poezia--Emoție de toamnă--gen liric

Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.

   Poezia,,Emoție de toamnă” este un text liric pentru că are toate caracteristicile acestui tip de text.

   Poezia „Emotie de toamna” face parte din volumul „O viziune a sentimentelor”, iar titlul este o metaforă:substantivul ,,toamnă” exprimă o stare sufletească, iar cuvântul ,,emoție” simbolizează starea de teamă, deoarece sentimentul iubirii este pe cale să se stingă din cauza scurgerii ireversibile a timpului.

   În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct.

          Poezia are 2 părți și surprinde stările și sentimentele îndrăgostitului,ale  Eului liric, care descoperă fragilitatea sentimentului de iubire odată cu venirea toamnei.

          Prima parte alcatuită din 6 versuri evidențiaza teama îndrăgostitului ca iubirea va fi tulburată din trecerea timpului.

          De aceea, pentru a-și putea păstra sentimentele puternice de iubire, el își implora iubita să-l protejeze cu dragoste și să-i aline tristețile: „a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac, sau mai bine cu umbra ta”. Cuvintele ,,inima” și ,,umbra” sunt metafore care sugerează trăirea sufletească.

          Îndrăgostitul este speriat la gândul că iubirea i se va stinge, daca nu își poate vedea iubita. Dispariția sentimentului de iubire poate fi determinat și de înstrăinarea iubitei și suferințelor. Aceste stări sunt redate cu ajutorul metaforelor:,, aripi, ochi străini, frunza de pelin”, care semnifică nevoia de zbor, înstrăinarea, suferința și durerea singurătății. În versul :,, Să-mi crească aripi ascuțite până la cer ”concretizează dorința poetului de oprire a timpului în loc și în același timp dorința iubirii eterne, cât și faptul că acesta va căuta iubirea oriunde s-ar duce.

          Partea a doua alcăuită din ultimile 4 versuri exprimă ideea că iubirea nu dispare, ci trece într-un alt plan, al creației, al unei lumi imaginare, deoarece îndrăgostitul este în stare să transforme tot ce îl înconjoară. Astfel, iubirea își păstrează puritatea și forța printr-o continuă regenerare: „și atunci mă apropri de pietre și tac, iau cuvintele și le înec în mare. Șuier luna și o răsar, și o prefac într-o dragoste mare”.  Metafora din ultimul vers sugerează elanul zborului interior, înălțarea sufletului spre extazul iubirii și teama de deziluzie, aceasta din urma fiind exprimată prin lipsa de consistență a norilor. Starea interioară a îndrăgostitului este disperarea că iubita îi va părea, în curând, o străină - "că ai să te ascunzi într-un ochi străin". Amărăciunea care îl va cuprinde este exprimată prin metafora sugestivă a frunzei de pelin, ce va închide definitiv în el speranța iubirii - "o să se-nchidă cu-o frunză de pelin".

    În al doilea rând, textul este liric, deoarece eul liric  îşi face simţită prezența prin puternica trăire exprimată prin verbe la prezent, al căror sens potențează sentimentul de dragoste interiorizat: "mă apropii de pietre și tac", "iau cuvintele și le-nec în mare", "șuier luna și o răsar și o prefac".Eul liric își face simțită prezența prin pronumele de persoana I :,,mi,mă” și de persoana a2a:,,ta,te”.
   În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic folosit,care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. 

          Întreaga poezie cuprinde atât elementele terestre: „toamna”, „mare”, cât și elementele cosmice: „norul”, „luna”, eul liric pendulând între cele două spații.

          Între elemtele planului natural întâlnim și pe cele fundamentale Universului: „pământul”, „apa”, „aerul” și „focul” care în poezie ne sunt sugerate de cuvintele: „pietre”, „mare”, „nori”, „luna” Epitetele : ,,aripi ascuțite, ochi străin”,metafora:,, frunza de pelin” subliniază emoția și amarul trăit de autor la gândul pierderii iubitei..

          Pentru a-și exterioriza sentimentele, poetul folosește verbe la toate cele 5 timpuri, formele de viitor exprimă încrederea în persistența sentimentului iubirii ceea ce mai diminuează din tristețea îndrăgostitului.

          Din punct de vedere al versificației observăm că prima strofă formată din șase versuri (sextina) are rima împerecheată, iar cea de-a două strofă care este un catren are rima încrucișat, măsura versurilor este inegală variind de la 7 la 15 silabe.

         În concluzie, poezia,,Emoție de toamnă”este lirică, deoarece prin vocea  eului liric, autorul comunică în mod direct emoţii şi gânduri de dragoste, de iubire, teama că ele vor dispărea în anotimpul toamnei, folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să impresioneze.