Am citit și mi s-a spus despre importanța cuvântului care
este puterea prin care noi creăm sau distrugem,că este darul care vine direct
de la Dumnezeu. La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și
Dumnezeu era cuvântul. Dacă Dumnezeu a creat lumea după chipul și asemănarea
Lui, înseamnă că omul a căpătat puterea de a crea ca și Dumnezeu.Simt că
fiecare cuvânt pe care îl rostesc sau pe care-l aud are îmi dă puterea de
a mă exprima și de a comunica, de a gândi și de a descoperi evenimentele din viață.
Așa am înțeles: cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul și eu
și tu și toți din orice colț al lumii. Cuvântul reprezintă manifestarea ființei
noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru. Sigur este că
el,cuvântul,poate transforma cel mai frumos vis în realitate, dar poate și să
distrugă o prietenie,un neam,un popor,poate schimba o viață în bine sau rău...tot
ce există in jurul nostru. Cuvântul unui om este magie pură, iar folosirea lui
greșită poate deveni magie neagră.
Există
un singur cuvânt care se pronunţă la fel în mai toate limbile de pe Pământ:
„mama”,ființa care îi vorbește copilului pe un ton cald,
ușor precipitat când se entuziasmează și întotdeauna cu inflexiuni
inconfundabile.Mă înreb de ce copilul rostește primul cuvânt-mama și nu
altul?Poate că aude cuvinte simple și adevărate și întotdeauna din suflet,o
simte sinceră și deschisă ,simte,deși nu se ridică pe
propiile picioare,iubire, respect și considerație,ajutor...o vede că se pune
întotdeauna pe ultimul loc,e fericită și suferă,cântă și plânge și-i este
sprijin și mai ales nu așteaptă nimic . Când mă rog în taină să fie bine, mă
rog la EA, când am o problemă, invariabil îi cer ei un răspuns, când plâng,
gândul că este acolo, în sufletul meu mă reechilibrează. De fiecare dată îmi
mai dă o șansă, de fiecare data de la EA primesc un impuls să continui, să
demonstrez că pot, că nu este totul în van. Fiecare
pas pe care îl fac poartă umbra mamei mele în el. Fiecare idee pe care o am are
embrionul în ceva ce probabil mi-a șoptit, când eram cât un sâmbure și-apoi cât
o șchioapă. Uit să îi mulțumesc în fiecare zi că mi-a dat viață,, dar azi, mai
ales azi, vreau să îi mulțumesc că a fost, că este și că va fi lângă mine și
vreau să știe că primul cuvânt pe care-l rostesc odată cu răsăritul
este:MAMA.....
