Mă gândesc de mult că teleportarea a fost definită, prima
dată, drept o ciudată anomalie în care ,,lucrurile dispar și apar în alt
loc”....la fel s-a gândit și Aladin că duhul din lampa putea să transporte pe
oricine oriunde și.... atunci am pornit spre târgul de vechituri să găsesc
ceva asemănător cu lampa fermecată.N-am găsit!M-am gândit că pot fi teleportat
ca vrăjitorii lui Harry Potter,că pot trece dintr-un loc în altul, iar, dacă nu
voi avea destulă experiență, mă pot dezmembra lăsând părți din corp în urmă,am
văzut doar în film.Aș putea lua încă o persoană sau vietate în timpul teleportarii,m-am hotărât: iau unul
dintre câinii mei,să mă apere pe unde voi ajunge.
Cum voi face?Îmi voi pune degetul în mijlocul frunții și
mă voi concentra, îmi voi alege pe un calculator locul unde vreau sa mă
teleportez, iar, după ce aleg coordonatele, mă voi urca pe un platou special de
pe un aerodrom,pe furiș, și voi începe aventura.Să
înceapă!!!!
Mă îndrept rapid spre steaua cunoscută decât de puțini
astronomi- Crohlinrastra,îmi țin strâns câinele,care nu pricepe nimic și în
jurul meu văd : lumini trecătoare,fulgere,forme ciudate de culori
strălucitoare.E ca-ntr-un carusel nocturn,strălucitor.Mi-am dorit aventura aceasta
și mă simt ușor speriat,dar fericit...plutesc...ajung și parcă cineva mă așază
pe un sol nisipos,nu mă scufund,deși e instabil,simt un parfum de flori.Privesc
uimit în jur,totul e albastru intens de diferite nuanțe :văd forme de arbori,de
flori,întind mâna și le simt ca vata de zahăr,câinele latră,dar sunetele se transformă
în nori albăstrii.Plecăm cu pașii ușori spre interiorul planetei și sunt din ce
în ce mai uimit,nevăzând nicio ființă.Înțeleg că suntem singuri,nicio formă de relief,așezare și nu mă simt
bine în acest albastru infinit,unde totul e un abur ce se ridică și se lasă deasupra mea,este ca un cer mișcător.Vreau să iau o amintire,dar
totul e fum și-atunci văd ceva asemănător cu o floare,o iau ușor,privesc din
nou în jur,apoi repet ritualul învățat la plecare și cu viteza mai mare decât a
luminii ajung în parcul,unde câinele meu pleacă lătrând spre alți
prieteni:oameni și vietăți E bine acasă,iar dintr-un vas o floare albastră îmi
surâde,clipind complice.....
