L-am văzut așa cum mi-l închipuiam:înalt,puțin adus de
spate,cu capul plecat într-o parte,de parcă voia s-asculte vorbele lumii,cu
ochii mari,uimiți,dornici de a cuprinde Universul.Aintrat în sala de lectură cu
pași mici și ne-a privit pe noi,elevii dornici de a-l cunoaște.Nu s-a așezat
așa cum l-a invitat profesoara noastră de română la o masă lungă,plină de cărți
și flori,ci alături de noi,pe un scaun liber.Ne-a privit pe fiecare,parcă
inchizându-ne într-o cutiuță a sufletului și ne-a zâmbit....apoi ne-a întrebat
ce mai facem.Nu s-a așteptat nimeni la întrebarea asta,iar eu,timd,i-am răspuns
că sunt fericit, că-l văd;așteptam să intre în dialog,pentru că am pregătit
numeroase întrebări despre personajele din cărțile sale, ba chiar unii colegi voiau
să-i ia scriitorului un adevărat interviu. Ne-a povestit despre copilăria sa,despre
profesorii,preocuparea de a scrie ,ne-a arătat fotografii de la expozițiile de
carte din țară și străinătate,despre bunicul său, cel care i-a trezit pasiunea
pentru lectură, ne-a explicat de ce a scris că ,,lucrurile cele mai importante
în viață sunt cele care servesc Binelui” și cum ,,într-un pix se poate ascunde
o lume”, pentru că părinții îi cumpărau pixuri în loc de jucării.
Și dintr-odată
am avut un imold:să mă duc lângă el și să-i cer un autograf.M-a privit și mi-a
pus o condiție:să-i spun ce-am citit seara trecută.A fost ca un bum!...ce să-i
spun?Și-atunci i-am răspuns râzând:,,La fel ca dumneavoastră!”A izbucnit în
râs,nu citise nimic,pentru că se jucase cu unul din fii săi.Râsete și
aplauze...eram ca-ntre prieteni...dărâmasem o barieră nevăzută,dar simțită.
Sincer,citisem
despre el și mi-a plăcut că mi-a povestit despre scenariul unui film premiat
la,,Globul de aur”,acolo unde merg cineaștii cei mai mari. Ne-a sfătuit să
aleagem cărțile liber, după preferință, pentru a deveni creativi. Și mi-a scris
pe cartea dăruită că-mi dorește să devin un om adevărat.Nu știu cum a trecut
timpul,dar mâna lui s-a îndreptat spre geam,arătându-ne o lună mare și
rotundă.La plecare m-a îmbrățișat.A fost o întâmplare deosebită pentru mine și
cuvintele lui le voi discuta la ora de română: ,,A învăța e mai bine decât a
preda. Am învățat de la fiii mei să fiu tată, cum știu că profesorii învață alături
de elevi să devină mai buni, iar scriitorii învață citind cât mai multe cărți”.
Am trecut prin
fața unei librării și din vitrină îmi zâmbea,pe coperta unei cărți scriitorul
cu care mă întâlnisem în urmă cu câteva
zile, am intrat,am cumpărat cartea cu gândul că-l voi mai întâlni odată....
