„Iată zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de mănastire
Şi de pomenire.
Deci voi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Curând vă siliţi
Lucrul de-l porniţi,
Ca să-mi ridicaţi,
Aici să-mi duraţi
Mănastire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!”
Meşterii grăbeau,
Sforile-ntindeau,
Locul măsurau,
Şanţuri largi săpau,
Şi mereu lucrau,
Zidul ridicau,
Dar orice lucra
Noaptea se surpa!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar
Lucrau în zadar!
Domnul se mira
Ş-apoi îi mustra,
Ş-apoi se-ncrunta
Şi-i ameninţa
Să-i puie de vii
Chiar în temelii!
Meşterii cei mari,
Calfe şi zidari,
Tremurau lucrând,
Lucrau tremurând
Zi lungă de vară
Ziua pân-în seară,
Iar Manole sta,
Nici că mai lucra,
Ci mi se culca
Şi un vis visa,
Apoi se scula
Ş-astfel cuvânta:
„Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari!
Ştiţi ce am visat
De când m-am culcat?
O şoapta de sus
Aievea mi-a spus
Că orice-am lucra
Noaptea s-a surpa
Pân-om hotărî
În zid de-a zidi
Cea-ntâi soţioară,
Cea-ntâi surioară
Care s-a ivi
Mâini în zori de zi
Aducând bucate
La soţ ori la frate.
Aici aleg eu
Loc de mănastire
Şi de pomenire.
Deci voi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Curând vă siliţi
Lucrul de-l porniţi,
Ca să-mi ridicaţi,
Aici să-mi duraţi
Mănastire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!”
Meşterii grăbeau,
Sforile-ntindeau,
Locul măsurau,
Şanţuri largi săpau,
Şi mereu lucrau,
Zidul ridicau,
Dar orice lucra
Noaptea se surpa!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar
Lucrau în zadar!
Domnul se mira
Ş-apoi îi mustra,
Ş-apoi se-ncrunta
Şi-i ameninţa
Să-i puie de vii
Chiar în temelii!
Meşterii cei mari,
Calfe şi zidari,
Tremurau lucrând,
Lucrau tremurând
Zi lungă de vară
Ziua pân-în seară,
Iar Manole sta,
Nici că mai lucra,
Ci mi se culca
Şi un vis visa,
Apoi se scula
Ş-astfel cuvânta:
„Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari!
Ştiţi ce am visat
De când m-am culcat?
O şoapta de sus
Aievea mi-a spus
Că orice-am lucra
Noaptea s-a surpa
Pân-om hotărî
În zid de-a zidi
Cea-ntâi soţioară,
Cea-ntâi surioară
Care s-a ivi
Mâini în zori de zi
Aducând bucate
La soţ ori la frate.
,,Monastirea Argesului"
este o baladă populară si aparține genului epic, în care se îmbină armonios
elemente lirice, epice și dramatice. În structura baladei se disting două planuri,
unul epic în cadrul căruia autorul anonim narează faptele și construiește
personajele reale sau fabuloase și celălalt lirico-dramatic, ce se definește
prin gândurile, sentimentele și prin atitudinea meșterului-creator de frumos.
În primul rând, autorul anonim își exprimă indirect
sentimentele si gândurile prin intermediul acțiunii si al personajelor.Domnul le
cere celor zece ,,meșteri mari" să construiască ,,monastire-naltă / Cum
n-a mai fost alta" și le promite că-i va răsplăti cu averi si cu nume de
boieri,dar și amenințându-i că, în caz de nereușită, îi va ,,zidi de vii / chiar
în temelii!". Aceasta primă secvență este dominată de epic și de dialog și
câteva figuri de stil: epitet: ,,monastire-naltă",iar repetițiile contribuie
la muzicalitatea versurilor. Meșterii muncesc cu entuziasm, dar ceea ce
construiau ziua se surpa noaptea. Zădărnicia
muncii lor este exprimată printr-o enumerație și o repetiție: ,,A doua zi iar,
/ A treia zi iar, / A patra zi iar, / Lucra în zadar!". Domnul
reacționează violent și-i amenință pe meșteri cu moartea -îi va zidi în temelii.
Verbele la timpul imperfect ilustrează tensiunea momentului: ,,se mira", ii mustra",se-ncrunta",
amenința”. ,,Meșterii cei mari" nu mai lucrau cu pasiune, ci din teamă: tremurau,,
lucrând”. Manole se detașează de ceilalți meșteri, el înțelege zadarnicia
lucrului și că este ales al divinității, este artistul înzestrat cu har. Visul
este unica modalitate de comunicare a omului cu forța divină,care îi dezvăluie
taina izbânzii: zidurile vor rezista dacă ,,Cea-ntâi soțioară / Cea-ntâi
sorioară" va fi zidită de vie.
În al doilea
rând, textul este epic, deoarece are personaje.:Domnul în antiteză cu Manole, este arogant și
egoist, autorul anonim caracterizandu-l indirect prin faptele lui, este
orgolios și autoritar, crud și violent, el îi amenință cu moartea pe meșteri,
dacă aceștia nu vor reuși să clădească mănăstirea atât de frumoasă precum și-o
dorește el. Manole este meșterul cel mai priceput, singurul capabil de a zidi ceva măreț.
De la început este caracterizat direct de către autorul anonim, prin detașarea de ceilalți meșteri,este inteligent și stăpânit de patima creației, suferă cumplit atunci când zidurile se prăbușesc.
De la început este caracterizat direct de către autorul anonim, prin detașarea de ceilalți meșteri,este inteligent și stăpânit de patima creației, suferă cumplit atunci când zidurile se prăbușesc.
Ales de destin
să-și împlinească menirea de a construi un lăcaș unic prin frumusețe și trainic,
Manole comunică prin vis cu Dumnezeu..
În al treilea rând, textul este epic, deoarece are
un narator- popular, este vocea care povesteşte la persoana a III-a. Narațiunea
evidențiază calitățile morale ale personajelor, lucrul zadarnic al meșterilor,iar
dialogul evidențiază stările sufletești și gândurile personajelor, precum si
relatiile dintre ele.
În concluzie, pentru
că are acţiune, personaje şi narator, versurile fac parte dintr-o operă epică.
