Grâul este un simbol în tradiția folclorică, dar și în
cea religioasă. Bobul de grâu încolțit este simbolul vieții care biruiește
moartea. În lumea ortodoxă, este privit drept simbol dumnezeiesc, al
creștinilor care îl poartă mereu pe Dumnezeu în suflet. Este un simbol al
belșugului, dar și un prevestitor al recoltelor. Este sămânța
regeneratoare,simbolizează renașterea vieții,unul din simbolurile vegetale ale
lui Iisus Christos, o poate reprezenta pe Fecioara Maria ca fiind mama lui
Christos. La dacii noștri simbolistica pentru bogăție era spicul de grâu și
pentru evoluție spirituală – strugurele.
Se povestește că într-o sâmbătă, a doua zi după Paște, Iisus mergea prin semănături și ucenicii lui smulgeau spice, le frecau
cu mâinile și mâncau boabele aurite.Au văzut spicele de grâu înălțându-se spre
soare, au urmărit soarele cum își trimite galbenul curat, împletindu-și razele
în călătoria sa către Pământ. Privesc pământul,aici boabele de grâu au acum o
altă valoare…cea a muncii, străbătuseră de acolo din adânc un drum al
cunoaşterii, ştiau că valoarea se datorează răbdării şi înţelegerii …. Pământul
ascultă şi se bucură… îi place armonia, gândurile de pace şi tonul sfătos al
firelor de grâu… doar nu le-a îngrijit
degeaba…simte împlinirea tainei ce vine
din lumea minunată,ascunzând adevărata putere de viață.
Adeseori,îmi
spun că, dac-aș fi un bob de grâu,aș aștepta cuminte ,devenit spic, să mă
coc,răbdând smerit în arșița fierbinte, și... dacă toate s-ar împlini, un dor
mi-ar mai rămâne: ca toate boabele de grâu răsărite....să fie doar o pâine.
Tradiţia spune că
în dimineaţa de Sfântul Andrei este bine ca românii să pună grâu la încolţit
într-un vas.
