argumentare basm-fragment-

,,A fost odată un împărat şi o împărăteasă; ei nu făceau copii; umblase pe la toţi vracii şi vrăjitorii, pe la toate babele şi cititori de stele, şi toţi rămaseră de ruşine, căci n-avură ce le face. În cele din urmă se puseră pe posturi, pe rugăciuni şi milostenii; când, într-o noapte, Dumnezeu văzând râvna lor, se arătă împărătesei în vis şi-i zise:

– Rugăciunea voastră am auzit-o şi vei face un copil cum nu se va mai afla pe faţa pământului. Mâine să se ducă împăratul, bărbatul tău, cu undiţa la gârlă, şi peştele ce va prinde să-l găteşti cu mâna ta şi să-l mâncaţi.

– Împărate! scoală c-a sosit alba în sat.

– Dar asta, răspunse împăratul, ce ai astăzi să mă scoli aşa de noapte; nu care cumva vrăjmaşii au călcat hotarele împărăţiei mele?

– Din mila lui Dumnezeu, de nici unele ca astea n-am auzit; dară am visat iaca ce...

Şi-i spuse visul.

Împăratul cum auzi, sări din aşternut, se îmbrăcă, luă undiţa şi se duse la pârâu gâfâind. Aruncă undiţa şi nu trecu mult, şi văzu pluta undiţii mişcându-se. Trase undiţa: când, ce să vezi? un peşte mare, cu totul şi cu totul din aur. Doară că nu-i căzu leşin de bucurie. Darămite când îl văzu împărăteasa?

Găti împărăteasa singură cu mâna ei peştele şi mâncară. Ea îndată se simţi însărcinată.

Roaba care ridică masa văzu pe talerul împărătesei un os de peşte şi o bătu gândurile să sugă acel os, ca să ştie şi ea gustul bucatelor gătite de împărăteasa.

Cum supse osul, se simţi şi ea însărcinată.

După nouă luni născu împărăteasa, ziua, un copil frumos, frumos, ca un îngeraş. Peste noapte născu şi roaba un copil, aidoma cu al împărătesei, încât nu aveau deosebire unul de altul. Cum era copilul împărătesei era şi al roabei. Semănau, cum se zice, ca două picături de apă.”

                                   Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte,cules de Petre Ispirescu)

Basmul este o specie literară epică, de mare întindere, în care personaje reprezentând binele şi răul se înfruntă, totul terminându-se cu triumful binelui. Lumea basmului, populată cu personaje tipice: împăraţi, Feţi-frumoşi, zmei stă sub semnul supranaturalului. Basmul are formule specifice, de început, de mijloc şi de final.
   Fragmentul de mai sus aparţine unui basm, pentru că are câteva din trăsăturile acestuia.Titlul conține substantivul,,luceafărul”-steaua,mesagerul solar,intermediar între astrul zilei și oameni,cel de seară vestește întunericul,dar este și steaua magilor.
 În primul rând este un text epic: are acţiune, personaje, narator. În ceea ce priveşte acţiunea, în fragment identific ca moment al subiectului--expoziţiunea şi o parte din intrigă.  Naratorul povesteşte întâmplările la persoana a III-a și prezintă soarta nemiloasă a unui împărat şi a împărătesei sale,nefericiți,că nu puteau aduce pe lume un prunc, deşi fuseseră pe la vraci, vrăjitoare, babe sau cititori în stele, fără niciun rezultat; ultima cale rămăsese cea divină, aşa că după rugăciuni şi post, Dumnezeu i-a apărut împărătesei în vis, sfătuind-o ca împăratul să meargă la pescuit-moment de recuperare a dorinței de a fi părinte, iar peştele ce-l va prinde să fie gătit de mâna femeii şi apoi mâncat de cei doi-peștele este simbolul tainic trimis de Dumnezeu,este lumina și întunericul,norocul așteptat.Peștele prins este ireal,,cu totul și cu totul din aur”.Împărăteasa îndeplinește cerințele visului și minunea se produce.Dar intervine neprevăzutul:Roaba ,care a făcut curat după familia regală, a gustat un os de peşte rămas-o sămânță a vieții- și s-a întâmplat aceeași minune. După nouă luni, sorocul naşterii a sosit pentru cele două femei: împărăteasa a născut ziua, în timp ce roaba a născut noaptea. Cei doi copii semănau,, ca două picături de apă”,veneau din aceeași ființă a apelor.
 În al doilea rând, fragmentul aparţine unui basm, deoarece lumea înfăţişată are caracteristici reale,dar și supranaturale. Deși dorința de a avea copii este normală,iar încercările sunt  felurite,credința în forța divină aduce împlinirea .Peștele este hrană și noroc, întâmplarea ciudată de a auzi vocea divină înseamnă credință,speranță,iar curiozitatea roabei va aduce o nouă viață. Personajele sunt specifice basmului: împăratul,împărăteasa,roaba, Dumnezeu este prezent ca fiind Creatorul și călăuzitorul. Narațiunea este modul principal de expunere .Dialogând,personajele au posibilitatea să se exprime, în felul acesta acțiunea devine mai alertă. Basmul are elemente de oralitate: vorbirea directă se îmbină cea indirectă, se folosesc verbe la perfectul simplu, inversiuni, repetiții, cuvinte și expresii populare.
  Un al treilea element caracteristic basmului este formula iniţială, introductivă de la început :,,A fost odată ca niciodată"- proiectează acțiunea într-un spațiu nelimitat și într-un timp nedeterminat.
  În concluzie, caracterul epic, universul supranatural şi formula iniţială sunt elemente care indică faptul că fragmentul aparţine unui basm,autorul își exprimă în mod indirect viziunea despre viață prin intermediul acțiunii și al personajelor.