Fragmentul din
piesa de teatru,,Steaua fără nume”îl prezintă pe profesorul Miroiu aşteaptând în
gară sosirea trenului,așteaptă cu febrilitatea aşteptării de ani întregi,
primeşte cartea transfigurat de emoţie, o ţine în mâini cu infinită tandreţe şi
gingăşie, o răsfoieşte nerăbdător, temându-se, sperând din nou, bucurându-se, o
cercetează vreme îndelungată (parcă încetinește alunecarea timpului). Dorindu-şi
cartea,Miroiu trăiește în insula pură a aspiraţiilor, refuză de a ceda
mediocrităţii, este dreptul său la căutare spirituală,deși oamenii sunt mirați
că profesorul a plătit o sumă uriașă pentru o carte.
Am alăturat
acestui fragment romanul,,Stoner”de John Williams(tot se recomandă în lecturile
suplimentare cărți de autori străini,cele românești nu mai sunt la
modă).Personajul,John Stoner, e un tânăr ce lucrează la ferma părinților și
merge la facultatea de agricultură. După ce pierde anul din cauza cursului de
literatură engleză, începe să descopere lectura, învață să citească în limba
latină și își schimbă profilul, transferându-se la filologie,devine asistent universitar. Stoner este un
singuratic,ca și profesorul Miroiu, are un destin marcat de înfrângeri și își
găsește refugiul în cărți.
În luptă cu forța literaturii încearcă să-i înțeleagă
natura, era conștient că în interiorul lui se producea o continuă schimbare; și
conștient fiind de asta, ieșea din sine și pătrundea în lumea care îl cuprindea
și pe el.
Ambele personaje
au înțeles cum cărțile transformau lumea în care trăiau.Dragostea față de cărți,dragostea
pe care ei o țin ascunsă, de parcă este
ceva periculos, o afișează, timid mai întâi, apoi prin curaj și, în cele din
urmă, cu mândrie.
Dincolo de simplul exercițiu al cunoașterii și al
câștigului de noi informații, rolul unei cărți frumoase este pur și simplu de a
ne transporta, de a ne permite să ne pierdem în ea, și să ne lăsăm purtați de
magie și de emoția momentului. Astfel, farmecul unei cărți este de a ne face să
trăim alături de personaje aventurile și emoțiile prin care acestea trec, de a
iubi, a urî, a plânge sau a ne bucura alături de ele, și de a aștepta cu
sufletul la gură următoare pagină, următorul capitol, în care să aflăm ce se
întâmplă în continuare cu noii noștri prieteni. Cărțile sunt un portal către
lumi mai mult sau mai puțin apropiate de realitatea noastră ca decor, dar
profund legate de aceasta prin faptul că reflectă mereu esența umană, cu tot ce
are ea de oferit. Adeseori, cărțile ne forțează să ne confruntăm cu sentimente
sau idei de care nu ne-am lovit în viața de zi cu zi dar față de care putem
empatiza, sau din care putem învăța lecții prețioase despre alți oameni și
despre viață, la orice vârstă.
