Paul Sweeney spunea :„Știi că tocmai ai terminat de citit
o carte bună, dacă, după ce ai întors ultima pagină, te simți ca și cum ai
pierdut un bun prieten.” Remi ,Tom Sawyer,Winetou,Lizuca cu Patrocle al
ei,Nică,Moby Dick și nu numai, mi-au fost prieteni de care m-am despărțit cu
greu, iar, când mă apropiam de ultimele pagini ale cărților, citeam și reciteam
aceleași rânduri, doar ca să amân momentul sfârșitului. Am întors ultima pagină
cu nod în gât nu pentru că aș fi sensibil, ci datorită modului în care sunt
relatate poveștile acestor oameni fictivi, un mod care îi atinge și pe cei de
neatins.
Am citit cărți ,nu prea multe, care mi-au
influențat modul de gândire, care m-au făcut să îmi pun întrebări și care m-au
ajutat să mă descopăr și să mă construiesc. Din acestea, am preluat ce am
considerat că mă definește și pot îmbunătăți la mine.
Singur pe lume – celebrul roman al scriitorului francez,
Hector Malot, redă povestea unui orfan, micul Remi, care trăiește în casa unei
femei, tușa Barberin. Soțul acesteia , zidarul Jerome, suferă un accident grav
fiind astfel nevoit să îl închirieze pe copil unui proprietar de circ,
Vitalis, care dădea reprezentații alături de un cățel, Capi, care-i conduce pe
Dolce și Zerbini, alți căței artiști și pe Suflețel, o maimuță dresată. Romanul
se termină în momentul în care Remi, ajuns adult, își regăsește familia, după
nenumărate greutăți pe care le întâmpină.Este o carte care poate schimba o
viață,chiar a unui copil,cum sunt eu și apoi mă gândesc cât de fericit sunt în
casa mea confortabilă,cu familia mea,cu școala mea,cu prietenii mei,cu
profesorii mei înțelepți și chiar cu ciobănescul meu lătrător.Citind-o am
înțeles că iubirea oamenilor este sentimentul divin,că rugăciunule sunt
auzite,că cea mai importantă ființă este mama.
Cred că dacă vrei să fii scriitor,dacă nu vine arzător
din tine,atunci,orice ar fi,nu o face...dacă nu vine pur și simplu din inima și
din nintea și din gura și interiorul tău,nu o face.....sunt cuvintele pe care
le-am auzit de la un om deosebit,când am fost la o expoziție de cărți.
Dar eu..... dacă aș fi scriitor,despre ce aș
scrie?Răspunsul mi-a venit dintr-odată: aș scrie despre iubirea față
de părinți ,cei care mi -au dat viata, m-au iubit din prima clipă,s-au bucurat
că sunt băiat,că alături de sora mea vom forma perchea ideală, apoi aș povesti
despre primii pași,primele cuvinte,primele căzături,primul zâmbet spre cer,despre
icoana din fața patului care m-a fascinat,crezând că sunt eu cu mama.Aș mai
scrie despre prietenia cu tatăl meu,mai ales cum mă privește ca pe egalul
său,despre discuțiile lungi avute ,când suntem noi doi,băieții,despre
călătoriile în locuri de poveste, unde am cunoscut oameni buni.Aș scrie despre
bunicii care m-au invățat cu blândețe și înțelepciune sa fac
diferenta intre bine si rau,povestindu-mi întâmplări din viața lor.Și așa am
inceput să am vise, cerințe, dorințe.Poate mi-aș intitula prima carte,,ÎNCERCĂRI”sau
poate nici n-aș îndrăzni să arăt cuiva ce am scris,dar n-aș uita să le zâmbesc
părinților,șoptindu-le:,,Mulțumesc că exist,că existați”! Mă mai gândesc dacă
să devin scriitor sau nu ,mai am o viață înainte....am mult de învățat,așa că
mă gândesc.....
