Am citit că
adolescența este o perioadă de ,,furtuni şi stres”, de mari transformări în
plan fizic, mental, moral şi emoţional, perioadă în care ,,copiii”se confruntă
cu “puseul de creştere”.
Eu cred că adolescența nu reprezintă doar
creștere și dezvoltare fizică, ci și o combinație de gânduri, simțuri care vor
forma personalitatea adultului de mai târziu. Sigur că majoritatea adolescenților
trec prin perioade de nervozitate, impulsivitate tocmai pentru a deveni
centrul atenției prietenilor care fac parte din anturajul lor. În tot acest timp, orice adolescent își dorește
să aparțină unei „turme”, așa cum spuneau mai demult stramoșii noștri,iar
astăzi îi spunem ,,anturaj”.Din punctul de vedere al părințilorn-ar trebui să
existe un anturaj nepotrivit pentru copii, deși, uneori, părinții au tendința
de a judeca greșit prietenii copilului lor în funcție de ,,look” sau
comportament,am observat chiar la mine în casă această idee.
În primul rând,voi
arăta câteva semne care ar putea avertiza că un
adolescent nu este în anturajul potrivit pentru el:
Nu are încredere
de sine;având încredere în forțele proprii, va fi mai greu de influențat în a
face ceva ce nu-i convine.Apoi este tot timpul agitat și iritat;și-atunci
cei din jur vor fi atenți la felul cum vorbește și,delicat,îi vor atrage
atenția.E bine să fie lăsat să-și dea seama singur de influența negativă pe
care o au ,,prietenii” asupra lui și va renunța singur la ei.Sunt situații când
,,se ascunde”,se izolează, nu vorbește,îi scade pasiunea pentru un anumit hobby.Dacă
schimbarea vine din el, din noile lui valori, nu e nimic greșit,dar dacă îi
este rușine cu ceea ce face din pricina anturajului, atunci se pune întrebarea:ce
prieteni sunt în jurul lui? Un alt
semn poate fi schimbarea stilului vestimentar-- semn de rebeliune.? Trebuie mult tact, fără presiune pe el sau ea,se va îndepărta de
adevăr,de părinți.În același timp poate apărea scăderea notelor,lipsa
interesului pentru școală, comportament necorespunzător în timpul orelor,
neefectuarea temelor.
Ei bine, în
condițiile în care acasă nu sunt probleme, acestea sunt semne că
anturajul nu este prielnic și există o
influență negativă.
În al doilea
rând,se pune întrebarea: ce e de făcut pentru a schimba anturajul? Eu consider că o persoană de aceeași vârsta cu mine, va înțelege
mult mai bine decât un părinte și că nu voi fi criticat, că nu voi auzi
reproșuri și că voi putea exprima tot ce simt.Dar cum rămâne cu privirile calde
ale părinților,cu voia bună de la mesele de seară,cu întrebarea,,cum a fost
ziua ta?”,cu filmul văzut seara cu fratele sau sora în liniștea camerei?
Pe scurt, anturajul
contează foarte mult, pentru că, în funcție de acesta, orice adolescent se va
modela într-o direcție sau în alta; prietenul adevărat este acela care te
sfătuiește de bine, nu acela care îți laudă nebuniile, prietenii adevărați sunt
numai cei care te lasă să fii tu însuți, fără a se ivi dorința de modelare
neapărat într-un sens sau altul.
În concluzie,atunci când ceva nu este în regulă cu anturajul unui
adolescent, se pot gasi soluții în a reduce timpul petrecut în jurul acelor,,prieteni”,poate
fi îndreptat spre altceva care l-ar atrage. Dacă rebeliunea pornește din
interiorul familiei și copilul face ceva nepotrivit doar pentru a atrage atenția,
atunci cei ce-l iubesc să petreacă mai mult timp alături de el, să-i invite
prietenii acasă,să-i cunoască cum sunt împreună.
Și nu în
ultimul rând, copilul de ieri,adolescentul de azi să aibă toată dragostea familiei,să
fie ascultat, să i se construiască încrederea de sine....îi va fi de mare folos
în a face alegerile cele mai bune în viață!
