=argumentare gen dramatic= Personaje:Clientul, Opticianul (magazinul de optică,,La trei ochelari”)
Clientul: Domnule optician, am venit sa-mi dai o pareche de ochelari.
Opticianul: Cu marginea de aur sau de metal?
Clientul: Cu cea mai ieftina margine.
Opticianul: Atunci va servesc niste ochelari fara margini.
Clientul: N-am ce face cu ei: n-am cine sa mi-i aduca.
Opticianul: N-am vrut sa zic niste ochelari nemarginiti. Au si cei fara margini o margine ... de aer.
Clientul: Iarta-ma ca insist. Nu ma intereseaza, dar vreau sa inteleg.
Opticianul: Sa va dau un exemplu. Orice plic de scrisoare are o margine de aer, o margine care inconjoara marginea lui.
Clientul: Vrei sa-mi propui niste ochelari patrati si cu marginea gomata? Se lipesc de sprincene.
Opticianul: Fereasca Dumnezeu: nu am aceasta marfa in magazin. Am dat exemplul cu plicul ca sa puteti pricepe marginea la ochelarii fara margine.
Clientul: Cum? S-a descoperit marginea nemarginita?
Opticianul: E o chestiune veche, mult prea veche, stimate domn. Intai, au fost ochelari fara margini si apoi au venit ochelarii cu margini, ochelarii cu sarme si ochelarii cu arc. De fapt parintele ochelarilor a fost monoclul.
Clientul: Continua ca ma intereseaza. Vorbesti ca un domn profesor.
(Surasul de satisfactie al opticianului).
Opticianul: Nu mai am ce spune; s-a ispravit.
Clientul (ganditor): Esti bun dumneata sa-mi spui ce ste un ochelar cu arc? Nu pot sa mi-l inchipui. Il pui si sare de la ochi? Atunci, la ce foloseste?
Opticianul (filolog): Este asa numitul "pince-nez"
Clientul: N-am nici o idee. Seamana cu arcul de la canapea.
Opticianul (razand): Sa vi-i arat.
Clientul: O sa mi-i arati dupa ce mii da o pareche de ochelari fara margini ... Ca sa pot saa vad ochelarii cu arc.
Opticianul: Luati loc, va rog. Ce numar purtati?
Clientul: Numarul 37.
Opticianul (rade): Imposibil!
Clientul (reflectand): Port si 42!
Opticianul: Exclus!
Clientul: Oare sa ma fi inselat? (Se gandeste). Stai sa-mi aduc aminte. (Masoara cu degetul pe marginea tejghelei. Da din cap) Nu! (Numara cu mana in aer: Repede). Am si nr.172 (Da din cap). Pardon, asta e numarul casei ...
Opticianul: Nu m-ati inteles. Ce numar de ochelari aveti?
Clientul: Trebuie sa ma numar de ochelari?
Opticianul: Desigur.
Clientul: Si daca n-am numar, nu pot avea ochelari?
Opticianul: Nu se poate avea ochelari fara numar.
Clientul: Spuneai ca sunt mai ieftini fara margini? Da-mi niste ochelari fara numar, poate ca sunt si mai ieftini.
Opticianul: Oricat ar fi ochelarii de ieftini, trebuie neaparat sa aiba numar.
(Tudor
Arghezi-Neguțătorul de ochelari)
Opera
dramatică este textul în care autorul își exprimă gândurile, ideile, viziunea
în mod indirect, prin intermediul unor personaje angajate într-o acțiune ce se
derulează în fața spectatorilor, fiind generată de conflicte puternice. Fragmentul
din comedia,,Neguțătorul de ochelari”de Tudor Arghezi aparține unei opere
dramatice.
În primul rând, dialogul dramatic este principalul mod de expunere. Cele
două personaje sunt prezente în magazinul,,La trei ochelari”(loc unde –probabil
se vând trei feluri de ochelari) nu sunt identificate prin nume:primul-Opticianul
este specialist în lucrări practice de instrumente optice,iar Clientul este o persoană care
cumpără,târguiește; aceștia schimbă replici într-un ritm foarte viu, alert. Opticianul
este amabil și dornic să îndeplinească cerințele clientului care dorește să-și
procure ochelari.Înțelegând că acesta vrea ceva ieftin,propune ochelarii,,fără
margini”.În fața nedumeririi clientului,specialistul îi vorbește despre
felurile ochelarilor existenți, utilizând un vocabular îngrijit care
demonstrează instruirea acestuia.Clientul devine interesat,cerându-i mai multe
lămuriri,îl admiră,spunându-i că vorbește ca,,un profesor”.Urmează un moment
plin de haz:Opticianul râde,înțelegând naivitatea Clientului,iar când îi
cere,,numărul”,acesta îi enumeră diferite cifre:numerele de la încălțări sau de
la casă.Opticianul nu cedează,cerând totuși un număr pentru ochelari. Discuția este
destinsă și fiecare dintre cele două personaje se simte bine, din moment ce
și-au îngăduit unul altuia să fie mai degajați.
În
al doilea rând, se observă interesul pentru construcția personajelor. Cele două
personaje neindividualizate prin nume reprezintă tipologii umane. Numai
dialogul pare să apropie oamenii:Opticianul este un specialist anonim,care-și
cunoaște rostul-acela de a fi de folos celor ce doresc ochelari,este
răbdător,explică cu îngăduință,intră în jocul Clientului care pare un om ce își
pierde timpul într-un loc,poate nu are nevoie de ochelari,n-a consultat un
medic,nu știe necesitatea unui număr pentru ochelari,deși pare serios,stârnește
râsul atunci când rostește numere ciudate.
Dialogul este viu, intens între cele două personaje-unul instruit,celălalt un
fel de Păcală-glumeț,poznaș,pentru el este doar o întâmplare amuzantă.
Remarcăm indicațiile
de regie-didascaliile-care devin un mijloc de caracterizare a personajului
Opticianul,un om decent,vorbește cu calm, autorul îl surprinde zâmbind,apoi râzând în fața gesturilor Clientului ce pare că se
joacă,cadrul se constituie din replicile personajelor care curg într-un ritm rapid
fără pauze, replicile fiind scurte.
În
concluzie, datorită argumentelor evidențiate mai sus, se poate afirma că fragmentul
aparține unei opere dramatice:
-prezintă o structură specifică cu replici, este doar o scenă ,
-replicile sunt precedate de numele personajului care le
rostește,
-singura intervenție a autorului se face prin indicații
scenice-didascalii,
-modul de expunere predominant este dialogul.
