În opinia mea, vizionarea ecranizărilor poate fi utilă în
înțelegerea unei opere literare, însă nu trebuie să ne rezumăm doar la aceasta.
Pe de o parte, ecranizările operelor sunt utile pentru întipărirea mai bună în
memorie a șirului cronologic al evenimentelor. De asemenea, într-o ecranizare
portretele personajelor sunt mult mai bine ilustrate, precum și aspectele
epocii și decorurile. De exemplu, sunt persoane cu o memorie vizuală bine
dezvoltată pentru care urmărirea acestor ecranizări reprezintă un real folos în
memorarea acțiunii.Iată,de exemplu,personajele:Vitoria Lipan interpretată
de o actriță italiană relevă latura de iluminat, de justițiar
cu vedere extralucidă,mizând astfel pe
un portret de o puritate deosebită .Filmul însă se îndepărtează de viziunea
romanului lui Sadoveanu, insistând pe aspectele folclorice și pe pitorescul
plaiurilor moldave. În filmul,,Moromeții”actorul Victor
Rebengiucmărturisește că personajul pe care trebuie să-l interpreteze este
ţăran,recunoscând:„În film am fost sărac de dimineaţa până seara... Nu ştiu cum
e ăla un ţăran, aşa că am uitat că era vorba de un ţăran. Am jucat numai un om
care are probleme”.În,,Ultima noapte de dragoste” filmul nu urmăreşte cu maximă
fidelitate firul narativ al romanului, dar reuşeşte să redea zbuciumul celor
doi protagonişti-locotenentul Tudor Gheorghiu şi soţia sa Lena(numele sunt
schimbate) a căror dragoste este întreruptă de începerea Primului Război mondial.
Pe de altă parte,
urmărirea ecranizărilor după opere literare pot reprezenta un mare dezavantaj,
deoarece simpla vizionare a unui film nu este suficientă pentru înțelegerea
unei creații literare. De cele mai multe ori ecranizarea nu coincide perfect cu
opera literară ,deoarece regizorul intervine cu propria viziune asupra lumii,
din cauza condițiilor de filmare și a limitei de timp, concentrând desfășurarea
acțiunii sau „sărind” unele etape.Deci, ideal este ca în principal să
optăm pentru citirea operei literare, pentru că aceasta, prin vocea
naratorului, oferă cititorului toate detaliile necesare reconstituirii
universului ficțional al cărții.Un exemplu, după cum este înscris pe genericul
de început al filmului, „scenariul este inspirat din romanul lui Camil
Petrescu ,,Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”.Regizorul,
Sergiu Nicolaescu, a precizat că el a făcut „multe și importante
schimbări, mai ales în ceea ce privește structura dramaturgică a
poveștii” , filmul nefiind o ecranizare fidelă a romanului, ci doar
inspirat de opera literară din care a împrumutat dialoguri și scene. El s-a
axat pe analiza sentimentelor pe fundalul unei drame sociale care este
războiul.
Mai multe nume sunt schimbate față de cele din roman, chiar
și biografiile personajelor sunt uneori schimbate.
Un alt argument îl consider că simpla limitare
la vizionarea unei ecranizări reprezintă un dezavantaj atât în fixarea
conținutului operei,chiar dacă, anumite aspecte din cărți pot fi mai bine
reprezentate în ochii receptorului prin intermediul cinematografiei. De
exemplu, înţelegând textul plin de dramatism al nuvelei,,Moara cu noroc”,
regizorul a reuşit să transpună pe ecran caractere vijelioase, care se înfruntă
năprasnic, dând naştere unei tensiuni crescânde ce se precipită într-un final
de un tragism negru. Asemenea nuvelei, sfârşitul filmului, cu cârciuma
incendiată peste cei doi soţi, într-o noapte cu furtună, cu Lică zdrobindu-şi
capul de un stejar, atinge “sublimul tragicului”. Filmul ne-a lăsat impresia că
regizorul a mers pe prea multe căi şi-a asumat riscul eliminării unor episoade
din roman şi a adăugirii altora, supunând personajele unor uşoare transformări,
obţinând în esenţă un film al pasiunilor şi o poezie a imaginilor .Deși prin
lecturarea cartii, unui cititor ii poate fi greu sa isi reprezinte mental
anumite scene, decoruri, personaje din opere literare,cuvintele,străduința
autorului este exemplară ,pentru că orice literatura mare este o literatura de
cunoastere care inseamna reprezentare rationala a vietii, spre deosebire de
reprezentareaprin imagini. De exemplu, romanul ,,Enigma Otiliei”devine
filmul ,,Felix și Otilia”, semn că asupra acestor două personaje urmează a
se concentra atenția regizorului, deci, implicit și a spectatorilor. Ori,tocmai
Felix și Otilia sunt cele mai palide apariții ale filmului, pentru că actorii
sunt depășiți de roluri.E dreptul regizorului de a-și imagina o altă Otilie a
sa,o tânără femeie senzuală și interesată care nu-i lasă nicio speranță lui
Felix.
În același
timp, vizionarea ecranizărilor are rolul ei în înțelegerea unei opere literare,
dar nu trebuie să ne bazăm numai pe aceasta. Cea mai bună soluție este lectura
operei literare, apoi vizionarea
ecranizării după acea operă, deoarece în acest mod se pot înțelege deosebirile și asemănările dintre creația literară și
adaptarea cinematografică.
Iată de ce,
vizionarea ecranizărilor poate fi folositoare în înțelegerea unei opere
literare, însă nu trebuie să ne rezumăm doar la aceasta,paginile
cărții,rândurile,cuvintele,dialogurile,descrierile prin figuri de stil nu pot
fi înlocuite deo imagine color sau alb-negru
În consecință, consider,
așadar, că vizionarea ecranizărilor are rolul ei în înțelegerea unei opere
literare, însă nu trebuie să ne folosim abuziv de ea. Mai întâi trebuie citită
cartea, apoi văzut filmul, ca să se poată lăsa propria imaginație să acționeze
liber,devenind,poate,regizorul adevărat....
