în pofida fricii.  Curaj ei este unul rațional,este felul ei de a nu se teme de moarte,de a muri păstrându-și curățenia cu DEMNITATE și ELEGANȚĂ.

Vânătorii,distrugătorii,prinzătorii herminei,reprezintă amenințarea,pericolul,moartea,cei ce vor distrugerea inocenței,a curățeniei sufletești,a curajului,a demnității,a virtuților.Vânătoarea herminei nu este un ritual,este DISTRUGERE.

Nu știu dacă cineva a definit puritatea vreodată. Probabil nu o poți defini. Puritate înseamnă să trăiești după modelul Originar. Puritatea este ca o aripă pe care o folosește omul, pentru a plana deasupra Pământului și naturii trecătoare.

 Demnitatea herminei este și a omului-arată valoarea, moralitatea, gradul de prețuire pe care-l are o persoană în cadrul societății; o urcă pe o treaptă superioară.  Ea este legată de sentimentul onoarei, a fi demn însemnând să-ți respecți propria persoană și să respecți pe cei din jurul tău; înseamnă să crezi și să fii consecvent în principii și atitudine. 

   În concluzie,să învățăm din curajul herminei, dacă dorim să ne numim oameni integri avem nevoie de demnitate și curaj,să mergem cu mintea învingând.

(Vânatul herminei, sau hermelinei cum se mai cheamă, este mult râvnit din pricina prețioasei sale blăni, care este foarte albă și lucioasă în timpul iernii, iar vara cafenie. Din blana herminei se făceau în trecut mantiile domnitorilor și alte îmbrăcăminți la curțile regale. Caracteristic la hermină este faptul că e un animal foarte curat și ține cu orice preț ca haina ei să fie tot timpul nepătată. Când vânătorii vor s-o prindă de vie, ca să-i jupoaie blana, fac un șanț în jurul vizuinii și tulbura apa din șanț. În această sițuație bietul animal preferă cu demnitate să-și dea viața, decât să-și păteze blana scumpă în apa murdară.)